Recenzie: Regatul umbrelor (The Grisha #1) de Leigh Bardugo


Regatul umbrelor (The Grisha #1)
by Leigh Bardugo 

 
Falia Umbrei, un ţinut învăluit în beznă, populat de monştri, distruge treptat Ravka, o naţiune altădată măreaţă.


Alina, o fată orfană, singuratică, descoperă că posedă o putere unică, ce o face să pătrundă în lumea elitei magice a regatului – Grisha. Ar putea ea să destrame vraja demonică a Faliei Umbrei, eliberându-şi ţara?


Întunecatul, o fiinţă cu o putere de seducţie teribilă, este conducătorul Grishei. Dacă îşi va împlini destinul, Alina va fi nevoită să descopere cum să se folosească de harul său şi cum să reziste atracţiei periculoase pe care o simte faţă de temutul stăpân.


Însă în timp ce-şi contemplă viitorul năucitor, Alina nu-l poate uita pe Mal, cel mai bun prieten al său din copilărie.

 

………………………………………

 

 

Intunecatul

 

“The problem with wanting,” he whispered, his mouth trailing along my jaw until it hovered over my lips, “is that it makes us weak.”

Gândurile mele (Theo):

Nu consider că toată lumea a trecut printr-o prietenie cu cineva din genul opus şi undeva la mijloc şi-a dat seama că simţea mai mult pentru acesta, că simpla prietenie a fost doar un fel de paravan de a păstra persoana draga mai mult timp lângă tine, în loc să o sperii sau să o alungi cu o ne-răspundere la sentimente.

Aşadar, atunci când am fost cuprinsă de extazul Alinei de a îşi realiza propriile sentimente am fost sigură că îmi doream o legătură între aceasta şi Mal, dar ca de fiecare dată am gândit prea repede şi apoi mi-am dat seama că nu aş fi fost întru totul de acord până la urmă.

Alina este un cartograf ucenic, nu foarte talentată, nu foarte frumoasă, nu foarte multe. Este simplă şi mereu cu gândul că a fost orfană în minte. Întâlnirea dintre cei doi se petrece pe vremea când ei sunt mici, iar familiile lor sunt omorâte sau date dispărute, iar cei doi sunt luaţi sub aripa binefăcătoare a unui conte, unde învaţă a scrie şi a citi, unde deprind primele învăţăminte în viaţă şi se ajută reciproc atât de mult încât cei doi devin o extensie absolut necesară a celuilalt.

Mal este tipul obişnuit. Fustangiu, extraordinar de bun şi mereu destul de calculat mai puţin când o femeie intră la mijloc. Deşi Alina este cartograf, el este cel mai bun căutător văzut, o persoană care ar putea să găsească acul în carul cu fân atât de rapid încât cu siguranţă ai considera că acul fusese de fapt prins de haina acestuia.

Şi până acum totul sună bine şi arată ca şi când inevitabilul ar deveni ceva posibil, tangibil şi real. Dar nici chiar aşa. De aici începe de fapt totul. De aici povestea cuprinde o serie de multe alte evenimente care ar putea să distrugă totul, ar putea să înveţe alţii ce mulţi au căutat toată viaţa. Cei doi sunt în acelaşi „batalion” cum mi-a plăcut să denumesc mica <<solie>> deoarece urmează să traverseze cel mai întunecat loc de pe planetă: Nemarea. Cei doi fac parte dintr-o îmbârligătură mai mare decât ei doi, mai importantă şi mai extraordinară decât orice secundă din viaţa lor. Şi trebuie să reuşească.

Când vine vremea traversării, cu toţii sunt pregătiţi, dar inima Alinei cunoaşte un cântec pe care numai frica şi incertitudinea îl mai cântă ocazional. Este convinsă că nu vor scăpa cu viaţă şi nu mică le este mirarea când creaturile ascunse de Nemare ies în întunericul covârşitor şi îi răpesc colegul, omoară jumătate din cei aflaţi la bord. Şi când ultima rugăciune părăseşte buzele ei crăpate de vânt, atunci întunericul se despică şi cade într-un abis mai mare ca însăţi nelumina. De ce? Pentru că de undeva din înăuntrul ei răsare cel mai puternic adversar, cea mai de temut luptătoare, de care fiecare muritor ar trebui să se teamă: Lumina.

După cele întâmplate, necredinţa Alinei este şi mai mare. Este imposibil ca ea să fie Invocatoarea Luminii, la fel cum este absolut absurd ca urâţenia ei să reflecte statului de Grishă pe care îl are de fapt. Dar nu mică îi este mirarea când inima ei se rupe de cea a lui Mal pentru că el refuză să o apere, şi nici nu mai suferă la fel de mult când Întunecatul ştie fiecare cuvânt potrivit pentru a o convinge să urmeze crezurile sale.

Astfel, din ţăranca obişnuită, Alina ajunge la curtea regelui în Os Alta şi este nevoită să ajungă frumoasă, capabilă, puternică, extraordinară pentru a putea ajuta pe cel mai de temut duşman şi cruţător personaj al omenirii: Întunecatul. Pot spune, cu surprindere, că m-am lăsat atât de acaparată de aceasta carte încât chiar şi eu am crezut şi am trăit cuvintele şi atingerile ne-copilăreşti ale Întunecatului pe corpul şi în mintea Alinei. L-am crezut şi eram gata să mă destăinui lui la fel de mult cum era şi Alina. Dar după antrenamente îngrozitoare, perseverări fără niciun folos ale unei puteri care uită să se manifeste chiar şi Alina se pierde. Se scufundă într-o mare mai neagră ca Nemarea şi uită să mai iasă la suprafaţă pentru o altă gură de aer.

Dar uneori întunericul este singurul care ne poate face să ne regăsim, la fel cum lumina ne orbeşte atât de mult încât suntem convinşi că suntem perfecţi în integritatea acesteia. Astfel lupta, emoţiile, trăirile, intensitatea conversaţiilor, deciziile şi mai ales trădările se simt de acum la un nivel superior, făcându-mă uneori să îmi doresc să nu fi pătruns în acest amalgam numit regat. Totul se schimbă. Viaţa se schimbă, dar în mare parte, ce nu se schimbă? Inimile se reîntregesc, oameni se regăsesc şi alţii dispar.

Recomand cartea tuturor celor care au regăsit o fărâmă din cuvinte în ei înşişi, celor care vor să călătorească atât de departe încât Pământul să pară infim, celor care au cunoscut şi vor să mai cunoască, celor care au trăit şi acum regăsesc pofta de viaţă.

Cartea aceasta este despre prietenie, iubire, trădare, lumină, întuneric, dar cel mai important este despre cei care sunt gata să îşi asume acest risc.

Lectură plăcută!

 

Nota mea: 5 / 5 stars

One thought on “Recenzie: Regatul umbrelor (The Grisha #1) de Leigh Bardugo

  1. Pingback: ÎN CURÂND ÎN LIBRĂRII: Regatul furtunilor de Leigh Bardugo « Damon's Reading Club

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s