Recenzie: Jocurile Foamei #3


Jocurile Foamei #3

Revolta

Descriere:Katniss a supravieţuit calvarului Jubileului Pacificării şi, împreună cu familia ei şi Gale, este la adăpost în Districtul 13. Dar, în haosul final al jocurilor, Peeta a căzut prizonier în mâinile Capitoliului, iar preşedintele Snow îi pregăteşte o soartă aparte. În timp ce focul revoltei mistuie întreg Panemul, Katniss este sortită să devină simbol al revoluţiei. Pe măsură ce evenimentele se desfăşoară cu repeziciune, ea realizează însă că a fost mai degrabă un pion mutat pe tablă decât liderul celor asupriţi. Consecinţele devin de negândit pe măsură ce numărul victimelor creşte, iar Katniss trebuie să găsească o soluţie ce pare din ce în ce mai imposibilă.
„Revolta, încheierea perfectă a seriei extraordinare începute cu Jocurile Foamei şi continuate cu Sfidarea, va avea peste ani acelaşi ecou pe care l-au avut Împăratul muştelor de William Golding şi Apocalipsa lui Stephen King.”

School Library Journal

„Aşteptată cu frenezie, încheierea seriei Jocurile Foamei nu dezamăgeşte nicio clipă. Dimpotrivă, le oferă cititorilor şi mai mult decât ar fi putut spera: acţiune, iubire şi suferinţă la cote de neegalat.”

Booklist

„Suzanne Collins, alături de J.K. Rowling şi Stephenie Meyer, este una dintre autoarele ale căror cărţi pentru tineri sunt devorate în primul rând de adulţi.”

Bloomberg

 
 
“There are much worse games to play.” 
Părerea mea (Theo): uite că am ajuns şi la
sfârşitul acestei trilogii, că am ajuns să spunem sfârşit şi acestor
personaje, că acţiunea şi-a găsit un fel de alinare în mâinile tuturor celor
care au citit cărţile, celor care au suferit alături de Katniss, de Peeta, de
Gale sau de Primrose!
Să o iau cu începutul, căci aveam în gând să încep deja cu of-urile
mele legate de această carte, dar sună mai bine când lucrurile sunt logice.
Aşadar, Katniss a scăpat de Jubileu Pacificării, a reuşit să scape cu
ajutorul refugiaţilor din Districtul 13. Un district despre care se credea că
fusese exterminat de către Capitoliu datorită fostei revolte a districtelor,
modelul pe care îl aveau cu toţii în minte atunci când se gândeau, numai, la o
eventuală revoltă!
“I think….you still have no idea. The effect you can have.” 
Ajunsă în Districtul 13 Katniss are de-a face cu tot felul de noi
evenimente cărora nu ştie cum să se supună – întrebarea fiind, desigur, aceeaşi:
s-a supus ea vreodată? Ei bine, în acest volum am cunoscut o Katniss care reuşeşte
să se supună chiar dacă are alte obiective în cap, dar cu toate acestea am
cunoscut o Katniss nu la fel de brută ca atunci când am „citit-o” pentru prima
dată. Desigur, este de vină maturizarea!
De acum Kat trăieşte în Districtul 13, sub pământ, împreună cu Gale,
mama ei, Primrose şi ceilalţi care au supravieţuit Jubileului Pacificării, tot
cu ajutorul celor din 13. Aici regulile sunt altele, forma de guvernare
aducându-mi aminte tot mai mult de un sistem de conducere comunist datorită
tuturor lucrurilor monitorizate, felului de organizare a orarului tuturor celor
din district, al faptului că deşi au asimilat Districtul 12 – datorită omorârii
acestuia de către Capitoliu – cei din 13 reuşesc să îşi impună punctul de
vedere cu atât de multă tărie şi forţă încât este pur şi simplu înfricoşător!
“Oh, Peeta, Don’t make me sorry I restarted your heart.” 
Katniss de acum luptă atât pentru ucidere preşedintelui Snow cât şi
pentru recuperarea stelei sale pereche: Peeta! Reuşeşte să se împace cu
Haymitch şi reuşeşte chiar să se supună preşedintei din 13 devenind gaiţa
zeflemitoare a revoltei!
De acum lucrurile se joacă la nivel de revolte şi război. Kat reuşeşte
să işte ceea ce am aşteptat timp de două cărţi şi jumătate: revolta împotriva
Capitoliului, moartea tuturor celor care i-au făcut să sufere atâta amar de
vreme! Totul trebuie să se termine! Acum!
“My name is Katniss Everdeen. I am seventeen years old. My
home is District 12. I was in the Hunger Games. I escaped. The Capitol hates
me……..” 
După „controlarea” tuturor districtelor totul începe! Lupta, morţile,
iubiri sfărâmate, clădirile distruse, vieţile dispărute.. totul se termină atât
de brusc, atât de nefiresc de crud! Am avut parte de atât de multă moarte în
acest volum, de atât de multe vise spulberate, de nebunii curate, de gânduri
care să prăpădească viaţa tuturor încât m-a durut!
Înăuntrul meu mă ura pentru tortura la care îl supuneam. Eul meu mă
spulbera cu fiecare cuvânt, fiinţa mea urla la mine să fac ceva, să salvez toate
acele morţi, să salvez toate acele suflete nevinovate, dar în acelaşi timp eram
conştientă că toate aceste „morţi colaterale”, toate aceste daune colaterale
trebuiau într-un fel să aibe loc pentru pacea generală! Dar cu ce preţ!
Prima dată când l-am recunoscut pe Peeta a fost sfâşietor, a fost
dureros, a fost inevitabil! M-am resemnat, într-un fel, dar în propria mea
nebunie eram în stare să mă transpun în rândurile cărţii şi să îmi permit să
schimb istoria, dar de câte alte mii de ori nu mi-am dorit să fac asta, să
schimb o carte, dar aş fi pierdut esenţa: adevărul şi ceea ce ar fi trebuit să
se întâmple pentru ca victoria să fie adevărată, reală, vehement de întipărită în
minţile tuturor.
“I know what blood poisoning is, Katniss,” says Peeta.
“Even if my mother isn’t a healer.”

