Recenzie: Me Before You by Jojo Moyes


Me Before You

by Jojo Moyes
Lou Clark knows lots of things. She knows how many footsteps there are between the bus stop and home. She knows she likes working in The Buttered Bun tea shop and she knows she might not love her boyfriend Patrick.

What Lou doesn’t know is she’s about to lose her job or that knowing what’s coming is what keeps her sane.

Will Traynor knows his motorcycle accident took away his desire to live. He knows everything feels very small and rather joyless now and he knows exactly how he’s going to put a stop to that.

What Will doesn’t know is that Lou is about to burst into his world in a riot of colour. And neither of them knows they’re going to change the other for all time.

 

 

Goodreads

“Push yourself. Don’t Settle. Just live well. Just LIVE.”

Gândurile mele (Theo): Probabil mulţi dintre voi v-aţi confruntat măcar o dată cu vreo idee năstruşnică sau o dezbatere viaţă contra moarte? Şi cine n-a făcut-o? Aţi căutat argumente solide, aţi căutat lucruri care să vă susţină punctul de vedere neiertând tabăra din care faceţi parte. Aţi vrut să vă demonstraţi puterea şi aţi făcut-o! Cartea aceasta nu este despre iubire, nu este despre prietenie, este despre înţelegere dincolo de viaţă, despre dorinţele şi respectul cuvenit lor, despre o foamete atât de aprigă, dar nu de hrană, de supravieţuire sau nu.

Lou Clark este o englezoaică obişnuită, dar nu chiar aşa. De ce? Simplu. Trăieşte într-o familie unde mama, tatăl, sora acesteia şi fiul surorii sale luptă pentru a supravieţui pe salariul ei mizer, salariul tatălui ei şi salariul aproape de nimic al surorii ei. Unde mai pui şi că mama ta are grijă de tatăl ei care nu cu mult timp în urmă suferise un atac de cord? Ei bine, „familie mare, remuneraţie mică”, aşa cum am citit cu toţii prin schiţele lui Caragiale. Problema? Lou este dată afară de la job-ul ei curent şi asta nu pentru că nu este o ospătăriţă neiscusită sau pentru că face greşeli, ci pentru că barul se duce de râpă, iar patronul decide să închidă totul.

Reacţia părinţilor? Reacţia familiei? Nu roz. Şi nimeni nu îi oferă un răgaz de compătimire. Nimeni nu o îndură  în câteva momente de „nu e vina ta, suntem bine”, toată lumea îi sare în cap şi o trimit instant la centrul de reevaluare unde ar putea să găsească o altă slujbă cât mai curând. Mi-a părut sincer milă de ea, pentru că deşi este sora cea mare, cu liceul terminat şi niciun alt viitor nimeni nu este acolo pentru ea, în schimb atunci când sora ei mai mică – „deşteapta casei” – părăseşte facultatea şi se întoarce acasă gravidă nimeni nu zice nimic. Este un roman despre diferenţe colosale între fraţi/surori, despre faptul că deşi ştii că meriţi mai mult nu primeşti absolut nimic.

După câteva tentative de slujbe eşuate, Lou aproape că îşi pierde speranţa când pe „radar” apare oportunitatea de a avea grijă de un invalid. Ideea i se pare ciudată, dat fiind faptul că aceasta nu mai avusese nicio tangenţă cu asemenea cazuri, dar acceptă oferta şi se duce la interviu.

Ce m-a făcut să omor cel mai tare din romanul aceasta a fost impertinenţa iubitului ei Patrick! Un om fără minte, care se axează doar pe întreţinerea li fizică pentru a participa la diferite challenge-uri! Nu zice nimeni nu, dar asta nu înseamnă că trebuie să stai chill out şi să îţi ignori pur şi simplu iubita! De asta nu o să vorbesc despre Patrick, pentru că încă îmi dă sentimente de ură la adresa sa!

Interviul este condus la casa viitorului invalid de care va avea grijă Lou. Totul merge cât de cât bine, asta dacă scădem de pe listă faptul că se încurcă la fiecare cinci minute şi că fusta dată de mama ei crapă pe ea. Sigur, totul este bun şi frumos. Surprinzător însă este că primeşte slujba. Răceala cu care este tratată de mama invalidului te enervează. Îi spune din start că trebuie să îl verifice constant pe Will, să îi dea medicamentele, să îi gătească, să îi facă ceai, să facă curat în casă, să spele, să cureţe. Dar Lou ce e? Menajeră? Cred că asta a gândit şi personajul, dar din cauza salariului mare refuză să se plângă. Iar atunci când îl întâlneşte pe Will şi înţelege că omul este imposibil, nu vorbeşte prea mult şi preferă să se uite în gol pe geam, acceptă fericită orice alte îndeletniciri!

Cu timpul însă totul se schimbă. Lucruri urâte şi negre ies la iveală, iar Lou se găseşte în postura de a accepta sarcina de a-i aduce din nou lui Will zâmbetul pe buze. Şi deşi poate părea o joacă de copil, eşuările sunt consecutive, dar perseverenţa o fac pe aceasta să continue, să dea piept cu toate răutăţile şi să se lase în voia unui destin care este vehement încântat să o distrugă. Sau poate nu.

Finalul m-a făcut să plâng, să urlu şi să zâmbesc. Consideraţi-mă nebună, nu îmi pasă, dar a fost un final meritat, desăvârşit şi fără vreo urmă de lumină până în ultima pagină. Multe lucruri se întâmplă după întâlnirea celor doi şi şi mai multe se întâmplă după ce Lou îi găseşte punctele slabe lui Will.

Recomand cartea celor care nu sunt speriaţi de puţin mai mult bagaj emoţionant, celor care vor zâmbi chiar dacă vor prefera să urle şi celor care vor da cu Will de toţi pereţii pentru ca mai apoi să îl înţeleagă într-un final.

Lectură frumoasă!

 

Nota mea: 5 / 5 stars

Voi ce părere aveţi? Aţi citi cartea? I-aţi da o şansă sau aţi accepta ideea că nu este un roman uşor?
“Some mistakes… Just have greater consequences than others. But you don’t have to let the result of one mistake be the thing that defines you. You, Clark, have the choice not to let that happen.”

 

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s