Chestii d-astea interesante despre mine…

Bună dimineaţa! Alex mi-a oferit oportunitatea de a vă spune mai multe despre mine. Şi deşi încă râd după postarea lui, trebuia şi eu să scriu ceva. Şi, da… uitasem. Dar heeei, mi-am amintit, da? Adică nu era ca la chestia aia cu găleata, nu? Douăşpatru’ de ore or something. Right?

Anyway, mai jos o să găsiţi răspunsurile mele. Sunt într-o stare de oboseală permanentă amestecată cu puţină euforie sau ceva de genul ăsta. Aşa că răspunsurile s-ar putea să pară ori jignitoare, ori ofensative, ori plictisitoare, ori ce mai vreţi voi. Dar vă descurcaţi voi cu interepretatul.

Întât regulile şi după spectacol!

 

– trebuie să răspunzi sincer.

– trebuie să iei imaginea tag-ului și s-o încorporezi în postarea ta.

– tăguiește cât mai mulți din blogării tăi favoriți/care îți plac foarte mult :)).

Cerintele vor fi 7 întrebări universale (pe care le ia toată lumea) și 4 (sau mai multe) lucruri pe care vrei tu să le stie lumea.

 

1. Din ce oraş eşti?

Tehnic vorbind sunt dintr-un loc, dar apoi am trăit în altul şi acum urmează să mă mut în altă parte. Dar, da; în ordine: Râmnicul Vâlcea, Slătioara şi urmează Bucureşti.

2. Câţi ani ai?

Serios? Adică… nu v-aţi dat seama că eu o să am veşnic 13 ani? Din punctul meu de vedere la 13 ani eşti cel mai curios. Mereu încântat de fiecare tâmpenie care îţi este prezentată, mereu cu ochii în patru după ceva care să îţi trezească ego-ul din tine, mereu gata să râzi din orice, mereu cu zâmbetul tatuat pe suflet pentru că nu cunoşti prea multe greutăţi. Da, la 13 ani când citeam Dostoievsky, dar nu mă supăram dacă făceau ăştia de la Cartoon maraton de „Vaca şi Puiul”. Dar mna, s-au mai adăugat vreo 7 la ăia 13 între timp.

3. Care este mâncarea ta preferată? Dar dulcele preferat?

Pentru că Alex mi-a dat provocarea şi pentru că el susţine că îl sperii când încep să vorbesc despre reţete (which is completely untrue! I love cooking, what’s the big deal?) n-o să fiu prea ciudată! Păi dacă e comestibil e bun şi dacă e gătit de mine e şi mai bun. Dar dacă aş fi vreodată pe o insulă pustie cu dreptul de a-mi alege mâncarea preferată, păi atunci ar fi cartofii mei cu sos de smântână şi carne tocată, făcute ca un fel de plăcintă la cuptor. Şi cu oregano deasupra, şi piper şi sare după gust!

Vezi, Alex?! Ceva simplu şi gustos!

Legat de dulcele meu preferat… staţi puţin. Adică vreţi să spuneţi că există oameni care au o singură prăjitură preferată? Adică… numai una singură? Există oamenii ăştia? Doamne. Am trăit în minciună până acum! Nu mă încadrez în categoria asta, dar nominalizez pentru premiu: Amandina, Albă ca zăpadă, Ciufulici şi orice mai conţine ciocolată neagră sau albă şi frişcă… şi.. da, se prea poate să fii prins voi ideea.

4. Care este cel mai mare vis al tău?

Nu am numai unul, am câte unul mai îndrăzneţ pentru fiecare an. La anul plănuiesc să învăţ să fac drifturi. În 2016 speram să ajung să fac bunge jumping. Şi tot aşa. Să sperăm că ajung să fac toate astea.

