Review: Darul


By Kristin Cashore

Descriere: Katsa putea să ucidă un om de când avea opt ani – ea este un graceling, unul dintre puţinii oameni născuţi în ţara ei cu un dar extrem, al ei fiind acela de a ucide. Ca nepoată a regelui ea ar putea să trăiască o viaţă plină de privilegii, dar, din pricina talentului ei, este nevoită să lucreze pentru rege. Când îl întâlneşte pentru prima data pe prinţul Po, al cărui dar erau tehnicile de luptă, Katsa nu bănuieşte că viaţa ei e pe cale să se schimbe. Nu bănuieşte nici că se va împrieteni cu Po. Şi nu bănuieşte nici că va afla adevărul despre darul ei… sau adevărul despre un teribil secret, ascuns în depărtări… un secret care ar putea distruge toate cele şapte regate doar prin cuvinte.

Părerea mea (Theo): Cartea asta pur şi simplu m-a bulversat, m-a dat peste cap, m-a făcut să
îmi pierd cunoştinţa şi tot am reuşit să o citesc cu inima bătându-mi haotic şi
cu mintea numai la ce s-a întâmplat!

“I’m not going to wear a red
dress,” she said.
“It would look
stunning, My Lady,” she called.
She spoke to the
bubbles gathered on the surface of the water. “If there’s anyone I wish to
stun at dinner, I’ll hit him in the face.” 

Totul se întâmplă într-o altă versiune a Pământului unde cinci regate
stăpânesc lumea, cinci regate cu cinci regi diferiţi, o cu totul şi cu totul
alt fel de organizare. Regi, regine, prinşi, prinţese, boieri şi toată
nobilimea şi oamenii de râd posibili şi imposibili şi cum să îi punem în
valoare pe toţi dacă nu cu ajutorul celor Înzestraţi.

“When a monster stopped
behaving like a monster, did it stop being a monster? Did it become something
else?” 

Cei Înzestraţi sunt oameni care la naştere, la câteva ore, suferă
o transformare: ochii lor se schimbă în două culori diferite, iar darul
lor este unul folositor sau nu.
Şi cum te-ai descurca toată viaţa dacă darul tău ar fi să ucizi? Să
omori cu sânge rece orice, să fi de neatins şi totuşi să atingi atât de multă
lume cu darul tău. Ei bine şi eu m-am întrebat acelaşi lucru, dar cea mai
evidentă întrebare fiind aceea: Eu aş putea să fac asta?

“Sit, Your High Majestic Lord
Princes,” she said. She yanked a chair from the table and sat herself down.
“You’re in
fine temper,” Raffin said.
“Your hair is
blue,” Katsa snapped back.” 

Iniţial nu mi-am răspuns, fiindu-mi teamă de ce aş putea să aud în
propria mea conştiinţă, în propriul meu subconştient, dar apoi m-am trezit la
realitate cu fiecare gând al Katsei, cu fiecare dorinţă de-a ei nebună de a scăpa!
Katsa este o Înzestrată, o persoană a cărui dar este de a ucide fără să
clipească. Este o înzestrată de neatins sub puterea regelui Randa. Un rege
viclean, rău şi imposibil de înduplecat, un rege care a făcut din propria sa
nepoată un lacheu şi o maşinărie de ucis în masă. Am simţit milă pentru el
pentru că era orbit de putere pentru a mai înţelege şi altceva, dar apoi am simţit
furie şi neînţeles pentru ceea ce face, pentru rănirea voluntară a nepoatei
sale. Asta m-a durut, căci eu – involuntar – am căzut în mrejele unei gândiri
de epocă, dar totuşi avansată a Katsei.

“Lady Katsa, is it?” “Yes, Lord
Prince.”
“I’ve heard
you have one eye green as the Middluns grasses, and the other eye blue as the
sky.”
“Yes, Lord
Prince.”
“I’ve heard
you can kill a man with the nail of your smallest finger.”
She smiled.
“Yes, Lord Prince.”
“Does it make
it easier?”
“I don’t
understand you.”
“To have
beautiful eyes. Does it lighten the burden of your Grace, to know you have
beautiful eyes?” 

