Review: Divergent de Veronica Roth


Divergent – Veronica Roth

by Theo~

„O singură alegere te poate transforma radical”

Candoarea? Abnegaţia? Neînfricarea? Prietenia? Sau Erudiţia?

Pe care dintre cele cinci facţiuni o vei alege?

Planeta Pământ s-a schimbat. Lumea a fost schimbată. Războaiele, foametea, lucrurile inutile, lucrurile care nu făceau decât să distrugă lumea au fost înlăturate. Oamenii au ajuns în sfârşit la un acord, totul a devenit altceva, nimeni nu a mai fost lăsat să fie cine era înainte.

Oamenii s-au divizat. Cinci facţiuni diferite, cinci legi de bază diferite, o singură co-existenţă, un singur lucru care să facă lumea să se învârtă în continuare: o alegere simplă sau nu.

„EXISTĂ O SINGURĂ OGLINDĂ în casa mea. E în spatele unui panou glisant, pe coridorul de la etaj. Regulile facţiunii mele îmi permit să stau în faţa ei în fiecare a doua zi din fiecare a treia lună, ziua în care mama îmi taie părul.”

Candoarea sau facţiunea celor care sunt sinceri. Niciunul dintre oamenii din această organizare nu are voie să mintă, adevărul este cel mai important lucru, legile acestora se raportează numai la adevăr. Totul sau nimic. Adevărul sau nimic altceva. Minciuna a fost eradicată.

Abnegaţia sau facţiunea celor altruişti. Oamenii pentru care nimic altceva nu mai contează decât cei din jurul lor. Ei – sunt fiinţe dispensabile – ceilalţi? Imposibil de înlocuit.


„Când îmi va striga Marcus numele, mă voi duce până în centrul celor trei cercuri. Nu voi scoate o vorbă. El îmi va înmâna un cuţit. Eu îmi voi cresta palma cu el şi voi stropi cu sângele meu bolul facţiunii pe care mi-o aleg.”

Neînfricarea sau facţiunea celor curajoşi. Nimic nu îi împiedică să sară din trenuri, să alerge nestingheriţi, să se rănească, să cadă, să moară!

Prietenia sau facţiunea celor paşnici. Oameni care s-au săturat de sinceritate falsă, de ajutor cu intenţii ascunse, de curaj stupid şi de inteligenţă fără limite, oamenii care au ales să trăiască liniştiţi, lăsaţi în pace. Nimeni nu îi poate deranja, pentru că ei nu au deranjat pe nimeni. Liniştea pură.

Erudiţia sau facţiunea celor inteligenţi. Inteligenţă pură, şlefuită, impresionantă.Inimaginabilul îşi face posibilă existenţa numai din cauza posibilităţilor care se preling în aceştia. Sunt oamenii care gândesc totul până în ultima bucăţică, care joacă totul bazându-se pe fapte, numere, procentaje. Totul este stabilit dinainte. Sforile au fost deja trase, maşinăria a pornit, iar ei au locul din faţă.

„Ezit pentru o clipă. El nu mă priveşte aşa cum mă privesc uneori Will, Christina şi, uneori, Al: ca şi cum aş fi prea mică şi prea slabă ca să fiu de vreun folos, şi le e milă de mine din această cauză. În schimb, dacă el insistă să vină cu mine, este probabil din cauză că se îndoieşte de mine.”

Intrăm în acest univers simplu, fără detalii, fără cuvinte pe care să le analizăm degeaba. Informaţii furnizate la rece, care lasă cititorul într-o stare de amorţeală, mângâindu-i interesul pentru moment, lăsând la o parte plăcerea nebună a acestuia de a se dezlănţui. Cu alte cuvinte, intri într-o stare de moarte cerebrală.

Beatrice Prior – personajul principal, ne prezintă Abnegaţia. Facţiunea din care face parte de când s-a născut, locul unde a trăit până la vârsta de şaisprezece ani: Momentul decisiv. De ce? Simplu. Momentul în care avea să îşi aleagă propria facţiune. Să rămână alături de familie, de fratele ei perfect Caleb, de prietenii săi sau să părăsească această lume care a fascinat-o şi totodată a dezgustat-o. Testul de aptitudini este testul care avea să îi spună care din facţiuni i se va potrivi cel mai bine.

