Review: Experimentul Angel #1


Maximum Ride #1 – Experimentul Angel

 
Descriere: Şase copii minunaţi, fără un cămin, fără familii, fug pentru a-şi salva viaţa. Max Ride şi cei mai buni prieteni ai ei sunt rezultatul unui experiment cumplit: au fost crescuţi într-un laborator-închisoare, ca şobolanii în cuşti, fiind modificaţi genetic, astfel încât au aripi şi pot zbura. Iar acesta este doar începutul puterilor lor uimitoare. Acum, după ce au reuşit să evadeze, trebuie să afle răspunsul la multele întrebări care îi obsedează: cum au venit pe lume, cine sunt părinţii lor, de ce sunt superiori altor fiinţe umane, cum pot scăpa de creaturile blestemate care îi urmăresc şi multe altele.

Un thriller fascinant, cu personaje care te cuceresc de la prima pagină, multă acţiune, suspans şi aventură.

 

Părerea mea (Theo): personajul care mi-a plăcut cel mai mult, este, desigur, Maximum „Max”

Ride. Max este o adolescentă cu super puteri, fiind jumătate om, cealaltă jumătate
având celule „avian”, care înseamnă pasăre, aşadar – are aripi.
Mac are grijă de alţi cinci copii care sunt la fel ca ea, numindu-se „echipa”.
Nu aparţin nimănui, adică nu au părinţi care să aibe grijă de ei, aşa că au
impresia că toţi sunt – oarecum – fraţi de sânge. Sunt supravieţuitori, într-un
tărâm părăsit, mâncând ceea ce găsesc în pădure şi asigurându-se că sunt în
siguranţă.
M-am regăsit de multe ori în Max, iar asta nu mi-a provocat decât
sentimente de respect şi adoraţie, gândindu-mă mereu dacă eu aş fi acţionat aşa
sau nu. Una din modalităţile prin care am putut să creez aceste punţi de legătură
între mine şi ea au fost alegerile pe care le-a făcut, alegeri de cele mai
multe ori proaste, dar care nu serveau un interes personal, ci mai mult binele
tuturor. Prima greşeală a lui Max a fost atunci când unul dintre membrii
familiei a fost răpit: cea mai mică dintre ei, cea căreia Max i se adresa drept
propriul ei copil. A fost un fel de sfâşiere abruptă a unei relaţii mamă-fiică,
chiar dacă numai la nivel psihologic. Pentru Max nu contează unde sunt, ce mănâncă
sau ce fac atâta timp cât sunt împreună!
Desigur „familia” fusese salvată de la un centru de creare al lor de către
un fost doctor acolo, care murise în urmă cu câţiva ani, dar care îi iubise
foarte mult. Îi învăţase tot ceea ce ştiu, dar mai ales cum să scape de
creaturile trimise de laborator.
O altă punte de conexiune între mine şi Max a fost posibilă datorită
faptului că amândouă suntem responsabile pentru cineva într-o oarecare măsură.
Familia lui Max este reprezentată de ceilalţi copii, de care trebuie să aibe
grijă, aşa cum şi eu trebuie să am mereu grijă de fratele meu, protejându-l de
majoritatea pericolelor care se pot ivi.
Mi-a plăcut cartea pentru că a fost foarte interesantă şi creativă, cum
suspansul se tot ţinea scai de mintea mea şi de rândurile tipărite, cum toate
personajele suferă o oarecare dezvoltare personala şi psihologică, iar finalul
a fost „to die for”!
Recomand cartea tuturor fanaticilor care adoră Angeologia, tuturor
celor care simt nevoia să se mai sită copii din când în când şi tuturor celor
care au chef de suspans pe pâine!
Pe mine m-a terminat psihic, într-un sens bun, câte lucruri se tot
iveau, ducând mereu „punctul care trebuia ajuns” cât mai dificil de atins!
Ofer cărţii 4/5 stele.
 
Mulţumesc librăriei on-line Bookcity pentru această carte!
Advertisements

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s