Ai rămas fără parfum?


84862c6f342f7bc48047b6f2950fd5a7

Ai rămas fără parfum?

 

 

 

Un titlu care nu semnifică exact ceea ce vreau să spun, dar îmi dă speranţă, îmi dă încredere, îmi dezgheaţă simţurile astea îngheţate de prea mărinimoasa ploaie din ultima vreme. Am rămas fără parfum, am vrut să spun că am rămas de fapt un gust din-ăla dulceag de melancolie pe buze sau în suflet. Tânjesc după zilele alea în care dogoare soarele pe mine şi îmi încălzeşte sufletul şi mintea. Am rămas aşa puţin pierdută de la atâta vreme urâtă.

 

Dar şi ploaia are viciile ei, de exemplu – din ce-am observat – ori vine şi te umple de soare şi căldură, sau frig şi zăpadă, ori are grijă să nu îţi mai ardă de ploaie cu lunile. Nu ştie să fie, asemeni unei femei diplomate, să vină cu puţinul, să fie misterioasă, să fie dulce şi rece când trebuie, să fie puţin gândită. Şi datorită ei, a vremii, am rămas astăzi cu gustul ăla de melancolie despre care vorbeam.

 

Îmi este dor aşa puţin de vara trecută, de cărţile pe care le-am citit anul trecut, de mirosul de tei înflorit, de joaca de-a copilăria cu prietenii când ne prosteam că avem iară cinci ani şi am încercat un fel de jocul cu elasticul, dar nu prea ne-a ieşit; mi-e dor de îngheţata făcută de mama menită să te răcorească, nu să mori mai rău de frig ca acum; mi-e dor puţin şi de oamenii pe care îi aveam cu mine vara trecută.

 

Aţi observat dorinţele astea pe care le avem cu toţii, dar pe care nu le verbalizăm pentru că – ei bine – sunt dorinţe ciudate şi minuscule. Toată lumea doreşte să îşi etaleze dorinţele măreţe, cum ar fi că vor o maşină ultimul răcnet, dar nimeni nu verbalizează dorinţele astea minuscule care îţi înseninează ziua. Ca soarele care te trezeşte buimac într-o dimineaţă pentru că are chef să se joacă în părul tău, iar tu rămâi acolo nemişcat şi observi dansul lui încet şi molatic pentru că… te fascinează. Atunci nu există timp, spaţiu sau nevoia de a fi undeva. Atunci exişti doar tu şi un lucru mărunt.

 

Îmi e dor de lucrurile astea mărunte. De ieşitul afară pentru că n-ai mai râs de două ore de când te-ai despărţit de prietenii tăi, de sărutările pe frunte de la părinţii tăi, de strângerile de mână când tu şi gaşca sunteţi pe cale să faceţi o prostie – un fel de „dacă ne mai vedem încă îmi datorezi ăia doi lei, fraiere”, sau pur şi simplu de sucul rece în care se topeşte gheaţa.

 

Da, recunosc, îmi e dor aşa de multe lucruri, dar câteodată îmi mai fac timp să mă mai gândesc la ele, căci numai dacă îţi aminteşti de lucruri sau oameni, ei mai rămân vii în tine dacă tu te-ai stins din ei.

 

Voi la ce vă mai gândiţi? Sau aţi vrea să vă gândiţi dar nu mai aveţi timp sau chef?

 

 

 

2 thoughts on “Ai rămas fără parfum?

  1. Ma gandesc la apartamentul bunicii, in care am crescut, la leaganul din fata blocului in care statea, cu orele la umbra si citeam, leganandu.ma dupa bataia vantului, acelasi loc in care am dat viata personajelor din Forever With You (daca iti mai aduci aminte povestioarele mele). Ma gandesc la mirosul de iasomie pe care il ador, la plimbarile de pe faleza Dunarii, la vechile prietenii care s.au pierdut in timp, la visele pe care le.am dat uitarii. Ma gandesc la cine eram, si compar cu cine sunt, intrebandu-ma cine voi fi.

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s