Review: The Sea of Tranquility / Mare Tranquillitatis


Mare Tranquillitatis
by Katja Millay


Fostul copil-minune al pianului, Nastya Kashnikov, își dorește două lucruri: să treacă prin anii de liceu fără să i se afle trecutul și să-l facă pe băiatul care i-a răpit totul – identitatea, spiritul, dorința de a trăi – să plătească pentru asta.

Povestea lui Josh Bennett nu e un secret: toți cei pe care i-a iubit au fost luați din viața lui, iar acum, ajuns la vârsta de șaptesprezece ani, nu i-a mai rămas nimeni.
Acum, tot ce vrea este să fie lăsat în pace, iar cei din jur îi îngăduie acest lucru, fiindcă atunci când numele îți devine sinonim cu moartea, toți tind să păstreze distanța. Toți, în afară de Nastya, misterioasa nouă colegă de școală, care tot îi apare în cale și nu pleacă până când nu i se infiltrează în toate aspectele vieții. Dar, cu cât o cunoaște mai bine, cu atât mai enigmatică i se pare.
Mare Tranquillitatis este o lectură complexă, bogată, intensă, cu o narațiune genial construită despre un tânăr singuratic și o tânără fragilă emoțional și despre miracolul celei de-a doua șanse.

…………………………………………………………………………………………………………..
„Lumina zilei nu te va proteja de nimic. Lucrurile
rele se întâmplă tot timpul; ele nu aşteaptă până după cină.”
Părerea mea (Theo): Nu m doar o mie de cuvinte pentru a descrie această carte, pentru că ar
însemna să recunosc şi să accept aceste lacrimi care îmi curg la vale, pe faţă în
jos, ca şi când ar fii artificiile de pe 4 iulie!
Este mai mult decât o simplă carte: te distruge, te vindecă şi te mai
distruge o dată, atât de repede încât este aproape imposibil să zâmbeşti la sfârşitul
acestei cărţi ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi când totul ar fi
fost o simplă poveste stupidă de adormit copii.
“Ştiu în acel moment ceea ce mi-a oferit el şi acela
nu este un scaun. Este o invitaţie, o urare de bun venit, afirmarea că sunt
acceptată aici. Nu mi-a oferit un loc să stau jos, mi-a oferit un loc unde să
aparţin.”
Mi se rupe inima din cauză că nu pot să exprim cât de mult m-a mişcat
această carte, mă face să îmi doresc să urlu din toţi plămânii mei că aşa ceva
nu se poate întâmpla, că această carte nu poate să se termine aşa şi că aceste
personaje frumoase, nebune, sfâşietoare de inimi dispar. Ştiu că ele au găsit
un fel de loc în care să trăiască în interiorul meu, în capul meu, dar asta nu înseamnă
că nu am voie să le plâng ca şi cum ziua de mâine nu ar exista!
„Oamenii adoră să spună că dragostea este necondiţionată,
dar nu este aşa; chiar dacă ar fi fost necondiţionată, nu ar fi niciodată liberă.
Există mereu o aşteptare prinsă de aceasta. Ei mereu vor ceva în schimb. Ca şi
cum ei şi-ar dorii să fii fericită sau orice te face automat responsabil pentru
fericirea lor pentru că ei nu vor fi fericiţi până tu nu eşti fericit… eu doar
nu vreau responsabilitatea aceea.”
Nastya Kashnikov este doar o altă fată gotică, foarte
machiată ce vine de la o şcoală nu foarte cunoscută din afara oraşului
Brighton. Nimănui nu îi place de ea, nimeni nu vorbeşte cu ea, nimeni nu face
nimic. Şi să fim sinceri, cine are face-o? Este neagră din cap până în
picioare, nu vorbeşte şi face tot ce-i stă în putere să se ascundă de toată
lumea, să dispară din gândurile oricui. Este ca şi cum nu ar exista, doar o altă
faţă în mulţime, dar cu o altă mască peste o faţă deja mascată! Şi totuşi, pare
să intre în acest câmp de forţă a lui Josh Bennett, un câmp de forţă pe care
acesta îl pune între el şi ceilalţi!
„Există o mulţime de lucruri care te pot distruge dacă
nu este nimic care să te ţină împreună!”
Şi nu numai lui Josh îi atrage atenţia, dar şi acestui băiat Drew pe
care oricare fată l-ar dori! Ea nu vorbeşte, dar cu toate astea reuşeşte să le
cucerească inimile într-o clipită! Am iubit uşurinţa cu care îşi exprima
sentimentele, dar nu mi-a plăcut când a ales să îşi continue starea mizerabilă,
când avea toate fericirea posibilă înainte.
Nastya sau Emilia este una dintre cele mai complexe tinere de şaptesprezece
ani despre care am citit! Este puternică, frumoasă, curajoasă şi în totdeauna într-un
fel de bătălie cu propria ei minte. Ea îl intrigă pe Josh, îl lasă pe Drew să
se simtă normal, chiar şi ea se simte puţin mai normală. Dar normalul este atât
de departe de ea. Este doar o altă fiinţa rănită în acest univers, cineva
incapabil să câştige propriul lor respect de sine pentru că ea consideră că ea
este de vină, când de fapt ea este victima.
„– Emilia, spune el – şi când îmi spune numele, îmi încălzeşte
sufletul -. În fiecare zi
tu mă salvezi!”
Am iubit-o pe Nastya; am iubit-o pentru că m-am simţit asemeni ei
uneori. Mă simt de parcă aş putea să alerg toată lumea dintr-un capăt în altul,
dar alteori mă simt de parcă aş fi condusă de lume şi este un sentiment pe care
nu îl suport. Este ca şi cum propria mea viaţă este departe de mine; mă sperie,
dar mă şi face mai puternică.
Cartea aceasta nu este despre iubire, nici despre poveşti cu prinţese şi
prinţi pe cal albi. Această carte este iubirea în sine, este durerea pură,
furia adevărată, sentimentele absolute! Această carte este totul şi vei simţi
asta în fiecare părticică din anatomia ta, este ca şi cum ai fi creat şi nici măcar
nu ştii asta! Atât de bine!
Ofer acestei cărţi 5/5 steluţe!
 
