Recenzie: Fata Dispărută de Gillian Flynn


Fata Dispărută


                                                              de Gillian Flynn 
 
 
Titlul Original: Gone Girl

  Anul apariţiei: 2013
  Editura: Trei
  Tip Copertă: Paperback cu Supracopertă
  Număr de pagini: 616   


“Dragostea
e preschimbarea nesfârşită a lumii: minciuni şi ură, ba chiar şi crimă,
sunt toate împletite în ea. E înflorirea de nestăvilit a celor opuse
şi-amestecate, un trandafir minunat din care se ridică, abia simţit,
izul de sânge.” Tony Kushner, “Iluzia”


 Pentru început aş vrea să le mulţumesc celor de la  
Librarie Online LIBRIS pentru posibilitatea de a citi acest roman spectaculos care poate fi cumpărat de AICI. Pentru a comanda cărţi deosebite în limba engleză, găsiţi tot pe site-ul celor de la Librărie online Libris.
 Descriere: 
 

„Cine
eşti?



 Cum am ajuns aici?“



Sunt întrebări care îl frământă pe Nick în
ziua când sărbătoreşte cinci ani de căsnicie. Şi tocmai acum, soţia sa
dispare pe neaşteptate. Primul suspect este Nick. Deşi îşi susţine
nevinovăţia, dovezile împotriva lui nu încetează să apară. Sub presiunea
mass-mediei, face parada de cinism şi de minciuni. Iar jurnalul lui
Amy, descoperit de politie, dezvăluie că mariajul lor era departe de a
fi perfect.

Este Nick un ucigaş? Adevărul îţi dă fiori: este mai întunecat decât ţi-ai fi imaginat. Vocile personajelor sună atât de autentic, încât
cititorul devine un observator direct al mariajului disfuncţional. Un
adevărat tur de forţă.

Gillian Flynn:



S-a născut în 1971, în Kansas City, Missouri. A obţinut licenţa în
literatura engleză şi jurnalism la University of Kansas, după care şi-a
luat masteratul în jurnalism la Northwestern University, Chicago.

Timp de zece ani a scris pentru revista Entertainment Weekly. Romanul
său de debut, Dark Places, publicat în 2006, a câştigat de doua ori
Dagger Award – prima carte care a obţinut vreodată doua premii Dagger în
acelaşi an. Al doilea roman al lui, Sharp Objects, publicat în 2009, a fost un New York Times bestseller. Cărţile sale au fost publicate în douăzeci şi opt de ţări. Autoarea locuieşte la Chicago, împreună cu fiul şi soţul ei.

Opinii editoriale:


„Thrillerul anului“ – The Observer.

„Fata Dispărută” are o structura ingenioasă: atât Amy, cât şi
Nick îşi compun propria versiune, însă adevărul se afla undeva la
mijloc. În timp ce Nick îşi povesteşte viaţa din momentul dispariţiei
lui Amy, ea descrie relaţia lor înca de la început, alcătuind portretul
unui cuplu a cărui armonie perfectă pare atât de imposibilă, încât
aproape imediat simţim că e putred ceva pe dinăuntru.“
– The Guardian

„La început, am fi tentaţi să credem că este un thriller psihologic convenţional. Dar în romanul lui Gillian Flynn, nimic nu este ceea ce pare a fi. Flynn creează o intrigă spectaculoasă, observând cu subtilitate efectele crizei asupra vieţii de cuplu.“ – The Times

„Gillian Flynn trasează cu subtilitate portretul
unei femei care încearcă să mulţumească un soţ imposibil, dar anumite
indicii sugerează că nu totul este aşa cum pare. O versiune a faptelor
ascunde o alta într-un roman care manipulează în mod inteligent
cititorul.“
– Sunday Times

„Vocile personajelor sună atât de autentic, încât cititorul devine un
observator direct al mariajului disfuncţional. Un adevărat tur de
forţă.“
– The Guardian

Părerea mea: 



La început am crezut că este un eşec, că nu este interesantă, că nu merită să o citesc, dar m-am înşelat când am constatat că ÎMI PLACE ceea ce citesc şi am început să fiu tot mai curioasă şi mai surprinsă. Cum citeam mai mult deveneam foarte încântată de cartea care mi-a întrecut toate aşteptările, care ma entuziasmat şi m-a făcut extrem de mulţumită.

