Recenzie: Ultimul avanpost de Lavinia Călina


Recenzie: Ultimul avanpost de Lavinia Călina

 

Ultimul avanpost

 

de Lavinia Călina

Anul apariției: 2014

Colecţia: Cărţile Arven
Editura: Herg Benet
Număr de pagini: 320
Secțiune: Proză

 

Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.

Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.

Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?

Dacă te-a atras trilogia Jocurile foamei, trebuie să citeşti Ultimul avanpost. Vei fi fascinat!”(Radical Art)
O distopie în context autohton care, culmea!, îţi este în acelaşi timp foarte familară, dar şi exotică. O alegere perfectă pentru serile târzii.” (Anna Vary)

 

Doresc să mulţumesc Editurii Herg Benet pentru minunata oportunitate de a citi acest roman! Şi tot editurii pentru că ne lasă să îl împărţim şi cu voi!

 

Gândurile mele (Theo): Sincer, nu înţeleg de ce cartea asta nu mi-a picat în mână până acum! Recunosc că dacă nu erau cei de la editură care să mă surprindă ieri cu un pachet surpriză poate nici nu aveam habar că există! POATE! Dar ieri m-am trezit cu fluturaşul de la poştă în mână şi cu gândurile în altă parte: oare ce ar putea fi? Bineînţeles că m-a măcinat aproape toată ziua gândul căci nu aveam cum să ajung. Aşa că printr-o minune mi-a picat maşina în mână (îndatoriri de familie de fapt) şi am tras o fugă până la poştă. Surprinsă, doar un plic maro închis care nu cântărea mai mult de 300 de grame. Doamne, ce poate să fie. Evident o carte, dar când am desfăcut şi am văzut că este „Ultimul avanpost?” ei drăcie! La asta nu mă aşteptam. Nu îmi aminteam că le fi transmis colaboratorilor noştrii că îmi doresc cartea, căci încă mai aveam de recenzat un titlu de la ei. Urma, adevărat, să o cer în următoarea tură. M-am gândit că poate oamenii ăştia mă cunosc prea bine şi îmi fac cadouri surpriză!

Fără doar şi poate am amânat întâlnirea până mai pe seară cu personajele. Am frunzărit-o puţin şi apoi fără să îmi dau seama ajunsesem deja la pagina 100. Am fost atât de captivată de idee, de carte, de personaje încât aproape că am regretat că punea somnul stăpânire pe mine. Dar a trebuit să mă conformez. Dar de cum m-am trezit, nici nu am mâncat, am băut o cafea şi hai la citit. Am fost pur şi simplu şocată. Cartea asta este o capodoperă din toate punctele de vedere!

Să facem cunoştinţă cu personajele.

Dia sau Diane este o afurisită mică de douăzeci şi unu de ani, fiica unui important om din Regat, al Ministrului Afacerilor Interne şi este logodită cu şi mai nebunul de prinţ al Regatului – Alex! Cei doi sunt un fel de versiune de „trebuie să mă mărit cu tine pentru că aşa vor părinţii, dar m-am cam sărutat să îţi ascund târfele sub pat şi să mă asigur că mai trăiesc”. Dar cu toate astea, Dia nu are niciun resentiment. Oarecum. Este încăpăţânată, petrecăreaţă desăvârşită, ifose până peste cap şi nu dă doi le pe nimeni. Şi în fond, de ce ar da? Este până la urmă o viitoare prinţesă şi ea, are bani suficienţi, un soţ stabil dar puţin labil, alcoolul e la discreţie, hainele de firmă sunt parcă implementate în ea. Aşa că de ce s-ar plânge?

Alex sau Alexandru este prinţul Regatului. Ţâfnos, enervant, dus cu pluta, alcoolic, drogat şi futangiu de primă clasă. Are o aversiune evidentă pentru fratele său mai mare care va ajunge rege, dar în rest? Nimic ieşit din comun. Un fraierilă cu aere de vedetă.

