Recenzie: Răniţi de Jasinda Wilder


Răniţi

De Jasinda Wilder

Traducere:Adrian Deliu
Format:13,7×20,3 cm
Tip:Broșată
ISBN:978-606-93565-9-3

RĂZBOIUL NE-A RĂPIT TOTUL.

ACUM, NU RĂMÂNE DECÂT SĂ NE SALVĂM UNUL

PE ALTUL.

 

Un nou titlu de Jasinda Wilder,

autoare de bestsellere New York Times și USA Today

Războiul mi-a răpit totul. Familia. Casa. Inocența.

Într-o țară devastată de conflicte armate și ruinată, o tânără orfană ca mine are foarte puține variante pentru a supraviețui. De aceea, fac ceea ce fac ca să trăiesc, ca să mănânc, și mă străduiesc din răsputeri să nu iau în seamă prețul plătit de sufletul meu. Inima îmi este pustie, iar existența, plină de durere.

Iubirea pare un lucru imposibil pentru mine.

Dar, totuși, într-o zi, l-am întâlnit pe EL.

Războiul este iadul. Ca să poți să fii capabil de fapte care ți se cer să le faci atunci când ești la război, e nevoie să-ți sacrifici o parte considerabilă din însuși sufletul tău. Trăiești cu frică, trăiești cu vinovăție, trăiești cu coșmaruri. Dacă n-ai trecut prin așa ceva, n-ai cum să înțelegi. Războiul nu lasă loc pentru iubire, nu lasă loc pentru tandrețe sau duioșie. Trebuie să fii dur, impenetrabil, și pregătit pentru luptă în fiecare clipă a fiecărei zile. Doar pentru o fracțiune de secundă dacă-ți pierzi concentrarea, ești mort.

Acum, singura capabilă să-mi salveze viața este EA.

b_cumpara

divider_big_transparent1

Gândurile mele (Theo): Răniţi” este genul de roman care ori te lasă cu gura deschisă, ori îţi poartă inima în fiecare pagină, având grijă să nu ţi-o mai ofere pe deplin înapoi. Este genul de roman care îţi fură inima şi uită să ţi-o mai dea înapoi.

RANIA este de origine iraniană, orfană şi totuşi o luptătoare. Povestea se deschide în momentul în care moartea deja i-a cuprins majoritatea familiei ei, dar ea şi fratele ei sunt gata să lupte mai departe. Dacă primul gest al fratelui ei ne duce cu gândul la protecţie, decizie de a avea grijă de sora lui, atunci suntem dezamăgiţi oarecum pe parcurs. Datorită unui raid în care cei doi micuţi sunt prinţi la mijloc, aceştia trebuie să acţioneze rapid sau vor fi făcuţi una cu ţărâna din care sunt nevoiţi să se ridice. Fratele acesteia, dar şi micuţa Rania sunt obligaţi să ucidă pentru a putea supravieţui mai departe, dar această faptă pentru Rania nu poate să treacă o dată cu mişcarea pleoapelor. Nu, trec ani întregi până când aceasta mai poate diminua intensitatea cu care ochii celui ucis o privesc.

HUNTER se simte iubit, ştie cine este şi ştie unde se îndreaptă. După o seară petrecută în club alături de cel pe care el îl numeşte frate datorită greutăţilor prin care au trecut amândoi, dar şi datorită ajutorului oferit de acesta pentru orfanul Hunter, totul se schimbă. Hunter ajunge acasă la iubita lui din liceu şi deşi o dorinţă mai puternică îl stăpâneşte, acesta nu doreşte să îşi trezească prietena. Nici el nu ştie exact ce sunt, el nu întreabă nimic atunci când se întoarce din război, iar ea nu trebuie să îi spună nimic. Dar el ştie că ea este cea alături de care doreşte să îşi petreacă fiecare minut din viaţă atunci când se va întoarce. Păcat că ea nu simte la fel. Trădat, bătut de viaţă şi gata să ucidă, Hunter se întoarce în braţele bestiei numită război.

Zece ani au trecut de când Rania a decis să îşi schimbe viaţa, zece ani în care a fost nevoită să lupte, să urle, să tacă, să îşi păstreze zâmbetul pe buze, să îşi arunce demnitatea pe uşă, dar niciun an nu va fi suficient pentru a şterge singurătatea pe care aceasta o resimte. După doi ani de la moartea fotografului a cărui ochi încă nu îi dau pace: stinşi, morţi, lipsiţi de lumină; aceasta încă mai caută un mod de supravieţuire. Mătuşa sa a decedat lăsând-o să se îngrijească singură de fratele ei. Dar şi acesta o părăseşte, Rania fiind nevoită să fure, să se angajeze acolo unde cineva dorea să îi ofere o slujbă, deşi acest lucru nu se întâmpla niciodată, să moară de foame cu zilele. Viaţa se decide să îi arunce şi mai multe pietre. Astfel, prin intermediul unui soldat, Rania ajunge prostituată. Banii vin de acum, mâncarea se găseşte, dar cine să îi vindece pustiirea din suflet? Durerea? Singurătatea…

Până în ziua când un raid are loc, iar aceasta este oarecum prinsă la mijloc. După ce îşi vede fratele ucis, Rania nu mai poate să mai simtă nici măcar acea fărâmă minusculă de apartenenţă la cineva. De aceea, printr-un act de mai multă nebunie decât curaj, aceasta reuşeşte să îl salveze pe unul dintre soldaţii americani. Se îngrijeşte de acesta, îi oferă mâncare, apă. Tot ce are nevoie până când va fi din nou pe picioare. Nici măcar ea nu poate să îşi înţeleagă nebunia. Dar continuă să aibe grijă de acesta. Limitarea dintre cei doi este evidentă, la început reuşind să se înţeleagă din semne, dar apoi amândoi făcând încercări disperate să înţeleagă limba celuilalt.

Clienţii continuă să vină, iar munca ei să se desfăşoare ca până atunci, mai ales că de acum nu mai are doar o gură de hrănit, ci două. Deşi tânărul soldat este profund dezamăgit de munca pe care aceasta o depune, acesta ştie mai bine decât să încerce să îşi exprime dezamăgirea.

De acum totul devine un amalgam de sentimente. Hunter trebuie să găsească o modalitatea să o răsplătească pentru pericolul în care s-a afundat ea însăşi pentru un necunoscut. Tot Hunter trebuie să o vadă pe Rania şi nu pe Sabah, prostituata de zi cu zi – un avatar ce uită ce sunt acelea sentimente când vine vorba de clienţii săi. O luptă va începe, alta se va termina, una încă nici nu şi-a găsit consolarea în braţele morţii. Dar un lucru este cert, amândoi vor lupta.

Povestea este inspiraţională, personajele sunt extrem de frumos şi atent construite, dar cel mai frumos lucru nu se află în acestea, ci în paginile pe care le citeşti şi de pe care poţi apoi să te laşi cuprins de atât de multe sentimente încât propria ta inimă este în flăcări. Uiţi cine eşti, pentru că eşti acaparat de unul dintre personaje. La final este posibil să ai o problemă existenţială, dar nu asta să te sperie, ci faptul că undeva în toate aceste rânduri poate există o fărâmă de adevăr.

Şi atunci îţi permiţi doar un lucru, să deschizi ochii, să îţi scoţi minciunile din ei şi să priveşti cu adevărat. Să priveşti viaţa, să priveşti oamenii aşa cum sunt ei, să le dai la o parte măştile şi să te sperii de monştrii pe care îi ţin ascunşi după înfăţişări plăpânde şi lipsite de griji.

Lectură plăcută!

Nota mea: 04

dividers

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s