Autoarea are un stil propriu, care ne ţine încordaţi şi curioşi, o perioadă apoi ne oferă bucăţi mici de adevăr care ne mai destind apoi din nou revine la curiozitate şi încordare. Ea ne prezintă viaţa de familie, problemele dintre soţ şi soţie, viaţa unui cuplu nu tocmai obişnuit.

Cartea este împărţită în trei părţi şi este condimentată cu mister care pare nerezolvabil, intrigi spectaculoase, şi secrete care sunt bine ascunse şi nu vor să iasă niciodată la iveală.

Prima parte se numeşte “Băiatul pierde fata” este mai lentă dar este cheia principală în rezolvarea misterului dispariţiei lui Amy şi se învârteţn jurul dispariţiei lui Amy.

Partea a doua se numeşte “Băiatul cunoaşte fata” şi este mai plină de acţiune şi suspans. Se axează pe povestea lui Amy şi pe ceea ce s-a întâmplat cu ea, dar ne ajută să descoperim, pe parcurs că realitatea este alta şi adevărul este undeva la mijloc.

Partea a treia se numeşte “Băiatul recapătă fata(sau viceversa)”, este partea cea mai complicată, în care vom afla adevărul şocant despre tot ce s-a petrecut până acum.

Cele două personaje îmi ofereau, când încredere, când furie şi dezaprobare. Nu se sincronizau deloc şi mă făceau să îl urăsc şi să fiu furioasă pe unu, să-l iubesc şi să-l urăsc pe celălalt apoi invers. Niciodată nu mi s-a întâmplat să-i apreciez şi să-i plac pe amândoi deodată.

Capitolele se numesc  Amy Elliot Dunne care ne vorbeşte prin jurnalul ei şi Nick Dunne care are subtitluri cu numerotarea zilelor de la dispariţia ei. Pătrundem în roman, mai întâi datorită povestirii lui şi apoi în mintea lui Amy datorită jurnalului ei.

Personajele principale, Amy şi Nick, sunt un cuplu de 32 şi respectiv 40 de ani, căsătoriţi de 5 ani.  Cei doi au la început o relaţie normală condimentată cu romantism şi farmec dar şi cu problemele pe care le are orice cuplu, cu certuri şi împăcări dulci. Ei fac compromisuri, se confruntă cu problemele zilnice din orice relaţie şi pe deasupra mai sunt şi concediaţi, el primul iar ea la două săptămâni după el. Când mama lui Nick moare şi tatăl lui se îmbolnăveşte de Alzheimer, ei se mută în Missouri, oraşul lui natal, într-o casă care nu este pe placul lui Amy. Rămânând fără servici, Nick îi cere lui Amy să-i împrumute nişte bani pentru aşi deschide un bar dar care nu îi prosperă. După toate aceste probleme, relaţia lor se răceşte, fiecare având dorinţe şi idealuri, el dorind să se ridice la nivelul ei intelectual şi financiar şi ea vrând să fie femeia perfectă care are întotdeauna dreptate şi vroia să se convingă că el este un om mediocru care are nevoie de sprijinul ei.

“Prefer aceste clişee binevoitoare discuţiilor pe care le-am auzit ănainte să ne căsătorim. Căsnicia e compromis şi muncă grea, apoi iarăşi muncă grea, comunicare şi compromis. Şi iarăşi muncă.”

Romanul începe cu relatările lui Nick Dunne, din prima zi a dispariţiei soţiei sale, care coincide cu ziua aniversării căsătoriei celor doi. Când se întoarce acasă el îşi găseşte casa răvăşită, uşa deschisă şi constată că soţia lui a dispărut. Poliţia îţi face apariţia şi căutând printre lucrurile din casă, descoperă jurnalul lui Amy, despre care Nick nici nu ştia că există. În acest jurnal ea îşi descrie viaţa de la începutul relaţiei până în ziua dispariţiei, facându-l pe soţul ei să afle multe secrete din trecutul lor pe care nu le ştia şi nu îi plăceau, surprinzându-l într-un mod neplăcut. El află despre prietenii ei pe care el nu îi ştia, despre ceea ce gândea Amy şi care-l făceau să se gândească la cât de puţin îşi cunoştea soţia şi să îşi pună următoarele întrebări:

“Cine este Amy? Ce gândeşte nevastă-mea? Ce a fost important pentru ea? Ce momente au făcut-o mai fericită?”



