Recenzie: Revelatia (Crossfire #2) de Sylvia Day


Revelatia (Crossfire #2)
by Sylvia Day 

 
Dorinţă. Pasiune. Revelaţie. O iubire care sfidează convenţionalul.


„Gideon Cross. Bărbatul visurilor mele – frumos și perfect pe dinafară, rănit și torturat pe dinăuntru. O flacără strălucitoare și arzătoare care îmi pârjolește trupul cu cele mai întunecate plăceri. Nu pot să stau departe de el. Nu vreau s-o fac. El este obsesia mea… dorința mea… este al meu.


Suntem două ființe cu un trecut violent, care îndrăznesc să spere la un viitor împreună. Între noi, totul este prea dificil, prea dureros… cu excepția clipelor când este pur și simplu perfect – acele momente când foamea fizică și dragostea disperată ne aruncă în cea mai frumoasă nebunie.


Suntem legați de o pasiune care ne poartă dincolo de limite, spre cea mai dulce și periculoasă obsesie…”
Seria Crossfire a fost publicată până în prezent în 40 de țări, devenind unul dintre cele mai mari succese comerciale din lume. 12 milioane de exemplare vândute la nivel mondial!

 

 

……………………………………………………

“I’d rather argue with you, angel, then laugh with anyone else.”

Gândurile mele (Theo):

Mereu m-am întrebat într-un fel sau altul dacă posesivitatea este unul dintre lucrurile care mă dezgustă total sau care îmi fac totuşi plăcere, dar nu de fiecare dată am fost de acord cu răspunsul cu care am reuşit să vin. În primul rând există atât de multe tipuri de posesivitate încât este foarte greu să nu te laşi măcar o dată pradă unei ispite, oricât de mult crezi în perfecţiunea umană.

Aşa cum obişnuiesc să citesc înainte să adorm, nu îmi place perfecţiunea umană. De ce? Este simplu, pentru că înainte de a dori să văd ceva maestros vreau să văd răni, efort depus, zgârieturi care să ajungă atât de adânc încât ţesuturile tale încă mai încearcă să ajungă la forma finală de ţesut cicatrizat, asta vreau să văd! Din masochism? Nici pe departe, ci din dorinţa pură de a înţelege munca depusă, de a vedea efortul, dezechilibrul, tulburarea, pasiunea. Ca şi „artist de ocazie” nimic nu este mai motivant decât asta, decât efortul pur depus pentru obţinerea unui lucru!

Ei bine, personajele din seria Crossfire nu s-au schimbat! Prea mult!

Eva este la fel de încăpăţânată, la fel de puternică, civilizată, neîncrezătoare şi totuşi atât de încrezătoare în puterile celorlalţi! Inima ei bate într-un singur ritm, iar acela se sincronizează perfect cu cel al lui Ghideon Cross! Nu spun că sunt dependentă, ar putea să sune prea vulgar, dar pot spune că sunt succint amăgită de vorbele domnului Cross, de acţiunile verosimile ale domnişoarei Eva şi de faptul că fiecare dintre cei doi este un fel de copie fidelă a mea. Fiecare partea rea din ei sunt eu, fiecare lucru care i. a dezamăgit vreodată în viaţa lor, m-au făcut să mă simt ca şi când aş fi fost acolo, dar simţul meu de cititor m-a împiedicat să intru în joc şi să îi pun capăt!

Eva se lasă în acest volum pradă atât de multor insecurităţi legate de relaţia ei, de faptul că Ghideon nu încearcă decât să o „distrugă” încât sunt absolut convinsă că undeva înăuntrul ei s-a distrus. Duritatea şi puterea ei de luptă au fost sfârtecate sau obosite de latura întunecată a domnului Cross, iar ea a cedat. Nu îmi dau seama dacă psihic sau fizic, dar pot să spun că se simte o oarece oboseală în ea, asta până când alt animal de pradă încarcă să fure ceea ce îi aparţine deja ei şi numai ei.

Avem parte de o alergare continuă şi deloc jucăuşă între cei doi amorezi, dar şi între cei doi şi alte două animale de pradă la fel de feroce, care nu urmăresc ascensiunea personajelor, din contră, doresc distrugerea şi scoaterea lor din scenă cât mai curând. De parcă lupta lor a fost deja declarată pierdută dinainte ca Ghideon sau Eva să spună ceva. Dar cu toţii îi cunoaştem latura dăunător de malefică a lui Ghideon pentru a ne da seama că o dată ce trecuturile ies la iveală, o dată cu acesta ies la iveală şi patimi ascunse cu atâta amar de neplăcere.

Trecutul zgârie şi distruge în calea sa către ieşire, către o gură proaspătă de aer pe care numai prin invocarea acestuia de pe buzele celor care l-au suferit i-o mai poate oferi – ne trezim pierduţi într-o furtună a cărei sfârşit nu ştiu dacă îl cunoaştem cu adevărat la sfârşitul acestui volum!

Nu vreau să vă sperii, vreau să vă deschid apetitul, să vă fac să înţelegeţi că undeva în toată această amăgire cruntă veţi găsi şi speranţa unui final pe gustul multora. Poate alţii vor dori mai mult, alţii mai puţin, dar un singur lucru ştiu cu siguranţă: am trăit atât de multe lucruri în acest volum încât mi-a trebuit un an să îi scriu o recenzie şi un alt an pentru a mă apuca de volumul trei. Pe scurt? Densitatea relaţiei dintre cei doi nu oboseşte, dar te lasă fără vlaga de a încerca şi altceva. Un fel de centru de reabilitare pentru sănătatea ta mintală nu există, decât dacă ştii cum să îţi iei porţia de nebunie. La intervale scurte şi regulate!

Lectură plăcută!

“People get over love. They can live without it, they can move on. Love can be lost and found again. But that won’t happen for me. I won’t survive you, Eva.”

Nota mea: 5 /5 stars

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s