Recenzie: Altfel de îngeri de Lili St. Crow


Altfel de îngeri


„Întunecată, periculoasă, sexy! Dru Anderson este o nouă eroină dură, a cărei poveste o veţi citi dintr-o suflare.” — RICHELLE MEAD, AUTOAREA BESTSELLERULUI ACADEMIA VAMPIRILOR

DRU ANDERSON NU SE TEME DE ÎNTUNERIC, DEŞI AR TREBUI.

Lumea Reală e un loc înspăimântător. Întrebaţi-o despre asta pe Dru Anderson, o fată dură care a pus la pământ un număr destul de mare de tipi răi. E înarmată, periculoasă, şi gata să lupte mai întâi şi abia pe urmă să stea la discuţii. Aşa că o să dureze ceva timp până să-şi dea seama în cine se poate încrede. Dru Anderson a fost dintotdeauna o „ciudată”, călătorind dintr-un oraş în altul împreună cu tatăl ei pentru a vâna lucrurile care mişună şi te atacă în noapte. E o viaţă stranie, dar plăcută — totul însă se schimbă într-un oraş prăpădit şi îngropat în zăpadă din Dakota, când un zombi flămând dă buzna în casă spărgând uşa de la bucătărie. Singură, îngrozită şi simţindu-se ca prinsă în cursă, Dru va trebui să-şi pună mintea la contribuţie şi să se folosească de toată pregătirea ei pentru a rămâne în viaţă. Monştrii s-au hotărât să plece şi ei la vânătoare — şi de data asta, Dru e pe meniul lor. Şansele de supravieţuire? Aproape nule. Dacă Dru nu poate rezista până la ivirea zorilor, atunci jocul e pierdut…

Gândurile mele (Theo):
Uneori simţim nevoia de a ne detaşa, de a răsufla uşuraţi la umbra unor
pagini menite să ne ia orice suflu departe, departe de noi. Şi cum mai bine să
ne detaşăm dacă nu citind şi dând viaţă acelor pete negre de culoare de pe o
bucată de hârtie bătută de timp? Aşa mi s-a întâmplat mie când am dat viaţă
personajelor din Altfel de îngeri. Am fost pierdută în viaţa lor încât am
uitat-o pe a mea.
Personajele:
Dru Anderson este o fată total neobişnuită. Cu harul pe cap, un tată vânător de
fantome, zombi, vârcolaci şi alte creaturi, cu bunica de mult nerespirând acelaşi
aer ca şi ea, cu mama de mult plecată dintre cei vii, ce ne-am mai putea dori?
Mai nimic, dar Dru încă mai speră ca viaţa ei să se schimbe şi nu în
normalitate, normalitatea este atât de normală încât eroina noastră îşi doreşte
să uite de orele plictisitoare şi să se poată lupta şi ea cu creaturile din
Lumea Reală, cot la cot cu tatăl său. Dru este încăpăţânată, o maşinărie de
luptă antrenată, o persoană cu care nu ţi-ai dori să te pui, o puştoaică de şaisprezece
ani care ţinteşte mai bine decât oricine pe care îl cunoaştem, care ştie
armamentul mai bine decât lucrurile pe care le are în frigider.