Detectivii constată la prima privire că este vorba despre un atac şi o răpire sau o crimă pasională. Dar la a doua privire, interogând mai multe persoane şi aflănd mai multe lucruri din jurnalul lui Amy, se constată că este vorba despre o înscenare şi că vinovatul este chiar soţul ei.

Datorită minciunilor lui, a dovezilor găsite pas cu pas şi a înscenărilor, lăsate de către Amy, el ajunge să primească multe acuzaţii din partea oamenilor din jurul lui. El este acuzat de toată mass media din America care îl presează psihologic căutând după cadavrul sau după bucăţile din trupul ei fiind chiar şi sechestrat la domiciliul lui.

Ştiind că este nevinovat el este foarte speriat de ceea ce se întâmplă şi singurele lucruri care îi mai rămân sunt amintirile. Dându-şi seama că Amy, trăieşte şi i-a înscenat totul începe să joace  rolul soţului vinovat care vrea să-şi ispăşească vina şi apare la televizor cerându-şi iertare.

Finalul, este mai alert şi devine o luptă între cei doi, vrând parcă să ne demonstreze care este mai puternic. Soţia, dispărută, apare şi cei doi încearcă să se unească din nou. Dar te las pe tine, cititorule să afli deznodământul şi adevărul. Să afli cine este învingătorul şi să descoperi sfârşitul întunecat.

Caracterizarea personajelor:



    Amy Elliot Dunne: Ea, are 32 ani, a fost scriitoare de teste în reviste pentru femei, protagonista seriei de succes pentru copii, “Uimitoarea Amy” dar concediată la câteva săptămâni după soţul ei. Îi place să fie mereu în centrul atenţiei, este orgolioasă şi vrea să se comporte ,i să fie ca personajul “Uimitoarea Amy”. La început este o persoană abilă, inteligentă, înţelegătoare, nostimă iar mai târziu se transformă într-o persoană de nerecunoscut, devine o persoană diabolică, arţăgoasă, morocănoasă, manipulatoare, şireată, înfiorătoare, cum o caracteriza, soţul ei, “un ghem de sârmă ghimpată care aştepta să fie desfăcut”. Datorită celor citite din jurnalul ei, am crezut, la început că ea este sinceră fiind victima unui mariaj ratat dar pe parcurs mi-am dat seama că am greşit, schimbându-mi la sfârşit, părerea despre ea.

“A promis să aibă grijă de mine, dar totuşi mi-e frică. Mă tem ca nu cumva să meargă prost, foarte prost, ba chiar să se şi înrăutăţească. Nu mă simt ca nevasta lui Nick. Nu mă simt ca o persoană adevărată: sunt ceva de împachetat şi despachetat, ca o sofa ori un ceas cu cuc. Sunt ceva de aruncat în cimitirul de vechituri, de azvârlit, la nevoie, în râu. Nu mă mai simt reală. Mă simt ca şi cum aş fi pe punctul să dispar.”

“M-ai transformat în ceva ce n-am fost niciodată şi nici n-am vrut să fiu, într-o pisăloagă, fiindcă nu-ţi îndeplineşti partea ta dintr-o înţelegere comună cât se poate de elementară. Nu face asta, nu-i bine s-o faci.”

Nick Dunne: El, a fost scriitor într-o revistă despre filme, cultura pop, televiziune şi cărţi, dar concediat după 11 ani de muncă, suferind teribil de mult după pierderea postului. Are o aventură cu o amantă, mai tânără decât soţia lui. Nu mi-a plăcut de el, la început, deoarece mi se părea un bărbat rău care nu îşi îndeplinea îndatoririle de soţ şi considera că are dreptul la libertate multă, chiar dacă era căsătorit. Dar apoi am început să-l simpatizez şi mi-a fost milă de el când a devenit primul suspect, fiind acuzat că a ucis-o pe Amy.

“E tulburător să rememorezi o amintire caldă şi să te simţi, în acelaşi timp, înfrigurat până la oase.”

“Amy nu se sinchisea să-mi cunoască familia, nu vroia să ştie de locul meu de naştere şi totuşi, din vreun motiv oarecare, mi se păruse că întoarcerea acasă ar fi o idee bună.”

     Vrei o carte care se apropie de realitate, originală, captivantă, cu un final întunecat, plină de intrigi, cu un adevăr oribil şi de necrezut? Atunci îţi recomand să citeşti această minunăţie de roman care poate fi cumpărat de aici şi căruia eu îi dau nota 5/5, pentru că merită.
                                                                                                               

 

 

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s