I’m jolted back in
time, to another wound, another set of bandages. “You said that same thing
to me in the first Hunger Games. Real or not real?”

“Real,”
he says. “And you risked your life getting the medicine that saved me?”

“Real.” I
shrug. “You were the reason I was alive to do it.” 

Am tratat personajele ca pe egalii mei, ca pe oameni pe care într-un
fel îi transpuneam în viaţa reală, pe care îi recunoşteam în oamenii după stradă,
imaginându-mi acest holocaust al unor distrugeri însemnate şi nu – dragă
cititorule – neînsemnate!
Şi ce dacă vorbesc de fiinţe ficţionale? Totul se datorează scriitoarei
care a reuşit să îmi implanteze nevoia, dorinţa, necesitatea de a fii acolo cu
personajele, iar pentru asta nu pot decât să îmi arăt respectul şi dorinţa de a
mai citi şi alte cărţi scrise de aceasta. Un talent natural care mi-a implantat
nevoia de a nu lăsa o carte din mână, de a nu o sfărâma în mii de bucăţele
chiar dacă finalul a fost nebun, distorsionat, excentric, revoltător de trist!
“You’re still trying to protect me. Real or not real,”
he whispers.

“Real,” I
answer. “Because that’s what you and I do, protect each other.”

Am apreciat stilul, plăcerea şi uşurinţa de a citi această carte,
nevoia de a da eu însămi un punct care să încheie totul, şi pentru asta am să ofer
cărţii 4.5/5 stele!
Vă recomand cartea nu pentru că este ultimul volum şi pentru că trebuie
să aflaţi finalul, ci pentru că vă veţi simţi atât de prinse în ea şi atât de
conştiente de acţiune încât va fi pur şi simplu dureros sufleteşte pentru voi.
Va durea, vă va ucide, vă va face sângele să clocotească, vă va face nervii să
se întindă la maxim doar pentru a fi apoi alinaţi de câteva cuvinte!
Este o carte extraordinară, cu un fir al acţiunii extrem de
distorsionat, dar aveţi atât de multe de învăţat! O să cunoaşteţi iubirea adevărată,
acea iubire dusă până în nebunie şi înapoi! Un citat mi s-a întipărit pentru
totdeauna în minte!
„Peeta: Mă iubeşti? Adevărat?
Katniss: Adevărat.”
 
Lectură plăcută fetelor! Şi mulţumiri celor de la Librărie OnlineLibris pentru oportunitatea de a citi această carte extraordinară!

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s