Review: Cele treisprezece motive de Jay Asher


Cele treisprezece motive – Jay Asher
Jay Asher

My rating: 
Recenzie – Theodora Petcan

„Nu poţi opri viitorul. Nu te poţi întoarce în trecut. Poţi afla secretul doar apăsând butonul Play!”

Tu cum te-ai simţi dacă într-o zi te-ai trezit cu un colet care te aşteaptă cuminte pe treptele casei tale, dar înăuntru nu se află decât un set de casete audio pe care stă numerotat, cu ojă albastră câte un număr.. câte un motiv?


„Bine ai revenit. Şi merci că ai rămas să asculţi şi partea a doua.”

Ai fi curios? Ai încerca să afli ce se află pe ele? Cine este „masochistul” care a făcut asta? Dar cum ai reacţiona când pe casete este înregistrată chiar fata care s-a sinucis cu câteva săptămâni în urmă? Hannah Baker!

„V-ar plăcea să auziţi gândurile celorlalţi?

Bineînţeles că v-ar plăcea. Toată lumea răspunde afirmativ la întrebarea asta până când se gândeşte mai bine.”

Ai reuşi să te stăpâneşti? Ai considera totul o glumă proastă şi ai arunca totul la gunoi? Sau pur şi simplu ai juca după regulile unei persoane care este moartă?

Romanul m-a captivat încă de la primele pagini! Vroiam o pauză, scurtă!, de la fantasticul din viaţa mea, aşa că Cele treisprezece motive mi-a oferit chiar răgazul de care aveam nevoie! M-am plimbat alături de personajul misterios, numărul nouă, până la sfârşit. I-am simţit lacrimile în mine, i-am simţit numele lui vibrând în sufletul meu, dar simplul lui nume nu a fost de ajuns, am continuat să îl strig tot numărul nouă! Pentru mine rămânând o etichetă viabilă pentru el până la sfârşit!

Am început să citesc romanul pentru că pur şi simplu simţeam nevoia aceea acută de evadare din mine, din lume, din tot şi am găsit evadarea perfectă!

„Nu ai decât… prezentul.”

Pur şi simplu m-am pierdut în acţiune. Nu este numai o prezentare a unei succesiuni de evenimente, nu! Reprezintă pur şi simplu drumul pe care l-ar putea avea oricare adolescent! Cruzimile imposibile pe care alţii le săvârşesc asupra noastră fără să îşi dea seama, acele răutăţi „minuscule”, dar care au un efect atât de mare: efectul de bulgăre, aşa cum îl numeşte Hannah.

„Sărutările alea erau ca primul sărut. Sărutări care îmi spuneau că o puteam lua de la capăt dacă voiam. Alături de el.
De la care capăt?”

Crezi că ştii cum a început totul? Eu nu prea cred! Pune STOP, derulează înapoi, pune PAUZĂ, ia o gură de aer şi apoi apasă PLAY! Vocea ei îţi va umple urechile şi îţi va da drumul şi ţie pe aceeaşi pantă pe care a lansat doar un fulg de nea, un fulg care de acum a devenit imposibil de suportat şi de cărat, un bulgăre care a strivit corola minunată a lumii sub puterea sa, un bulgăre care a decimat fiecare părticică dintr-o fată care nu dorea decât să fie decât o altă faţă normală din mulţime, care să îşi poată controla propriile decizii.. dar soarta s-a împotrivit!

Totul începe cu.. cu un sărut! Credeai că viaţa ta se poate destrăma din cauza unui sărut banal? Credeai că o simplă alipire a două perechi de buze care se unesc voluntar într-o atingere perfectă, într-o contopire de căldură poate să provoace moartea cuiva? Dorinţa nestăvilită de a renunţa la puterea de a iubi, de a visa, de a descoperi adevăratul sens al vieţii? Nu? Ei bine, nici ea, dar când trăieşti într-un orăşel în care singura preocupare a elevilor de la şcoala unde mergi este bârfa, sau mai bine spus minciuna, atunci DA!, totul se poate schimba cu o simplă atingere.

Hannah nu face decât să ne reprezinte elevul din ziua de astăzi. Doritor să se integreze, să facă parte dintr-un grup cât mai mare, cu o duzină de prieteni cu care să îşi petreacă timpul liber, să se scufunde în visare şi iubiri de-o săptămână şi să uite de şcoală, de scopuri, de finalizări actuale… dar totul se năruie pentru ea..

„- Acum mă simt pierdută, presupun. Oarecum pustiită.
– În ce fel pustiită?
– Pur şi simplu pustiită. Nu simt nimic. Nu-mi mai pasă.”


Îşi doreşte salvarea, dar nimeni nu este acolo să i-o ofere.. iar prin intermediul acestor casete, reuşeşte să vorbească pentru prima dată cu adevărat.. devine în sfârşit parte integrală din realizabil.

Mi-aş fi dorit să pot plânge pentru Hannah, mi-am dorit să pot plânge o dată cu Clay – numărul nouă – pentru ea.. pentru că m-a făcut şi pe mine să mă îndrăgostesc de ea, să îmi deschid braţele şi să o primesc în îmbrăţişarea mea, dar nu am putut pentru că nu numai că nu m-a lăsat, dar m-a şi izgonit! Vroia să o salvez, dar în acelaşi timp îşi îmbrăţişase soarta..

De ce? Pentru ce? Crezi? Oare? Nu pot…

„- Ce putem face să rezolvăm problema asta, Hannah? Împreună.
– Nimic. S-a terminat.”

Este o carte care merită citită pentru simplu fapt că este un semnal de alarmă! Psihologia dezvoltată în rândurile sale te duce la extrem şi asta pentru că ştii că e al naibii de adevărat ce se poate întâmpla, pentru că ştii că şi tu ai simţit la un moment dat o parte din ce a simţit ea.. intriga pe mine m-a făcut curioasă, m-a exasperat tocmai pentru că fiecare cuvânt, fiecare nume descoperit mă făcea să fac şi mai multe legături! Mi-a plăcut modul de scriere, felul în care chiar am simţit ce s-a întâmplat, chiar am strâns în braţe trupul rece al ei şi i-am şoptit Adio şi cu plăcere..!

„Mulţumesc!”

Lectură plăcută!

Multumesc librariei online Bookcity.ro!
Cartea poate fi comandata de AICI!
Advertisements

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s