Recenzie film: Maleficent


Fan_made_payoff_poster_maleficent_by_hogwartsite-d79oqes

Filmul prezintă povestea unei tinere vrăjitoare pe nume Maleficent (în română: Malefica) care trăiește pe tărâmul Moors și are niște aripi uriașe. Când îl cunoaște pe Stefan, un tânăr, ea se împrietenește cu el, apoi prietenia devine ceva mai serios, iar la a 16-a lor aniversare, el îi acordă adevăratul sărut al dragostei.Pe lume există 2 tărâmuri, Lumea oamenilor, plină de oameni egoiști și răi , și Moors,tărâmul plin de creaturi magice magnifice, un tărâm pe care oamenii îl invidiau pentru pacea și bunătatea sa.Maleficent nu a mai fost vizitată de către Stefan, dar după un timp , el o revizitează , ea îl iartă, și bea un lichid de la el .Acesta îi taie aripile și devine rege.

Maleficent vrea să se răzbune și când Stefan face un copil pe care o botează Aurora, Maleficent o blestemă spunând când va împlini 16 ani se va înțepa în fusul unei roți de tors și va cădea într-un somn adânc asemănător morții.

divider_big_transparent1

Gândurile mele (Theo): „Maleficent” este mai mult decât un simplu film marca Disney. Este un film în care oricât de tânăr sau învârstă te crezi este imposibil să nu te pierzi în acţiune. E ca şi când ai susţine cu tărie că n-ai minţit niciodată în viaţa ta, chiar şi o chestie minoră, a lie is a lie no matter what.

Maleficent este o tânără zână care iubeşte, simte, visează şi se simte liberă pe tărâmul zânelor, despărţit de tărâmul oamenilor prin amintirea de a nu trece dincolo. Aceasta este cea mai puternică, ambiţioasă şi devotată lumii sale. În ziua în care un copilandru om îşi face apariţia pe tărâmul zânelor pentru a fura o simplă piatră, Maleficent este nevoită să returneze piatra în lumea zânelor, iar pe om în lumea sa. Timpul trece iar cei doi devin prieteni, iar mai apoi iubiţi, acesta profesându-şi iubirea adevărată pentru aceasta. Stefan – pe numele său de muritor – se lasă însă curând prins în mrejele lăcomiei şi faimei autoinduse de omenire şi de latura umană. Acesta uită să îşi viziteze iubita fiind mânat de dorinţa de a fi următorul moştenitor la tron.

Anii trec, iar regele doreşte să cucerească o dată pentru totdeauna tărâmul zânelor; dar în încercarea sa nesăbuită este răpus la pământ de către cea care a jurat să ocrotească acest tărâm chiar cu preţul vieţii. Astfel, învins şi pe cale de a muri, regele îşi face cunoscută dorinţa de a lăsa tronul altcuiva, cuiva gata să se sacrifice, să conducă regatul, să protejeze, dar cel mai important – să o ucidă pe Maleficent. Stefan îşi regăseşte oportunitatea în slăbiciunea regelui şi se foloseşte de cel mai vechi şiretlic din carte: o adoarme pe iubitoarea Maleficent care îi iertase trădarea precedentă şi aproape că o omoară, dar într-un ultim inspir de seminebunie acesta nu o face, furându-i însă cea mai importantă posesie a acesteia – aripile sale.

Atunci când se trezeşte, Maleficent este răstignită de durere, urletele sale făcându-se auzite peste întregi văi. Stefan deja nu mai simte nicio urmă de compătimire, de remuşcare sau de dorinţă de a schimba ceva. Mânat de dorinţa supremă – cucerirea tronului – acesta se lasă încă o dată înfrânt de lăcomia nebunească specifică omului. Ajuns rege însă, la scurt timp regina îi dăruieşte o fată, iar ursitoarele vin a-i oferi celei mici cele trei daruri. Nu apucă a termina proverbialismul acestora, căci la petrecere apare şi Maleficent, care aruncă un blestem asupra micuţei: la vârsta de şasesprezece ani se va înţepa într-un fus şi va cădea într-un somn adânc, de unde numai sărutul iubirii adevărate o va mai putea trezi.

Exilată în afara regatului şi crescută de cele trei ursitoare hilare şi puţin cam tâmpe, Aurora – prinţesa – este liberă să cutreiere pădurea unde va fi nevoită să crească. Dar timpul are timp pentru mai multe decât lasă impresia, aşa că nu mică ne este mirarea când undeva în interiorul îngheţat al maleficei noastre eroine, ceva se topeşte. Un singur strop de apă caldă este suficient pentru a-şi croi drum printr-un cub de gheaţă. Deşi această dezgheţare spontană nu este rapidă, aceasta este lentă, dar sigură.

Un fel de „Frumoasa adormită” împletit cu un basm mai modern, Maleficent este o ecranizare frumoasă, cu o interpretare de excepţie şi cu o idee atât de twisted încât îşi merită aplauzele mele sincere. Mărturisesc că pe parcursul vizionării filmului nu mă gândeam decât la faptul că dacă aş fi fost în locul Angelinei Jolie aş fi făcut acest film pentru copii mei fără să clipesc de două ori. Îl recomand pentru o zi ploioasă sau pentru amuzament. Sau pentru a vă reaminti că în voi va fi mereu un copil.

Vizionare plăcută!

Nota mea: 03.5film

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s