Recenzie: Labirintul lui Osiris (Yusuf Khalifa #3) de Paul Sussman


Labirintul lui Osiris (Yusuf Khalifa #3) de Paul Sussman

O jurnalistă este ucisă în Catedrala Armenească din Ierusalim, iar detectivul Arieh Ben-Roi caută indicii. Ceva pare în neregulă – o legătură cu un caz de dispariţie de persoane din Egipt, caz petrecut cu câteva decenii în urmă.

Nedumerit, Ben-Roi îi cere ajutorul vechiului său prieten, inspectorul Yusuf Khalifa de la poliţia Luxor. Deşi se confruntă cu o tragedie personală şi este ocupat cu un caz de otrăviri misterioase ale unor fântâni în Deşertul de Est, Khalifa acceptă să-l ajute.

Ceea ce descoperă va schimba pentru totdeauna viaţa celor doi bărbaţi. Pe măsură ce investigaţiile lor avansează, detectivii sunt atraşi tot mai mult într-o ţesătură sinistră de violenţă, abuzuri, malpraxis corporatist şi terorism internaţional. Iar în mijlocul tuturor acestora se află o enigmă veche de trei mii de ani, care a răpit deja două vieţi, şi va mai revendica în curând altele.

 
 

 ………………………………………………………………………
Mulţumesc Editurii RAO pentru minunata oportunitate de a citi această carte deosebită!
Cartea poate fi comandata AICI
 
………………………………………………………………………………….
Gândurile mele (Theo): Pot spune cu mâna pe inimă că sunt încă într-un fel de transă din care
sunt absolut convinsă că nu am să mă trezesc mult prea curând. Nu ştiu ce s-a întâmplat
sau dacă timpul pur şi simplu s-a oprit din a mă mai îngâna şi a făcut în sfârşit
ceea ce l-am rugat: s-a oprit şi mi-a lăsat răgazul unei reveniri. Sper totuşi
că poate mi-a dat dreptul să respir măcar pentru câteva secunde, dar nu – cruzimea
timpului s-a resfrâns din nou asupra mea.
Nu sunt sigură că voi putea să cuprind totul, dar voi încerca. Mult
prea multe detalii trebuie să le ţin în umbră pentru ca şi alţii să înţeleagă aşa
cum am înţeles şi eu că o dată cu multe lucruri nu poţi să le iei pe toate ca
atare şi să spui că ştii deja cine este.
Totul începe în urmă cu câteva sute de ani. Un băiat normal se află lângă
Nil pentru a-şi lua provizii de apă pentru acasă, dar fix în acelaşi moment
sunete înăbuşite ale unui plânset de fată se aud în depărtare. Băiatul o
recunoaşte a fiind fata de care îşi băteau cu toţii joc pentru că era oarbă,
dar nu este singură. Fata se află prinsă în mâinile unui bărbat. Deşi băiatului
îi este prea frică pentru a acţiona, bărbatul ajunge totuşi să plece. Apoi
totul se schimbă. Opinia băiatului este uitată, acum suntem în mintea bărbatului
misterios care urlă din toţi rărunchii să şi-a găsit-o. Pe ea, pe cea pe
care o căuta de atâta amar de vreme. Dar cine este ea?
Apoi o sută de ani mai târziu, un cuplu oarecare se afla în luna de
miere în oraşul sacru. Deşi soţia pare evident iritată de plăcerile arheologice
ale soţului, aceasta acceptă cu înflăcărare propunerea soţului ca în ultima zi
din luna de miere să aibe parte de un picnic mai special. Chiar atunci când
natura o strigă pe frumoasa soţie, refugiul un se lasă aşteptat, numai că
aparent piatra după care aceasta se adăposteşte ascunde mai mult decât ar fi
trebuit. Căzând în acel haos, aceasta este prinsă de ceva mai puternic decât
ea, este sfâşiată de o forţă mai importantă decât simpla ei existenţă.
Din nou suntem luaţi de acolo şi aduşi în prezent. Respiraţia celui în
mintea căruia suntem de acum este înăbuşită de propriile noastre bătăi ale
inimii. Ceva cumplit urmează se se întâmple. Şi poate că suntem năuciţi sau
poate că suntem revoltaţi, dar suntem martori cu voie şi fără să vrem la o crimă
grotească. Ştim cine a comis-o? Nu. Ştim de ce? Nici atât. Dar scena este
foarte bine descrisă, asemeni unui cântec care te ademeneşte pentru a descoperi
mai târziu că ţie nici măcar nu îţi plăcea artistul. Suntem pur şi simplu
martorii unei „creaţii” groteşti pe care ne-am dori să o uităm din secunda în
care facem cunoştinţă cu ea.
Şi din nou suntem transpuşi în mintea detectivului Arieh Ben-Roi, unul
dintre cei mai dedicaţi oamenii pe care am avut onoarea să îi întâlnesc.
Povestea lui este împletită într-un mod în care veţi avea parte de mult prea
multe surprize. Unele plăcute, altele nu, dar de cele mai multe ori vă veţi
trezi rătăciţi în mintea lui la fel ca şi mine.
Deşi începem a-l cunoaşte pe acest detectiv într-un moment de cumpănă,
iar adjectivele care îi însoţesc caracterizarea sunt nu tocmai frumoase,
ajungem să gândim cot la cot cu el, ajungem să ne pierdem puţin mai mult decât
am sperat în desluşiri.
Mi-a plăcut acţiunea acestui roman, mi-au plăcut răsturnările de situaţie,
mi-au plăcut angajamentele, interacţiunile, modul de expunere. Pentru cei
care veţi citi acest roman, o să înţelegeţi de ce am exclus cu vehemenţă
povestirea din camera de hotel
.
Recomand această carte tuturor celor care sunt gata să se înhame la un
roman extraordinar de palpitant, tuturor celor care sunt gata să păşească în
mintea unui criminal şi a celui gata să vadă dincolo de acesta.
Lectură plăcută tuturor!

 

Nota mea:

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s