 
Mulțumim sponsorului nostru, Librărie online Libris!
Dacă doriți să vă cumpărați cărți deosebite, pe site-ul Libris, librărie online, puteți comanda și cărți online în engleză.
 

………………………………………………………………………………………………………………..

The Sea of Tranquility

I live in a world without magic or miracles. A place where there are no clairvoyants or shapeshifters, no angels or superhuman boys to save you. A place where people die and music disintegrates and things suck. I am pressed so hard against the earth by the weight of reality that some days I wonder how I am still able to lift my feet to walk.

Former piano prodigy Nastya Kashnikov wants two things: to get through high school without anyone learning about her past and to make the boy who took everything from her—her identity, her spirit, her will to live—pay.

Josh Bennett’s story is no secret: every person he loves has been taken from his life until, at seventeen years old, there is no one left. Now all he wants is be left alone and people allow it because when your name is synonymous with death, everyone tends to give you your space.

Everyone except Nastya, the mysterious new girl at school who starts showing up and won’t go away until she’s insinuated herself into every aspect of his life. But the more he gets to know her, the more of an enigma she becomes. As their relationship intensifies and the unanswered questions begin to pile up, he starts to wonder if he will ever learn the secrets she’s been hiding—or if he even wants to.

The Sea of Tranquility is a rich, intense, and brilliantly imagined story about a lonely boy, an emotionally fragile girl, and the miracle of second chances.

 
…………………………………………………………………………………………….
English Version:

“Daylight won’t protect you from anything. Bad things happen all the time; they don’t wait until after dinner”

My thoughts (Theo): I do not have only one or a thousand words to describe
this book, because it will only mean that I have to acknowledge all these tears
that are rushing down my face as if they are the fireworks of the 4th
of July!
It is much more than a book: it
breaks you, heals you, yet destroys you so fast that it is almost impossible to
smile at the end of it, as if nothing ever happened, as if everything was only
one of those stupid bed-time stories.

“I know at that moment what he’s given me and it isn’t a chair. It’s an invitation, a welcome, the knowledge that I am accepted here. He hasn’t given me a place to sit. He’s given me a place to belong.”

It breaks my heart not to be able to
express how much this book moved me, it makes me wanting to scream from the top
of my lungs that this is not happening, that this book does not end like this
and that these beautiful, crazy, yet heart-breaking characters are not disappearing.
I know that they are already somehow living inside of my head right now, but
that does not mean that I am not allowed to mourn them like there is no
tomorrow!

“People like to say love is unconditional, but it’s not, and even if it was unconditional, it’s still never free. There’s always an expectation attached. They always want something in return. Like they want you to be happy or whatever and that makes you automatically responsible for their happiness because they won’t be happy unless you are … I just don’t want that responsibility.”

Nastya Kashnikov is just another
gothic-super-black-girl from a not so well-known school outside t Brighton. No
one really likes her, no one talks to her, and no one does anything. And to be
sincere, who would? She is black, she is not
talking and she does everything she can to hide from everyone, to disappear
from anyone’s thoughts. It’s like she is not even existing, just another face
in the crowd, but with another mask on top of the already masked face! Yet,
somehow, she seems to enter this force field that Josh Bennett is putting up in
front of everyone!

“There are so many things that can break you if there’s nothing to hold you together.”

And not only Josh, but also this
Drew guy that every girl dreams of! She is not talking, yet she wins their
heart over just in a heart-beat! I loved her easiness in expressing her
feelings, but I did not enjoyed when she choose to continue her misery, when
she had all her happiness ahead of her.
Nastya or Emilia is one of the most
complex seventeen years old characters I have ever read! She is strong,
beautiful, courageous and always in some sort of a battle with her own mind. She
intrigues Josh, she lets Drew feel normal, she even feel herself normal for
just a little bit. But normal is so out of her hand. She is just another broken
human being into this universe, someone incapable of gaining their own
self-respect because they think they are the issue when they are only the
victim.

“Emilia,” he says, and when he does, it warms me to my soul. “Every day you save me.”

I loved Nastya; I loved her because
I feel like her sometimes. I feel like I can run over the world sometimes, but
in other times I feel like I am being ruled by the world and it’s a feeling
that I do not like. It’s like my own life is out of my own reach. It scares me,
yet makes me stronger.

“Maybe one day you’ll come back. Maybe you never will and that’ll suck, but you can’t keep doing this. The blame and the self-loathing and the bullshit. I can’t watch that. It makes me hate you for hating yourself. I don’t want to lose you. But I’d rather lose you if it means you’ll be happy. I think if you come back with me today, you’ll never be okay. And I’ll never be okay if you aren’t. I need to know that there’s a way for people like us to end up okay. I need to know that there even is such a thing as okay, maybe even good, and it’s out there and we just haven’t found it yet. There’s got to be a happier ending than this, here. There’s got to be a better story. Because we deserve one. You deserve one. Even if it doesn’t end with you coming back to me.”

This book is not about the love, it’s
now about the fairy-tale, prince-charming-never-coming type of book. This book
is love, feelings, raw pain, and raw anger! This book is everything, and you
will feel it in every single corner of your anatomy, like it is being scribbled
there without you even knowing it! It is that good!
I offer to this book 5 / 5 stars!
Happy reading everyone~!
Advertisements

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s