Recenzie: Crown of Midnight (Throne of Glass #2) by Sarah J. Maas


Recenzie: Crown of Midnight (Throne of Glass #2) by Sarah J. Maas


Crown of Midnight (Throne of Glass #2)
by Sarah J. Maas 

 
An assassin’s loyalties are always in doubt.
But her heart never wavers.

After a year of hard labor in the Salt Mines of Endovier, eighteen-year-old assassin Celaena Sardothien has won the king’s contest to become the new royal assassin. Yet Celaena is far from loyal to the crown – a secret she hides from even her most intimate confidantes.

Keeping up the deadly charade—while pretending to do the king’s bidding—will test her in frightening new ways, especially when she’s given a task that could jeopardize everything she’s come to care for. And there are far more dangerous forces gathering on the horizon — forces that threaten to destroy her entire world, and will surely force Celaena to make a choice.

Where do the assassin’s loyalties lie, and who is she most willing to fight for?

 

 

…………………………………………………

 

“The rest of the world quieted into nothing. In that moment, after ten long years, Celaena looked at Chaol and realised she was home.

Gândurile mele (Theo): Pur şi simplu sunt pierdută într-un abis, puternic zdruncinată de această carte, nesigură dacă mai respir sau doar visez şi probabil undeva între nebunie şi altă nebunie. Nu ştiu cum ar trebui să continui, mai ales când ştiu ce drum lung mi se aşterne în faţa ochilor, mai ales când totul se schimbă la o sută optzeci de grade, iar eu stau neputincioasă în faţa acestei schimbări şi sper ca totul să revină la un normal acceptabil.

Cartea aceasta vă va face pielea de găină, vă va îmbiba sufletele de dorinţă şi de faptul că nu vreţi să se termine, veţi regreta momentul în care ochii de un albastru cu reflexii de auriu vă vor captiva şi momentul în care un anumit Căpitan vă va fermeca dorinţa doar pentru că respiră lângă voi.

Evenimentele din această carte nu sunt pentru cei slabi de îngeri. Am întâlnit atât de mult sânge, încât la un moment dat am fost fer convinsă că inima de medic din mine avea să răbufnească şi să urle de neputinţă. Dar n-a clacat. Am reuşit să citesc cu o ură zdravănă anumite scene, dar undeva în sinea mea le înţelegeam necesitatea, dorinţa, pasiunea de a ajuta personajul să se mai maturizeze puţin, să ajungă într-un punct în care să te aducă la exasperare. Şi ştiţi exasperarea aceea dulce, sublimă, efemeră care nu te-ar lăsa din ghearele ei vopsite cu roz nici dacă ţi-ai urla toate crimele? Ei bine, genul acela de exasperare se prelinge în aceste pagini. Genul acela de luptă pierdută încă dinainte de a începe, pentru că deşi eşti conştient că ai luptat în prima carte, îţi dai seama că de fapt nu ai fost altceva în afară de un pion neînsemnat în cea de-a doua.

Am fost copleşită la un moment dat de lucrurile pe care personajele mi le dezvăluiau, nu ştiam cum ar trebui să reacţionez sau dacă ar trebui să reacţionez în vreun fel, pentru că eram convinsă că la un moment dat unul din personaje se va întoarce către mine şi va începe să îmi râdă în faţă şi să îmi spună că am o imaginaţie prea bogată. Că de fapt sunt în vreun vis ciudat din care nu m-am putut trezi şi că tot sângele, că toate crimele, n-au fost comise în numele meu.

Acţiunea se desfăşoară pe mai multe planuri, aşa cum am fost obişnuiţi din primul volum. Avem pasaje întregi în care opinia Celaenei reverberează puternic şi pasaje întregi în care Chaol sau Dorian exprimă intensitatea bătăliilor sau emoţiilor interioare. Totul de acum este schimbat pentru că micuţa asasină nu mai este aşa de micuţă până la urmă. Este Campionul Regelui, iar cartea se deschide cu cea de-a treia crimă a Campionului ordonată de Rege. Derularea macabrului din sala tronului, când capul aproape descompus la victimei sale aterizează la picioarele Regelui, apoi mâna şi inelul decedatului, au fost primii indicatori cu privire la cum o să fie restul romanului. M-am aşteptat? Nu. Am fost pe aproape cu ghicitul? Nici pe departe.

Celaena este de acum asasin în toată regula, este şi va rămâne pentru tot timpul rămas Asasina Regelui, Campionul cel mai de preţ al acestuia. Dar forţe mistice, vechi, ursite, părăsite de vlagă încolăcesc în mrejele lor castelul, sufletele celor participanţi, dorinţele lor ascunse. Ceva şi mai rău se va întâmpla în volumul trei. Ceva la care cu siguranţă nu mă voi aştepta, dar aştept să mi se elucideze din mistere, să scot la lumină cel puţin un alt adevăr pe care îl dibuiesc, dar nu sunt sigură de existenţa lui.

Următorul asasinat pentru Celaena vine ca o surpriză chiar şi pentru aceasta. Ea trebuie să îl găsească şi să îl omoare cât mai repede pe primul trădător de pe lista Regelui: Archer. Deşi joacă aproape cu stângăcie cartea nerecunoaşterii numelui, aceasta îl păcăleşte pe Rege şi mai apoi şi pe Chaol şi Dorian, că nu auzise niciodată de acesta din urmă. Dar până la urmă încercările ei sunt futile şi fără vreun scop anume, căci Regele este mult prea viclean pentru a fi uitat, şi imediat scuipă adevărul în faţa puterii acestuia. Deşi recunoaşte a-l ştii pe Archer Celaena nu se dă la o parte din încercarea de a-l omorî, făcându-ne astfel cunoscut primul mare mister al acestei cărţi. Deşi acceptă să îl ucidă pe un vechi prieten, aceasta cere învoiala Regelui de a avea cel mult o lună la dispoziţie pentru a-l ucide. Şi asta nu din compătimeală, ci pentru că – aşa cum îşi duce de nas Regele – vrea să îi găsească şi pe ceilalţi care ar îndrăzni a se opune măreţiei acestuia.

Şi poate că nimic nu pare scos din tipare până acum. Dar când începi să înţelegi adevărata inimă a Asasinului, când Chaol are în sfârşit o şansă, când întunericul păzeşte fiecare rază de lumină, când cea mai bună prietenă îţi este sfârtecată din mâini. Atunci cine eşti? Cine ai fost? Cine urmează să fii?

Trădări, mistere, contemplări, relaţii, afrodisiace, magie, vrăjitoare, putere, Wyrd, chei, lucruri nebănuite se ascund în paginile acestui roman! Îl recomand tuturor celor care au citit primul volum şi simt cum imaginaţia lor se sparge de dorinţa de a continua aventurile celor trei. Celor patru. Celor care vor rămâne. Am considerat că acest roman a fost unul sângeros şi frumos, dar îmi este teamă a mă gândi la următorul!

Lectură plăcută!

 

Nota mea : 5 / 5 stars

One thought on “Recenzie: Crown of Midnight (Throne of Glass #2) by Sarah J. Maas

  1. Pingback: Diamantul de la miezul nopţii (Tronul de cleştar #2) de Sarah J. Maas « Damon's Reading Club

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s