Locul unde va afla pentru prima dată adevărata sa natură. Totul se schimbă.

Rezultatele testului sunt secrete, nici familia nu trebuie să ştie despre ele. Aşa că micuţa Beatrice rămâne frământată de noua sa apartenenţă. Nu ştie ce urmează să aleagă, nu ştie ce urmează să se întâmple. Totul este cu susul în jos în lumea ei.

Când ziua cea mare vine în sfârşit, Beatrice tot nu ştie ce urmează să aleagă, totul pare într-o stare latentă din care nu se poate trezi, dar când fratele ei alege Erudiţia, rămâne una dintre oamenii care nu mai au cuvinte. Rândul ei vine la fel de repede, mâinile ei tremurânde se pregătesc să aleagă.

„Aerul îmi şuieră pe la urechi, în timp ce solul năvăleşte spre mine, crescând şi întinzându-se, sau eu sunt cea care năvăleşte spre el, cu inima bubuindu-mi cu atâta putere, încât mă doare, cu toţi muşchii din corp încordaţi, pe măsură ce senzaţia de prăbuşire îmi strânge stomacul. Groapa mă împresoară, şi cad în beznă.”

Probele, dorinţa, faptele, toate se învârt în capul micuţei Tris. Aceasta îşi schimbă numele imediat ce are ocazia. Se eliberează în sfârşit atunci când aerul vuieşte în jurul ei, când frica de a rămâne fără facţiune se instalează, când totul devine o carte mult prea importată care trebuie jucată la timp.

Mi-a plăcut foarte mult trezirea interesului meu o dată cu căderea acesteia. Căderea în gol mi-a făcut stomacul să se întoarcă, la fel ca al lui Tris, totul se învârtea cu mine şi asta pentru că toată curiozitatea mea se izbea de mine, să citesc mai repede.

Am parcurs paginile apoi cu inima bătându-mi haotic. Îmi plăcea sentimentul, îmi plăcea ceea ce se întâmpla chiar sub ochii lor, îmi plăcea duplicitatea personalităţii ei. Apoi misterul loveşte fără să se gândească de două ori. Totul trece deja la o miză mult prea mare. Lucrurile normale, miza de a juca totul până la ultima carte, ajung să devină şi mai periculoase. Adrenalina se materializează în aerul pe care îl expiră, în apa pe care o beau, în luptele pe care le duc.

„ Deschid ochii şi zăresc cuvintele: <<Teme-te numai de Dumnezeu>>”

Chiar dacă negrul acaparează complet natura Neînfricaţilor, chiar dacă curajul le eclipsează orice judecată, Tris reuşeşte să îşi găsească propria krypronită: pe Four, instructorul ei.

„ Îşi apropie buzele de urechea mea şi-mi zice:
– Arăţi bine, Tris.”

Curaj. Iubire. Şi sfârşitul celor cinci facţiuni.

Pe care ai alege-o să o salvezi prima? În brațele căreia te-ai arunca fără să te gândeşti de două ori?

Acum. Sau niciodată.

„O singură alegere îţi determină credinţa – pentru totdeauna..”

Cartea poate fi comandata la adresa de mai jos:

http://www.ledabooks.ro/index.php?dispatch=products.view&product_id=509

2 thoughts on “Review: Divergent de Veronica Roth

  1. O carte geniala.Cartea mi-a plăcut destul de mult, mai ales momentele în care Tris era prezentată ca fiind o persoană „normală” și care nu are tot timpul parte numai de câștiguri.Cartea asta are actiune. Nu de putine dati mi-am dat seama ca eram cu gura cascata sau ca imi batea inima mai repede la vreo scena mai.. hai sa spunem, speciala. Toate “aventurile” prin care trece Tris si toate experientele ei le-am simtit pe piele. Am stat cu sufletul la gura pentru ea, pentru Four, pentru Christina si Will.Am citit si Insurgent(volumul 2)si de abia astept sa apara si la noi Allegiant(volumul 3).

    Like

    • Loredana,

      Si mie mi-a placut extraordinar de mult. Allegiant o am in engleza, dar nu ma lasa inima sa o citesc pentru ca deja stiu cam ce o sa se intample :-<

      Te pup

      Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s