5. Cea mai mare frică a ta este:

Dacă mă întrebai asta acum un an ţi-aş fi spus că probabil ar fi să nu mai pic încă o dată la medicină. Acum că am mai trecut o dată prin asta, mi-am dat seama că fricile se înfruntă, se trec şi apoi se prăfuiesc în vreun loc uitat de prin creierul tău. Frica este doar un prag existenţial pe care eşti oarecum impus să ţi-l proiectezi psihic. Nu pot să spun că nu îmi este frică de nimic, dar nici nu mai sunt mereu într-o stare de anxietate permanentă. Sunt oarecum înfricoşată de viitor, dar nu în sensul de „nu mai vreau să văd ce îmi aduce ziua de mâine”, ci mai degrabă în sensul de „să vină ziua de mâine, aştept o nouă bătălie!”.

6. Care este citatul tău preferat, dar moto-ul?

Surprinzător sau nu, nu am extraordinar de multe citate după care mă ghidez. Am o groază pe care le ador pe moment, dar apoi sunt uitate în amalgamul de informaţii cu care îmi bombardez creierul zilnic. Dar pentru că îmi place să creez, asta am făcut şi în cazul moto-ului după care îmi conduc oarecum acţiunile. Şi da, v-aţi prins, eu l-am scris.

„Imposibilul este doar o barieră a subconştientului atunci când lucrurile devin prea dificile.”

Iar citatul meu preferat (unul dintre ele oricum):

“The final weapon is the brain, all else is supplemental.” ― John Steinbeck, The Acts of King Arthur and His Noble Knights

7. Aici o (sau mai multe) întrebare/i pusă/e de cititorii tăi, revin-o cu un edit.

Aşa că dacă aveţi întrebări despre mine, lucruri pe care vreţi să le clarific, puneţi întrebarea într-un comentariu, iar eu voi răspunde. Orice vreţi să ştiţi voi răspunde. De la cât port la pantof până la ce am mâncat ieri (asta dacă îmi mai amintesc :)) )

 

Inside information:

Să vedem. Chiar sunt curioasă ce aş putea să spun aici, dar cum mintea mea nu mă lasă niciodată să dorm ar face bine să se pună pe treabă acum.

• Îmi place să gătesc. Orice, oricând şi cât mai gustos.
• Nu respect niciodată o reţetă până la capăt. Mi se pune sechestru pe creativitate şi asta mă disperă.
• Citesc până când îmi dau lacrimile dacă sunt prinsă în carte. Şi nici atunci nu mă opresc, îmi caut ochelarii şi tot mai continui. Şi apoi probabil mă trezesc ori cu tableta pe ochi, ori cu volumul căzându-mi din mână şi asigurându-se că se răsuceşte în aer şi îmi zdrobeşte cu minunatul cotor faţa. Niciodată n-am înţeles cum mama măsii reuşesc asta!
• Îmi place să merg cu bicicleta.
• De multe ori ies singură să admit stelele.
• Asociez majoritatea melodiilor cu o stare de spirit.
• Urăsc ţânţarii! Mi-au distrus vara asta!
• Am patru câini şi un motan care ştie doar două sunete: miau! (încet) şi MIAU! (de trezeşte şi vecinii, de pe cealaltă planetă!)
• Îmi place să pescuiesc.
• Îmi place să conduc.
• Ador pantofii cu toc, dar urăsc să merg la cumpărături care implică ore întregi pierdute uitându-te la bucăţi de material care aparent ar trebui să aducă fericirea or something. Yea, sunt haine, deci not very interested.

 

 

Ei, cam atât. Sper că nu v-am plictisit şi că vreţi şi voi să faceţi asta. Acum minunata parte în care trebuie să nominalizez pe altcineva. Să vedem… Ce spuneţi de: Bianca, Roxtao şi Carro. Dacă am ratat pe cineva care îşi dorea nespus să primească doar anunţaţi-mă. Cine sunt eu să mă interpun în calea fericirii voastre.

Vă pup dragilor şi mulţumesc pentru răbdare!