Review: Legend


LEGEND
   By MARIE LU
Recenzie
Theodora
Petcan

“You try to walk in the light.”

Los Angeles. The Angels.
Îngerii.
Acelaşi nume distorsionat de
trei ori. Aceeaşi semnificaţie? Nu. Aceleaşi litere? Nu. Aceeaşi idee? Da.


“Each day means a new twenty-four hours. Each day means everything’s possible again. You live in the moment, you die in the moment, you take it all one day at a time. -Day”

Suntem în anul 2130, într-un
Los Angels împărţit în republici şi sectoare. Traiul? Nu chiar atât de frumos
pe cât ai crede. Evoluţie tehnologică, evoluţie socială, evoluţie din punct de
vedere al armelor. Da. Toate sunt bifate, dar oare aceste evoluţii fac parte
din rangul acelor evoluţii perfecte?
Nu.

“What a joke! Poor little rich girl’s fallen in love with the Republic’s most famous criminal.”

Legend m-a captivat după primul capitol. Faptul că este
scrisă din punctul de vedere atât al celui mai important soldat de pe planetă –
June Iparis, un prodigi, dar şi din punctul de vedere al celui mai căutat
criminal – Daniel Wing aka Day, lucrurile se schimbă complet.
Totul începe cu marcarea casei
familiei lui Day cu un X, semnul pentru molimă. Day este nevoit
să caute bani, să cumpere medicamente pentru fratele său mai mic – Eden.
Problema? Ei bine, Day este mort. Poftim?
Exact, pentru familia sa el nu
mai există. Mama lui, fratele lui mai mic Eden, îl ştiu mort. Singurul care îi
cunoaşte identitatea este fratele lui mai mare – John. Deşi, banii (numiţi
Notes în carte) necesari pentru cumpărarea vaccinului, nu există, Day găseşte o
soluţie: spargerea celui mai important spital din zonă.

“The memory fades, and I’m left hanging on to the ghosts of his words.”


Day reuşeşte să pătrundă în
spital, reuşeşte chiar să sustragă doar câteva fiole pentru menţinerea vieţii
din spital, dar nu vaccinul, nu antidotul pentru fratele său. Reuşind să scape
din spital, cu soldaţii pe urmele sale, Day nu are de ales, aşa că alege
singura cale rămasă: să îl rănească pe urmăritorul său, să îşi facă rost de
timp pentru a putea fugi de acolo.
Day este tipul mercenarului:
tânăr, experimentat, chipeş, bine pregătit, mereu cu un pas înaintea armatei,
mereu cu trupul gata să primească şi cele mai dure lovituri, dar cu toate
acestea faptele se întorc cu spatele şi uită să îi mai ofere o altă
alternativă, nu fac decât să distrugă orice sentiment monoton pe care îl poţi
experimenta.
June Iparis – prodigi, fata
perfectă, soldatul perfect, aptitudini perfecte, forţă brută excelentă, analiza
împrejurimilor: de o acurateţe impecabilă, scopul ei: prinderea şi uciderea lui
Day. De ce? Ei bine, urmăritorul lui Day de la escapada de la spital se
dovedeşte a fi chiar fratele acesteia, frate care îl urma altercaţiei cu cel
mai căutat criminal din regiune moare din cauza acestuia, sau cel puţin aşa se
numeşte gogoaşa pe care armata o oferă pe post de mic dejun, prânz şi cină.
Problema este simplă: June crede cu adevărat gogoaşa, o mănâncă fără probleme şi
se ţine cu ultimele forţe de aceasta. Face ca prinderea lui să devină
cel mai important lucru de făcut.

“Few people ever kill for the right reasons, June. Most do it for the wrong reasons. I just hope you never have to be in either category.”

Se infiltrează pe străzi şi
încearcă din răsputeri să îl găsească, să îl prindă şi să lase apoi armata să
termine ceea ce ea nu poate face: să i-a viaţa unei alte fiinţe umane. Şi
reuşeşte. Numai că Day se dovedeşte a fi total opus portretului, cu care o
hrănea armata. El nu era doar un criminal, ba din contră, nu omorâse pe nimeni
niciodată, nu distrusese nimic doar pentru scopul personal, iubeşte, zâmbeşte
şi se comportă de parcă Tess – colega lui de suferinţă – ar fi sora, pe care nu
a avut-o niciodată, faţă de care se simte obligat să o protejeze.
Iar când buzele lui fac în
sfârşit cunoştinţă cu buzele ei totul se schimbă. Sau cel puţin aşa am crezut
eu, dar nu! June simte,
chiar simte, dar datoria ei este mult mai importantă, aşa că face ceea ce
trebuie: ajută la prinderea lui Day, îl închide într-o închisoare a armatei şi
aşteaptă pedeapsa cu moartea a acestuia.
Ce o trezeşte din „realitate”
este chiar moartea mamei lui Day în faţa ei, a lui şi a fraţilor lui,
moarte înfăptuită de prietenul ei din copilărie: Thomas. Cum se poate aşa ceva?
De ce Thomas? El nu era aşa.. chiar nu era..