Graves este tocilarul obişnuit din liceu. Gothic, rebel, dar totuşi deştept.
Pentru el matematica şi fizica sunt singurele care au sens, dar şi bunătatea îi
este la îndemână şi când întâlneşte o fată speriată şi neajutorată nu se poate
abţine. Trebuie să o ajute chiar dacă nu ştie în ce se bagă. Graves este un
personaj foarte ine conturat, cu credinţe puternice şi fapte care să îl ajute.
Este tipul omului rebel pe dinafară, dar cu o inimă mare şi un suflet pe măsură.
Christophe nu este ceea ce pare. Şi chiar dacă ar fi, Dru ar fi trebuit să îl
omoare până acum, dar cu un pericol şi mai mare după uşă Dru are de ales: ucizi
pe cel ce vrea să te ajute şi te afunzi şi mai tare, sau te laşi ajutat de cel
care vrea să te ajute şi scapi mai puţin bătut? Chris este genul de personaj
care te face să zâmbeşti, care în ciuda faptului că este un djampir el
vede şi partea mai frumoasă a lucrurilor. Vede dincolo de aparenţe şi nu se lasă
înşelat de nicio faţadă. Nu crede în aparenţe şi este gata să o salveze pe fata
care este atât de încăpăţânată.
Acţiunea:
Totul se derulează pe parcursul mai multor săptămâni, cu o iarnă grea
ce bate la uşă din ce în ce mai tare, cu o nouă casă departe de însorita Floridă,
cu o şcoală nouă, imbecili noi şi oameni ciudaţi – din nou. Dar asta înseamnă
normalitate pentru Dru. Mutată şi fără niciun indiciu că se va muta în următoarele
trei luni, ea trebuie să facă ceea ce ştie cel mai bine: să supravieţuiască alături
de tatăl său, să îl aştepte cuminte acasă până când acesta va decide că şi-a
terminat treaba aici şi vrea să meargă mai departe. Dar asta poate să dureze aşa
de mult..
Deşi vede „semnul” distinctiv că ceva rău se va întâmpla, Dru pierde
din vedere să îşi atenţioneze tatăl şi aşa se vede – văzându-l pentru ultima
dată în viaţă. Trec zile întregi şi tatăl ei nu se mai întoarce, până în ziua când
un zombi îi bate la uşa din spatele casei. Un zombi care nu este nimeni atul
decât tatăl său. Dorinţa de a o ucide se citeşte în ochii săi clari ca cerul.
Dorinţa de a o face una cu pământul este mai puternică decât orice altceva a întâlnit
vreodată. Aşa că Dru se vede nevoită să scape cu viaţă; îndrumată de vocea tatălui
ei din capul său, Dru îl împuşcă pe zombi. Remuşcarea şi faptul că îşi ucide şi
ultima fiinţă dragă de lângă ea cântăresc enorm pe umerii săi. Pleacă de acasă,
lăsând în urmă un morman de oase în putrefacţie ce urmau să se transforme în
cenuşă.
Într-o stare de şoc, un fel de psihoză avansată ar spune mulţi, Dru
ajunge la Mall-ul din oraş şi acolo este ajutată de Graves. Acesta îi arată
ascunzătoarea sa din incinta Mall-ului şi chiar o lasă să doarmă în casa lui
improvizată. Multe întrebări impregnează aerul, dar nici Graves, nici Dru nu le
dau voce. Cu inima cât un purece, chiar înainte de a pleca de acolo, următoarea
seară, Dru se găseşte sub asediu: o ciudăţenie în flăcări şi un vârcolac sunt
pe urmele sale. Reuşind să scape de ciudăţenia în flăcări, ajunge prea târziu
la Graves care deja fusese muşcat de vârcolac. Deşi orice fărâmiţă din conştiinţă
îi spune să îl împuşte pe loc, nu poate să o facă. Aşa că ajungând din nou acasă
la ea, se trezeşte cu un vârcolac în tranziţie, un zombi dezintegrat pe covorul
din sufragerie şi cu uşa din spate a casei încă deschisă.
Urmează o perioadă cruntă pentru Dru, dar pentru o secundă soarta joacă
în favoarea ei, iar Graves nu se transformă în lup. Încă. De aici lucrurile o
iau razna complet. Convieţuirea între doi adolescenţi nu este uşoară, iar răul
o caută din toate colţurile, parcă ademenind-o să iasă la suprafaţă. Reuşeşte într-un
final să găsească camioneta tatălui său şi aşa îl întâlneşte şi pe djampirul
Christophe. Totul se schimbă. Cu un prieten pe jumătate om, pe jumătate vârcolac,
un aliat ciudat pe jumătate om, pe jumătate vampir, Dru nu mai ştie ce să creadă,
dar răul este mai puternic. Mai amplu ca niciodată!
Lectură frumoasă!

Nota mea:
 

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s