Capitolul 10 – A plecat?


E: Ce vrei să spui prin “sosesc” ? Am întrebat . Aproape că nu mai aveam aer. Respiraţia mea era incotrolabilă. Oamenii ar fi putut spune că aş fi avut un atac de cord. Am tremurat când Damon mi-a apucat încheietură şi m-a tras mai aproape de el. Ce făcea ? După care am realizat că îmi dăduse ceva. M-am uitat în palmă, şi am descoperit cheile de la Ferrari. M-am uitat la Damon şi i-am aruncat o privire confuză. Mi-a trecut un fior, când am realizat cât de aproape erau buzele lui de urechile mele. Îi puteam simţi respiraţia rece pe pielea mea. Miroasea foarte tare a alcool.

” Vreau să fugi în maşină, şi să mă aştepţi înăuntru. O să vin şi eu în scurt timp. Dacă nu apar în mai puţin de 2 minute, vreau să conduci cât de departe posibil” , îmi şopteşte la ureche. Vocea lui era blândă, dar şi serioasă .

 

E: Dar cum mă vei putea găsi ,dacă nu ştii unde mă duc ? Îndreptându-mi brusc privirea spre el.

 

D: Elena, dacă nu o să vin înseamnă că sunt mort, spuse el.

 

Clar, nu puteam face nimic decât să decalez în faţa sincerităţii lui…

 

E:Dar dacă eşti încă în viaţă şi doar o să întârzii puţin? Am întrebat, chair nu vroiam să mă las păgubaşă.

 

D: Atunci mă voi lua după parfumul tău. Elena nu e destul timp să trecem prin asta acum. I-a cheia şi fugi ! Îi comandă Damon .

 

E: Dar Damon – am încercat să răspund

 

D: Elena doar fugi odată ! Cerându-i aspru.

 

Vocea lui era atât de aspră încât m-am decis să îl ascult . Am sărit , şi am luat-o în direcţia opusă. M -am uitat înapoi şi am văzut că Damon nu s-a mişcat din locul lui.

Oh , cât de mult vroiam să mă întorc înapoi şi să fiu lângă el..era locul unde mă simţeam cel mai în siguranţă .Dar nu puteam ! Mi-a spus să fug până la maşină, şi exact asta şi făceam.

Dar unde era maşina? Atunci, un val de groază a trecut prin corpul meu .Cum puteam să mă urc în maşină, dacă nu aveam nici cea mai vagă idee unde dispăruse?

Încă fugeam înainte. Mi-am ţinut mâinile în faţa mea, ca să nu mă lovesc de copaci sau ceva.

Mi-am lăsat lanterna la Damon. Wow..inteligent Elena, mi-am reproşat mie însămi. Picioarele îmi erau slabe, şi inflamate.

 

Am luat o mică pauză , şi speram să îmi adun gândurile. M-am oprit şi mi-am odihnit întreg corpul lângă un copac . A trebuit să mă gândesc când am parcat maşina.

Cât de departe ne-am cărat bagajele de acolo ? Erau cam 6-7 minute de mers pe jos .Deci, mai întâi ar trebui să mă întorc la camping.

M-am uitat prin împrejurări. De abia puteam distinge ceva, deoarece totul era întunecat. Mai apoi am realizat că tufişurile din spatele meu, scoteau zgomote.

Corpul mi-a îngheţat când nu vedeam nimic mai mult, decât întuneric. Puteam să jur că tufişurile nu se mişcau din cauza vântului. Aş putea spune diferenţa .

Poate era Damon? Lucrul trist era, că în adâncul meu ştiam că era imposibil să fie Damon. Nici nu m-am obosit să-i rostesc numele, pentru că deja ştiam că nu era el .

Am mers drept înainte spre camping . Era cumva un vârcolac în tufiş ? Wow, întrebarea asta a sunat chiar stupid. Dar din păcate, era realitatea mea .

Sper că nu era un vârcolac şi un cerb. La naiba ! Chiar şi un urs sau o pumă ar fi fost mai bine .