Îndeplinind diferite slujbe pentru rege, Katsei i se duce în lume
reputaţia de maşinărie de ucis, astfel fiindu-i imposibil să îşi facă vreun
prieten, dar totuşi îşi găseşte persoane care să o înconjoare şi să îi pese de
ea. Asta mi-a plăcut cel mai mult: faptul că fără să îşi dea seama ea a reuşit
să le arate altora capacitatea ei, să îi facă chiar să se îndrăgostească de ea în
unele cazuri şi totul fără ca măcar să ridice un deget: era pur şi simplu ea.
Ideea predominantă fiind că în interiorul ei, Katsa chiar ştie că darul ei a
fost interpretat greşit, dar nu poate să pună punctul pe „i” cu precizie.

“Skye kissed her forehead.
“You saved my life.”
Katsa smiled.
“You Lienid are very outward in your affection.”
“I’m going to
name my firstborn child after you.”
Katsa laughed at
that. “For the child’s sake, wait for a girl. Or even better, wait until
all your children are older and give my name to whichever is the most
troublesome and obstinate.
Skye burst into
laughter and hugged her, and Katsa returned his embrace. And realized that
quite without her intending it, her guarded heart had made another friend.” 

Şi cum se putea trăi într-o perioadă unde regii şi reginele domnesc
totul fără să existe iubire adevărată? Ei bine nu s-ar fi putut aşa că îmi plec
capul atât în faţa ideilor impresionante de a ajuta pe toată lumea ale Katsei cât
şi pentru faptul că izbirea sau coliziunea cu iubirea se întâmplă atât de brusc
şi atât de neîntâmplător încât ni se taie atât mie cât şi Katsei respiraţia!
Prinţul Po, ajunge la palatul regelui Randa pentru a-şi căuta bunicul răpit
cu ceva timp în urmă. Dar nu ajunge întâmplător aici, ci pentru că într-o altă încercare
de a-şi salva bunicul de la castelul regelui M., acesta dă peste acest înzestrat
(ă) foarte talentată. Recunoscând-o pe aceasta şi venind la castel, Po află
adevărul despre bunicul său şi despre Consiliul făcut de Katsa pentru a-i ajuta
pe cei care nu îşi permit, un Consiliu care să ţină bunăstarea regatelor.

“He laughed. “I know
you’re teasing me. And you should know I’m not easily humiliated. You may hunt
for my food, and pound me every time we fight, and protect me when we’re
attacked, if you like. I’ll thank you for it.” 

Dorindu-şi acelaşi lucru: să afle cine îl răpise în primul rând pe bunicul
lui Po, cei doi pleacă spre împărăţia regelui Leck pentru a-l înfrunta.
Drumul este lung, dar revelaţiile de pe parcursul său îţi fac pielea de
găină. Află secretul întunecat al regelui, o salvează pe verişoara lui Po:
Bitterblue şi chiar se despart într-o iarnă geroasă şi cumplită, traversează
munţi îngrozitori, călătoresc pe marea extraordinară şi ajungând în împărăţia
lui Ror, totul este trăit la un alt nivel!

“You won’t even take your
bow? Are you planning to throttle a moose with your bare hands, then?”
“I’ve a knife
in my boot,” she said, and then wondered, for a moment, if she could
throttle a moose with her bare hands.” 

Nici nu mi-am dat seama când am terminat cartea pentru că eram încă într-un
fel de şoc care nu avea să se sfârşească niciodată. Mi-a plăcut cartea, am
adorat-o, am fost pur şi simplu exaltată de ea. Totul a fost extraordinar!
Recomand cartea tuturor! De la cei care adoră povestirile de epocă, până la cei
care nu se dau înapoi de la aventură pe pâine!
Îi ofer acestei cărţi 5/5 stele!
Multumiri speciale: Librarie online Libris
 
Advertisements

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s