Recenzie: Cele Tre1spr3zece Motive de Jay Asher


Nu poţi privi viitorul

Nu te poţi întoarce în trecut

Poţi afla secretul doar

…apăsând butonul „Play”.

 

CLAY JENSEN nu vrea să ştie nimic despre casetele pe care le-a înregistrat Hannah Baker. Hannah a murit. Şi secretele ei ar trebui îngropate odată cu ea.

Dar vocea acesteia îi spune că numele lui se regăseşte pe casete – şi că, într-un fel, el este responsabil de moartea ei.

Pe tot parcursul nopţii, Clay ascultă înregistrările. Merge pe urmele indicaţiilor lăsate de Hannah, prin orăşelul în care locuieşte… şi ceea ce descoperă îi va schimba viaţa pentru totdeauna.

 

În curând, un film produs de Universal Studios, având-o în rolul principal pe Selena Gomez.

 

Vreau să mulţumesc noului nostru sponsor Librăria online Librex pentru această carte deosebită!

 

“ If you hear a song that makes you cry and you don’t want to cry anymore, you don’t listen to that song anymore.

But you can’t get away from yourself. You can’t decide not to see yourself anymore. You can’t decide to turn off the noise in your head.”

 Gândurile mele (Simona): “Cele treisprezece motive” este o carte în care cu toţii ne putem regăsi la un moment dat. Ea ne arată partea urâtă a persoanelor din liceu, care ne pun la zid şi ne cataloghează fără ca mai întâi să ne cunoască, sau care şi mai rău ne cunosc şi se folosesc de secretele pe care le împărtăşim cu ei pentru a ne face rău. Hannah Baker este o fată care a pătimit multe pe perioada liceului, a fost iubită, trădată, bârfită, ignorată, apoi trădată iar. Niciodată nu a avut parte de o luptă dreaptă, armele ei nu existau, iar cei care trebuiau să-i fie alături dădeau înapoi din cauza “reputaţiei proaste”, pe care alţii au creat-o în locul ei.

“A lot of you cared, just not enough.”

Cartea aceasta m-a lăsat debusolată complet pentru că nu puteam să înţeleg nepăsarea oamenilor din jurul ei. Am apreciat faptul că ea încerca să riposteze, dar când toţi îţi întorc spatele oare mai are rost să lupţi? Eu cred că are şi la fel crede şi Hannah până când totul se destramă în jurul ei, iar ea face o greşală teribilă care o va costa scump.

 “You can’t stop the future

You can’t rewind the past

The only way to learn the secret

…is to press play.”

Totul începe cu o cutie, pe care Clay o primeşte prin poştă. În acea gutie el găseşte 13 casete, pe care nu se încumetă să le asculte, pentru că probabil undeva în mintea lui ştie că trebuie să stea departe de ele. Că nu e bine să deschidă uşa şi să poftească adevărul înăuntru. Pentru că de cele mai multe ori, adevărul doare şi ne face să realizăm câte de multe lucruri am pierdut pentru că pur şi simplu am refuzat să-l acceptăm. Protagonistul nostru se plimbă prin oraş decis să asculte casetele. Odată apăsat PLAY vocea fetei de dincolo de moarte te învăluie şi te obligă să rămâi alături de ea pentru a-i asculta povestea. Casetă, după casetă toate lucrurile încep să prindă contur, viaţa fetei care s-a sinucis începe să fie expusă în faţa ta prin intermediul lor.

“Sometimes we have thoughts that even we don’t understand. Thoughts that aren’t even true—that aren’t really how we feel—but they’re running through our heads anyway because they’re interesting to think about.”

Prima iubire, este întodeauna cea mai specială, dar ce se întâmplă când băiatul pe care-l simţi aproape, căruia îi împărtăşeşti secretele şi în care ai încredere, te răneşte fără menajamente. Toată lumea ta începe să o apuce pe o pantă nesigură, pe care nu vrei să păşeşti, dar totuşi trebuie pentru a trece mai departe, pentru a ierta şi a uita.

“You don’t know what goes on in anyone’s life but your own. And when you mess with one part of a person’s life, you’re not messing with just that part. Unfortunately, you can’t be that precise and selective. When you mess with one part of a person’s life, you’re messing with their entire life. Everything. . . affects everything.”


    Această carte m-a făcut să fiu conştientă de persoanele pe care le am în jurul meu, m-a făcut să mă îndepărtez de cei care îmi făceau rău şi de cei care stăteau impasibili când alţii mă atacau. Câteodată e bine să lupţi, dar de cele mai multe ori lupta este pierdută din start şi singura ta opţiune este să rezişti cât mai mult, să supravieţuieşti unei tornade care se va termina când nici nu-ţi vei da seama. Ce mi-se pare cel mai trist este faptul că Hannah nu este singura fată care trece prin asta, nu este singura care a luat o decizie radicală pentru a pune capăt suferinţei. Ar trebui să ne gândim mai bine când spunem anumite lucruri despre o persoană pentru că nu ştim cum e să fi în pielea ei şi nu-i cunoştem viaţa, aşa că cel mai bine ar fi să o lăsăm în pace în loc să o insultăm pentru că nu ne convine ceva. Înţeleg prin ce trece Hannah şi am rezonat cu ea, dar niciodată nu am încetat să lupt împotriva lor pentru că nu doresc să le dau satisfacţie celor care se iau gratuit de mine.

“No one knows for certain how much impact they have on the lives of other people. Oftentimes, we have no clue. Yet we push it just the same.”

O carte frumoasă, tristă şi adevărată despre viaţa unei adolescente, care printr-un ghinion teribil a ajuns o ţintă, pe seama căreia ceilalţi cred că au dreptul să o atace şi să o pună la zid. Jay Asher mi-a dat puterea să merg mai departe prin intermediul acestei cărţi şi nu pot să nu o recomand dacă doriţi să priviţi faţa mai puţin plăcută a urmelor pe care le pot lăsa răutăţile unora. Aveţi grijă pe cine insultaţi pentru că nu se ştie niciodată ce impact poţi avea asupra respectivei persoane!

“You can’t go back to how things were. How you thought they were. All you really have is…now.” 

 

Nota mea 4/5

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s