Dan este noua gardă a lui Diane. Calculat, enervant de nepoliticos şi mereu gata să facă puţin mişto de ea. Puţin ciudat uneori, dar în rest? Destul de drăguţ dacă stai să te gândeşti.

Cam aşa v-aţi face cu toţii primele impresii. Problema este că acţiunea nu dă doi bani pe impresiile voastre, căci până la urmă despre asta este vorba, să vă inducă în eroare atât de tare că veţi căpia căutând o gură de aer! Eşti atât de prind în mrejele cărţii ăsteia că te vei auzi de mii de ori trăgând aer în piept, râzând de nebun şi apoi râzând de tine că ai crezut.

Totul se petrece după cel de-al treilea Război Mondial. România îşi revine sub un nou regim după război, dar multe lucruri sunt parcă puse în ochii noştrii de un viitor la care poate ne-am gândit cu toţii la un moment dat. O combinare ciudată între comunism şi învăluire cu muşama a tuturor lucrurilor care ar putea să distrugă autoritatea!

Uite aşa ne trezim cu o Dia pisăloagă, nervoasă că nu are voie să fumeze înainte de a urca pe podium, lipsită de griji şi fără niciun stres. Dia este împreună cu Alex la Iaşi unde trebuie să ţină adunarea anuală în care se comemorează victimele războiului, unde se aruncă minciuni pe faţă şi toată lumea aplaudă. Şi dacă discursul trece cu bine, atunci ce mai contează? Plecarea lor către următorul punct de adunare este puţin amânată, dar avionul pleacă într-un final spre Timişoara, cu câteva incident asupra corpului Dianei. Câteva lovituri zdravene o fac să îşi vadă puţin lungul nasului.

Timişoara se repetă: acelaşi discurs, aceleaşi aplauze apoi un club fiţos şi băutură cu duiumul. Şi poate atunci, de gelozie, Dia recurge la relaxarea absolută: lasă-mă să mă desfăt! Ajunge în baia clubului, cu Dan după ea, gata să îşi stoarcă stomacul, dar nu poate pentru că băutura încă o mai are sub vrajă. Apoi intervine parfumul lui, faptul că uită mereu să îi vorbească cum trebuie şi da.. se ajunge la mai mult.

Dar la scurt timp, Dia pleacă cu gardienii ei şi îl lasă în urmă pe Alex cu o Jo la fel de praf ca şi el. De fapt, ea nici nu ştie un naiba a plecat nebunul, dar ştie clar ce face în acest moment. Şi cum nu o suportă pe fosta lui colegă de facultate – Jo – Dia pleacă nestingherită înapoi la hotel. Problema este că pe drum se întâmplă „minunatul”. Este răpită de un grup „terorist” cum ajunge să îi numească chiar ea, în frunte cu Dan – preţiosul ei gardian cu care tocmai se „prostise” la baie. Dar răpitorii ei nu sunt deloc oameni drăguţi.

În scurt timp însă lucruri ciudate încep să se petreacă cu Dia, iar ea nu înţelege nicio iotă de ce ei. Dar niciodată soarta nu are vreo dovadă că ai fi tu mai special, în primă fază. Aşa că de aici încep nenorocirile. Guvernul ei scump se dovedeşte a nu fi chiar atât de minunat până la urmă. Viaţa ei se întoarce la o sută optzeci de grade sau mai bine spus se întoarce de unde a plecat. Lucrurile se complică evident, dar asta nu înseamnă că nu o să rămâi cu gura căscată.

Recomand cartea asta tuturor fanilor „Jocurile Foamei”, tuturor celor care s-au pierdut în cărţile lui Pitacus Lore la un moment dat, celor care ştiu ce înseamnă suspansul lui Dan Brown şi celor care ştiu să îşi presare lectura cu cafea bună!

Lectură plăcută dragilor!

 

Nota mea: 5 / 5 stars

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s