 

Mi-a luat câteva secunde să realizez că eram în locul de camping. Mi-am pus cheia în buzunar doar pentru siguranţă. Chiar nu vroiam să o pierd ! Trebuia să i-au repede lanterna, deoarece era încă foarte întuneric. După ce am reuşit să găsesc cortul , rapid am intrat înăuntru. M-am uitat împrejur după rezerva de lanterne, pe care o ţineam în cort. Îmi e foarte frică de întuneric, aşa că Damon a adus câteva lanterne în plus pentru mine. Am ieşit din cort şi am aprins lanterna, după care am învârtit-o peste tot, asigurându-mă că nimic nu se ascundea pe undeva cu scopul de a mă speria .Oare în ce direcţie era maşina parcată? M-am uitat  în jur şi am observat un traseu familiar .

Cred că era acelaşi traseu, pe care l-am parcurs de la maşină până aici, şi am început să îl urmăresc. Dar dacă am luat traseul greşit ? Poate Damon era deja la maşină, aşteptându-mă .Dacă s-a plictisit şi a plecat fără mine? Nu ar face asta nu? Desigur că NU .Ştiam deja că Damon nu m-ar fi lăsat în urmă, doar în cazul, în care numai trăiam. În plus eu deţin cheia, deci nu s-ar fi putut urca în maşină.

 

Am ţipat de bucurie când am văzut maşina la câţiva metri de mine. M-am uitat şi nu, Damon nu era înăuntru. Probabil era chiar în spatele meu. Dar dacă nu era?

Dacă a fost atacat ,şi era mort ? A trebuit să îmi scot acel oribil gând din minte, şi să îmi spun că e bine sănătos. Când am ajuns la maşină, am tras de mâner şi am observat că uşa era descuiată. Tipic Damon. Imediat am blocat uşile pentru a fi în siguranţă. Mă uit în jurul meu după Damon, dar nu era nicăieri. Nu te mai îngrijora Elena ! E ok.  Doar mi-a spus că mă va prinde din urmă .Respiraţia a început să se mai îmblânzească. Picioarele mele s-au bucurat când au luat puţină pauză.

De ce mi-se întâmplă asta?

 

Am băgat mâna în buzunar pentru a scoate cheia de la maşină. Ochii mi s-au mărit când am realizat că, cheia nu mai era acolo. Probabil e în celălalt buzunar.Încetişor am băgat mâna, doar că nici acolo nu era. Pulsul o lua razna din nou. Frenetic, am început să îmi scotocesc toate buzunarele!  Dar cheia, nu se afla nicăieri .

 Rahat, rahat ,rahat ,rahat îmi fredona mintea. Probabil a căzut, în cort în timp ce mă uitam după lanterne. Ar trebuit să mă reântorc altfel nu plecam nicăieri .

Încet,am dechis uşa şi am ieşit afară din maşină. Ascultam şi încercam să aud sunete. Singurele sunete, pe care le auzeam, erau bătăile inimii mele .

M-am întors, şi am mers pe traseul pe care am venit. Poate aş da de Damon. Cum poate o excursie de camping să se transforme într-un dezastru ca ăsta ? Nu e corect.

 

De ce viaţa mea trebuie să fie aşa periculoasă ? Când am dat din nou de locul pentru camping, am alergat drept spre cort. M-am oprit în faţa lui, când  tufişurile din dreapta mea “se mişcau” . Am sărit imediat în cort, şi am tras fermoarul .Am stat acolo nefăcând nici un sunet, pentru a auzi ce se întâmpla afară. M-am uitat pe mica fereastră doar pentru a vedea întuneric. Am desluşit o siluetă, silueta unui câine mare şi fioros ! Mi-am retras privirea de la fereastră şi îmi ţineam respiraţia.

Era un vârcolac, stând chiar în faţa cortului. Nu cred că şi-a dat seama că sunt înăuntru, dacă ar fi ştiut probabil m-ar fi ucis până acum. Oh, de ce mi-se întâmplă tocmai mie asta ?

 

Încet, desfac fermoarul, şi mă văd afară din cort, dar nici urmă de vârcolac. Probabil a plecat . Am început să strig când ceva a sărit pe mine !

Traducător: Iulia

Corector: Simo

2 thoughts on “Capitolul 10 – A plecat?

  1. Hmm dragut…Sunt foarte cuiroasa sa vad ce a sarit pe ea…Poate Damon, poate un varcolac…Atatea rezolvari cu raspunul in capitolul urmator….Asa ca nu mai stau sa palavragesc aici si ma duc la next!

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s