“Forever and ever, kid, until you’re sick and tired of seeing me.”

În zilele petrecute cu D., în
închisoarea armatei descoperă cele mai negre ascunzişuri ale armatei, viaţa ei
se schimbă cu totul, lumea ei se întoarce cu spatele la ea şi o lasă să fugă,
să cadă într-un hău imens, din care nu mai poate ieşi, nu are ce să facă, nu
are altă opţiune, nu poate face decât un lucru: să îl ajute pe Day să fugă din
închisoare, să îi salveze fraţii şi să fugă de acolo!
Cartea am savurat-o la maximum,
am trăit-o până la ultima bătaie a ultimei pagini. Pur şi simplu nu îmi venea
să cred că terminasem o asemenea carte, că acţiunea mea ajunsese la un fel de
final, pe care îl trăisem intens.. îl trăiesc intens.
Lectură plăcută!

“I’m telling you that you got your facts wrong. I didn’t kill your brother. But you killed my mother. You might as well have held the gun to her head!”



English Version:


Legend

“You try walk in the light.”

Los Angeles. The Angels.
Same name, changed
twice. The same meaning? No. Same letters? No. Same idea? Yes.

“Each day means a new twenty-four hours. Each day means everything’s possible again. You live in the moment, you die in the moment, you take it all one day at a time. -Day”

We are in 2130, in a
divided Los Angeles. The existence? Not so pretty as you may think. Technological
evolution, social evolution, evolution from the point of view of the arms. Yes,
all those things are checked, but are them part of a perfect evolution?
No.

“What a joke! Poor little rich girl’s fallen in love with the Republic’s most famous criminal.”

‘Legend’
captivated me from the first chapter. The fact that it is written from the
point of view of the most important soldier on the Earth – June Iparis, a
prodigy, but also from the point of view of the most wanted murderer – Daniel Wing
aka Day, changed things radically.
Everything begins with
marking the home of Day with a strange X, the sign for plague. Day is obligated
to search for money, to buy medicine for his younger brother – Eden. The problem?
Well, Day is dead. What?
Exactly! For his family
he no longer exists. His mother, his younger brother, Eden, know him as a dead
person. The only person who knows his identity is his older brother – John. Even
though, the money (called Notes in
the book) that he need for buying the vaccine does not exist, Day finds a
solution: breaking into the most important hospital in the area.

“The memory fades, and I’m left hanging on to the ghosts of his words.”

Day make it through the
barriers of the hospital, he actually makes it until the top where he can take
some vials for maintaining life from the hospital, but not the vaccine, not the
antidote for his brother. Making it out of the hospital too, with the soldiers
right on his tracks, Day has no choice left, only one tiny hope: hurting his
follower and buy some time for running out of there.
Day is the type of guy
robber: young, experienced, good looking, well trained, always with a step
ahead of the army, always with his body ready to take the most hurtful punches,
but with all of this, the facts keep turning their backs on him and forget to
offer him an way out, making nothing but destroying every single monotone
feeling that you can experience.
June Iparis – prodigy,
the perfect girl, the perfect soldier, perfect skills, excellent brute force, analyzing
the surroundings: perfectly developed, his final goal: catching and killing
Day. Why? Well, Day’s follower from his breaking out at the hospital was June’s
older brother – Metias Iparis, brother whom after the fighting with the most
wanted guy in the region, dies because of him – or at least this is how the
army calls the donut that they offer as breakfast, lunch and dinner. The problem
is simple: June really believes that the donut is true, and eats it without
problems and keeps struggling even with her last forces. She makes out of catching
him the most important thing to do!

“Few people ever kill for the right reasons, June. Most do it for the wrong reasons. I just hope you never have to be in either category.”


She gets on the streets
and tries her hardest to find him, catch him and then let the army finish what
she cannot: take the life of another human being. And she makes it. She catches
Day. The only problem is that Day turns out to be a total opposite of the
portrait that the army kept feeding her. He was not just a murderer, on the contrary,
he never killed anyone, never destroyed anything just for his personal goal, he
loves, smiles and behave as if Tess – his colleague of suffering – is the
sister he never had, feeling obligated to protect her.
And when his lips
finally meet June’s everything changes! Or at least I thought so, but no! June feels
it, she really does, but her duty it is more important, so she does what it’s
right: she helps out at catching Day, closing him up in an army’s prison and
waits his death sentence.

“Forever and ever, kid, until you’re sick and tired of seeing me.”

In the days spent with
D., in the army’s prison, June discovers the blackest secrets of the army, her
life changes radically, her world turns its back on her and lets her run away,
fall in an empty hole from where she cannot get out, cannot do anything, does
not have any other option! The only thing that she can do is to help Day get
out of prison, save his brothers and run away from there!
I’ve enjoyed this book
so much, lived it till the last beating of the last page. I simply couldn’t
believe that I was finishing such a book, that the action got to such an
ending, an ending that I was living with all my fibres. And I’m still living it…
Happy Reading!

“I’m telling you that you got your facts wrong. I didn’t kill your brother. But you killed my mother. You might as well have held the gun to her head!”



Advertisements

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s