Recenzie: Specimenul (Invadatorii #1) de Andrei Trifănescu


Specimenul (Invadatorii #1)

de Andrei Trifănescu

Nu avem amintiri. O lume a fost construită special pentru noi. Aici, suntem pioni într-un joc fatal, pe care trebuie să-l câștigăm dacă vrem să rămânem în viață. Împotrivindu-se regulilor coordonatorilor, unul dintre noi a fost ucis cu brutalitate… dar s-a întors. Și nimic n-a mai fost la fel.
Extrași și aduși în lumea reală, îi întâlnim pe cei care au pus la cale totul. Suntem pregătiți însă pentru a privi noua realitate? Pământul nu mai este nimic altceva decât o planetă stearpă, otrăvită și invadată.
Ești gata de confruntare? Ne vei fi alături în războiul ce ne va elibera? Specimenele te așteaptă! Grăbește-te, înainte ca invadatorii să se trezească!
Prea târziu… Sunt deja printre noi.

 ribbon divider

b_cumpara

Gândurile mele (Theo): Fiind parte dintr-un blog tour atât de mare, sunt mândră să spun că am rămas şi că eu susţin această carte.

Sunt sigură că aţi citit o sumedenie de recenzii despre Specimenul până acum şi mare majoritate dintre voi şi-au format o părere despre ceea ce se întâmplă, despre personaje, despre stilul de scris, dar asta nu e tot. Într-un fel sau altul emoţiile sunt cele mai predominante şi sunt frumos scrise şi frumos alocate fiecărui personaj. Trecerile bruşte sau nu, de la un specimen la altul sau chiar şi la conducătorii acestora, sunt interesante, nelăsându-te să pici în vreo amorţeală din aceea continuă din care să nu te mai poţi retrage la final.

Mi-au plăcut foarte mult şi jocurile de cuvinte, modul de expunere şi faptul că am putut să simt trăirile personajelor de parcă eu eram acolo, gata să lupt şi să îmi îmbrăţişez instinctul de supravieţuire.

Faptul că eşti lăsat în ceaţă intenţionat a făcut totul şi mai palpitant şi mi-a readus aminte de ce iubesc să citesc. Deşi eram lăsată în întuneric, efectiv nu puteam să nu mă gândesc la mii şi mii de scenarii care s-ar fi putut îmtâmpla şi care ar fi putut să aducă acţiunea la un alt nivel.

Nu vreau să vă plictisesc, ci vreau să vă transmit în genere că această carte nu este numai despre luptă, despre supravieţuire, despre personaje, este despre reacţii, abateri de la reguli şi despre fiecare cititor în parte. Nu am putut să nu observ că orice personalitate ai avea este imposibil să nu te recunoşti în vreun personaj. Câteva trăsături de la fiecare au fost transpuse în mâinile unor personaje pe care, din inerţie, nu le poţi atinge tangibilitatea, dar care există undeva acolo, în tine.

Şi e frumos să stai să te gândeşti că undeva sălăşuieşte o parte din altcineva, transmisă ţie prin intermediul unor cuvinte.

Specimen 0039 este la fel de dezorientat ca şi tine – cititorul – atunci când pentru prima dată se trezeşte pe o insulă, cu razele soarelui arzându-i faţa şi corpul, cu apa mării care arde, cu nicio amintire despre cum a ajuns acolo. Viu şi totuşi mort. O singură voce îşi mai face resimţită prezenţa, o singură voce de care trebuie să asculte – instinctiv – o singură voce de care nu trebuie să îi ofere ignoranţă. Singur şi totuşi ghidat de cineva a cărui forţă nu o poate descrie cu adevărat.

De aici, Specimen 0039 are de parcurs o sumedenie de probe pentru a supravieţui. De la confecţionarea unui băţ pentru a se feri de crengile din pădure, până la a îşi face singur o macetă pe care să o folosească atunci când va trebui să se apere de animalele din pădure.

Un moment care pe mine m-a marcat a fost atunci când Specimenul 0039 îşi dă seama că de fapt nu a fost niciodată în siguranţă. Mi-a adus aminte de ignoranţa noastră ca şi oameni atunci când vine vorba de pericole în general. Trecem în fiecare zi pe lângă ele, supravieţuim în fiecare zi – şi poate nu toţi suntem recunoscători pentru asta – dar atunci când ni se aduce la cunoştinţă un potenţial pericol, recunoaştem dintr-o dată acea melodie în surdină pe care dansăm în fiecare zi: pericolul. Nu am fost niciodată în afara lui, doar ne proiectăm indispensabil aceasta idee de siguranţă pentru că altfel am suferi de anxietate şi nu ne-am mai părăsi niciodată confortul casei. Iar asta mi-a plăcut. Poate nu pentru mulţi este un apel de trezire, dar mie mi-a oferit un surâs pentru că am simţit că cineva a mai văzut la fel ca şi mine acel lucru.

Nu simt nevoia să vă povestesc în detaliu cartea, pentru că, sincer, nu aş ştii ce să exclud şi ce să ofer. Şi cum nu sunt fană spoilere, prefer să nu stric surpriza pentru nimeni. Dar dacă eşti în căutarea a ceva complex, a ceva totuşi uşor şi amuzant, a ceva care să te destindă, atunci ai ce să citeşti weekend-ul acesta.

Recomand cartea şi sper să aveţi o lectură frumoasă!

03.5

Advertisements

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s