I’m retuned, of course, with many excuses…


Hey, ce mai faceti ?

Imi cer atatea scuze incat nu sunt atatea stele ca sa le puteti numara😦.

Am fost acceptata la liceul care mi-am dorit:) (YEEEEEYYYYY)

Un nou inceput, o noua viata, un cu totul alt univers cu experiente noi.

Imi pare rau ca nu am mai postat stiri sau recenzii, sper sa ma iertati.

Dar acum ca m-am intors as vrea sa cititi un fel de flashback (marog, cv pe acolo).

 

-Imi este frica, am soptit eu in intuneric.

El imi prinse mijlocul si ma trase de el in asa fel incat ii simteam caldura suflului  revarsandu-se asupra buzelor mele.

-De ce iti este frica? ma intreba el incercand sa para cat mai linistit, parca sa calmeze o nebuna.

Nu suportam cand oameni imi vorbeau asa, linistiti si intelegatori ca si cum le-ar pasa daca suferi.

-n-ai cum sa intelegi. Terog da-mi drumul, lasa-ma sa plec, vreau acasa!

-dar tu nu ai o casa, imi reteza el vorbele, intelege  ca Michael te vaneaza, nu iti e frate, te foloseste, incepu el sa ma zgaltaie ca pe o papusa.

Ghinionul meu ca  nu mancasem de 2 zile, nu aveam ce vomita pe el, din pacate, poate ca asa as fi scapat de el.

– Dece nu intelegi ca vreau sa nu te vad,nu vreau sa te ating. Nu vreau nici macar sa-ti simt parfumul pe pielea mea, nu vreau nimic de la tine, imi faci scarba numai prin pura ta prezenta. Esti un nenorocit!

In sfarsit termina cu zgaltaituri-le si se departa de mine sau cel putin imi dadu drumul dar nu inainte sa simt ceva plesnindu-ma peste fata ca un bici, sfartecandu-mi obrazul in mii si mii de bucatele, usturandu-ma din ce in ce mai tare continuand si pe celalalt obraz.

-Tarfa mica ce esti! Ai sa iti doresti sa fi fost  cu mine.

Incercand sa ma feresc de lovituri chircindu-ma si smiorcaindu-ma, implorandu-l sa ma lase in pace, dar fara nici un rost pentru ca el ,fara nici o farama de umanitate, imi taia hainele in acelasi timp cu pielea dezbracandu-ma de fiecare accesoriu pe care il aveam incet-ul cu incet-ul, facandu-ma sa-mi doresc mai bine sa mor decat sa mai fiu acolo cu el.

– T-Te…i-implor-r las-s…incercam sa ma lupt, incercam sa ma zbat pentru ultimele faramite din mine neatinse de el, vroiam atat de mult sa nu fi ajuns aici.

Am crezut in el.

Ma durea atat de tare incat pur si simplu nu mai simteam durerea, nostim, nu?

Am sa postez cate stiri pot😀 Bye…

CrisuTaCrisTalls

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s