#Gusturi #vechi


FB_IMG_1427045345292Simt cum de cerul gurii mi se lipeşte ostenită şi lipsită de orice putere limba. Simt cum obrajii mei se sfărâma în razele puternice ale soarelui. Simt cum mâinile mele încearcă să îmi ocrotească şi ultimele secunde din viaţa acoperindu-mi ochii scăldaţi în lumina puternică a soarelui.

Spune-mi dacă asta înseamnă să mori. Aş vrea să se termine. Aş vrea să înceteze. Să se zdruncine iadul şi totul să fie gata. Terminat. Irelevant.

Un nimeni într-o mare de oameni. Uitându-se pierdut în alte ape ale căror nume nu le pot spune. Pierdut în stele ale căror străluciri nu le pot descrie. Prins de mână de oameni ale căror chipuri s=au pierdut. Strângând în braţe un pulover de-al tău de numai ştiu când. Spune. Spune un singur cuvânt. Te rog.

Îmi înghit şi ultimul suflu şi închid ochii gata să mă desprind din lumea care m-a alungat atâta vreme. Gata să găsesc un alt scop, un alt loc, o altă viaţă. Orice. Te rog.

Ce rog?

Cui mă rog?

De ce?

Pentru că – indiferent de timpuri – omul va mai avea puţină suferinţa rămasă pentru a-i reaminti că de mult, cândva, departe, alţii credeau pentru el şi el credea pentru nimeni. Alţii visau, dar doar el rămânea prins de suflet aici.

Pentru ce?

Pentru cine?

De ce?

Pentru că totul ar fi avut sens dacă şi ea l-ar fi prins de mână atunci când trebuia. Pentru că şi sufletele uneori simt nevoia să fie amintite şi ţinute în braţe.

Spune-mi ceva.

Spune-mi că nu am să plec degeaba. O să fiu aici. Promit.

De ce?

Pentru că te-am iubit…

Sfârşit!

Advertisements

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s