Recenzie: Jumătatea Rea (Half Life Trilogy #1) de Sally Green


22009555Jumătatea Rea (Half Life Trilogy #1)

by Sally Green

În Anglia zilelor noastre, vrăjitorii trăiesc la un loc cu oamenii: Vrăjitorii Albi, care sunt buni; Vrăjitorii Negri, care sunt răi; şi Nathan, în vârstă de şaisprezece ani, fiul unei Vrăjitoare Albe şi al celui mai temut Vrăjitor Negru.
Ţinut captiv într-o cuşcă, Nathan trebuie să scape înainte să împlinească şaptesprezece ani, când va primi trei daruri de la tatăl său şi va deveni el însuşi vrăjitor — iar dacă va greşi, va muri.
Încercarea lui Nathan de a-şi găsi tatăl devine o luptă crâncenă pentru supravieţuire, cu provocări la tot pasul şi în care binele şi răul se dovedesc mult mai complicate decât şi-ar fi imaginat.

 

 

 

Gândurile mele (Theo): Când am pus mâna pe acest roman nu am ştiut că voi ajunge să uit de mine. Când am citit primul capitol am fost practic fermecată de ideea în sine, de peisajele descrise sub ochii mei, de viaţa de după cuvânt conturată de autoare- un fel de apogeu post-imaginatoriu care te lasă, într-un fel, descătuşat în faţa ecranului pe care ţi se proiectează ideea. Eşti mai mult decât un simplu spectator, căci ai depăşit de mult faza în care nu te mai poţi încrede ochilor, dar te laşi pradă nevoii de a fi condus. Asemeni valsului, unul dintre parteneri trebuie să conducă, iar celălalt să fie condus, aici nu mai ai o alegere, ea a fost făcută pentru tine şi pentru început te simţi captiv.

Numele personajului principal este Nathan, iar povestea lui este de necontrolat, un fel de vers alb care are curajul să te contopească până la un nivel abstract şi neînţeles, dar neînţelegerea este înţeleasă şi proscrisă celui care nu vrea să o audă. Din dreptul meu de supus- muritor abstract la lumea vrăjitorească din jurul meu, văd acţiunea asemeni unui tango pe care sunt capabilă să îl simt, dar sunt oarbă la majestitatea mişcărilor ce se desfăşoară în faţa ochilor mei lipsiţi de înţelesul unei lumi dincolo de capacitatea mea de a o percepe.

Vrăjitorii Albi sunt cei cărora puterea absolută le este destăinuită de grandoarea net superioară materiei vii, un fel de reacţie chimică bine stabilită în care antimateria este personajul care nu trebuie, sub nicio formă, să se contopească cu materia. Deşi puterea le este la dispoziţie, abuzul acesteia îţi face pielea de găină; corupţia sufletelor odinioară pure a devenit acum un fel de materie cenuşie unde lucrurile sunt clare: albul înseamnă puritate, iar negrul- răul atrocitor care te va distruge. Deşi categoriile sunt simple, nimeni nu mai face parte dintr-una anume, fiecare luptă pentru interesul personal şi atât.

Mama lui Nathan, deşi căsătorită cu un Vrăjitor Alb şi având 3 copii cu acesta, nu rezistă tentaţiei răului suprem: Vrăjitorul Negru Marcus Edge. Cu toţii ştim că iubirea nu cunoşte limite, şi nici nu va cunoaşte vreodată, dar puţini au înţeles iubirea acesteia pentru ceva atât de rău şi de grotesc. Dar poate că Marcus nu a fost aşa până la urmă, în concepţia mea şi a lui Nathan, aparent, orice fiinţă capabilă să iubească este o fiinţă capabilă să potolească, să îşi înfrângă impulsul necugetat de a ucide, chiar dacă instinctul este primar şi neînduplecat.

Fiind Semicod, Nathan va fi toată viaţa sa marginalizat şi exclus din orice îndatorire faţă de Consiliul Vrăjitorilor Albi, va fi persecutat şi mereu înrăit de cei din jurul său. După sinuciderea mamei sale, acesta rămâne în grija bunicii, a fratelui său mai mare, Arran, în relaţii bune cu Deborah, sora sa, şi nu tocmai relaţii amicale cu Jessica, cea mai mare dintre fraţi.

Deşi sufletul său luptă constant între agonia de alb şi negru, acesta niciodată nu va ceda presiunii instinctuale de a fi mai rău. Tatăl lui, Marcus, este cel mai puternic Vrăjitor Negru, aşa că înţelegeţi de unde simte atât de multă presiune.

După nenumărate agresiuni din partea Consiliului, Nathan ajunge în sfârşit pe mâna acestora. I se atribuie un gardian şi este izolat de toţi, fiind redus la un simplu animal într-o cuşcă.

Odată cu împlinirea vârstei de 17 ani, fiecare copil de vrăjitor primeşte cele 3 darurie şi sângele unuia dintre părinţi sau a bunicilor. De ce? Pentru că numai atunci un ucenic devine vrăjitor, numai atunci se va activa darul suprem, magia care va putea să o practice. Dar Nathan trebuie să fie foarte atent la ceea ce îşi doreşte, dar mai ales să fie foarte atent la cum va obţine acest lucru.

Recomand cartea tuturor pasionaţilor de magie, celor care vor să se relaxeze, să râdă, să urle, să plângă, să se dea cu capul de toţi pereţii. Celor care au chef să spună că nu sunt dependenţi, dar cuvintele li se preling prin vene. O recomand tuturor, de la oameni „mici”, până la oameni „mari”.

Lectură frumoasă!

 

Nota mea: 4 buterflies

 

Mulţumiri Librarie online Libris pentru această carte!

Dacă doriţi să comandaţi cărţi deosebite şi în engleză le găsiţi tot pe site-ul de la Librărie online Libris!

294ec-logo_libris

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s