Capitolul 11 – Am…pierdut cheia


Căderea de 2 secunde s-a simţit ca şi când ar fi trecut ore. Când m-am lovit de pământ, m-am lovit foarte tare. Am scăpat o mică suflare şi am realizat că ceva era deasupra mea. Era prea greu să-l ridic de pe mine. Mă uit în sus şi văd un câine mare care latră la mine. Eram terifiata. Inima îmi bătea atât de tare încât credeam că îmi va exploda pieptul. Mintea mea nici măcar nu procesa gânduri acum. Singurul lucru, la care mă puteam gândi era, că am să mor.

 

De ce acelei hidoase bestii, îi lua atât de mult să mă ucidă? M-a ţinut la pământ în timp ce mârâia şi vroia să mă muşte. Lupul avea ochii auriu-maronii. Erau strălucitori, rotunzi, galbeni. Îmi trimitea un sentiment oribil.

 

Am ţipat când lupul a zburat de pe mine. M-am uitat în stânga şi l-am văzut lovindu-se de un copac, stând acolo jos. Poate era mort? M-am uitat în dreapta şi am văzut silueta unui bărbat. Ştiam deja cine era. Damon. Repede m-am ridicat de pe pământ şi am alergat spre Damon, în braţele lui. Nu e ceva ce fac întotdeauna, dar eram prea speriată. M-am simţit mult mai în siguranţă cu el lângă mine.

 

E: Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc, i-am şoptit.

 

D: Elena, trebuie să mergem la maşină. Încă nu e mort, şi dacă tot aici suntem când se trezeşte, atunci vom fi amândoi morţi. Spuse Damon în timp ce mă desprindea din braţele lui.

 

Minunat, nu aveam nici o metodă bună de-ai spune că am pierdut cheia.

 

E: Damon, eu ah…am pierdut cheia. Am murmurat. Nu cred că trebuia să spun mai multe, ca să înţeleagă la ce m-am referit. Am aşteptat reacţia lui Damon, dar tot ce am primit era linişte. Doamne, eram într-un mare rahat.

 

D:Ai pierdut cheia? Spuse rar. Vocea îi era plină de neâncredere.

 

E: Da de aceea m-am şi întors aici. Cred că este pe undeva prin cort.

 

Am început să mă apăr. Ştiam că era pe undeva în camping deoarece acolo o aveam în buzunar. Damon mergea spre cort ..

 

E: Îmi pare rău. Am murmurat.

 

Tot ce primeam în schimb era linişte. De ce mereu eu eram singura care trebuia să strice tot? Totul, mereu e vina mea. Atrag probleme peste tot. Peste puţin timp, apare Damon ţinând în mâna cheia. Am lăsat afară un mic oftat de uşurare.

 

D: Elena du-te la maşină okay? O să fiu cu tine într-un minut.

 

Spune Damon holbându-se la lup. Ştiam deja ce vroia să facă. Şi nu era ceva cu care putea scăpa.

 

E: Nici măcar să nu te gândeşti să îl omori ! L-am avertizat.

 

Cât de mult vroiam să îl văd mort, ştiam că e un om în interiorul lupului. Ştiam că, atunci când un vârcolac este în forma lui de lup, nu are nici un control asupra reacţiilor lui şi tot ce are în cap e să omoare pe orice şi oricine, care îi stă în cale. Exact ca un vampir nou.

 

D: Elena, nenorocitul ăsta a încercat să te omoare, şi tu îmi spui să îl las să trăiască! Elena, la următoarea lună plină, o să ucidă din nou , şi din nou, şi din nou. Şi data viitoare poate fii cineva la care ţii foarte mult.

 

Ochii lui erau fixaţi în ai mei. Nu ştia că şi eu îl vroiam mort? Dar nu era cel mai bun lucru de făcut.

 

E: Damon, pleacă de lângă vârcolac şi vino cu mine la maşină înainte să se trezească. Am şoptit. Damon nu se mai uita la mine, ci la vârcolac. Apoi bâlbâii ceva fără ca eu să pot auzi, dar plecă de lângă vârcolac. Am lăsat afară respiraţia, pe care nu realizasem că mi-o ţineam.

 

Când eu şi Damon am ajuns la Ferrati, m-am aşezat pe locul de lângă cel de conducător, unde apoi Damon s-a aşezat. Am început să îmi recuperez respiraţia în timp ce Damon accelerează, şi ieşim din pădure. L-aş fi rugat să mai încetinească, dar şi eu eram la fel de disperată să ieşim mai repede de acolo. De asemenea aveam încredere în el că nu o să ne lovim de un copac.

 

E: Când ai spus că “vin” la câţi te-ai referit ? Am întrebat. Vroiam să ştiu de câţi vârcolaci fugeam din pădure.

 

D : Din ce am putut auzi, erau cam 6-7. Răspunse.

 

Puteam să jur că Damon era încă puţin beat, după vocea lui.

 

E: Damon, poate ar trebui să conduc eu . Încă eşti puţin ameţit. Am spus încrezătoare.

 

D: Sunt bine Elena! Ţipă Damon.

 

Am reacţionat la cuvintele lui ca şi cum aş fi fost pălmuită. De ce se comporta Damon aşa?

 

E: Ce s-a întâmplat ? L-am întrebat vrând să îl ajut să se calmeze puţin. Nu eram sigură  dacă, cuvintele mele aveau să îl ajute sau să înrăutăţească situaţia şi mai rău. 

 

D: Îmi pare rău dacă ţi s-a părut că sunt furios Elena. Sincer nu sunt. Doar că, în seara asta mi-au revenit câteva amintiri despre Rose. Când ea a fost muşcată, nu am făcut nimic să opresc vârcolacul. Sau nu am fost destul de rapid. Şi apoi tot ce am văzut, a fost lupul stând pe tine, şi am crezut că ai murit. Spuse Damon.

 

Eram foarte surprinsă, cu câtă sinceritate îmi vorbea. Damon nu se deschidea niciodată în faţa nimănui. M-a făcut să mă simt specială într-un fel. Sau poate era doar beat.

 

E: Păi nu trebuie să te îngrijorezi, pentru că eu sunt bine, şi tu eşti la fel. Am încercat să -l fac să se simtă mai bine. Damon nu a replicat nimic.

 

E: Deci, asta înseamnă că excursia noastră cu cortul s-a terminat.

 

D: Mda, aşa cred. Îmi pare rău că a durat doar 2 nopţi. Se scuză Damon.

 

E: E în regulă. A durat mai mult decât mi-aş fi putut imagina. Am spus chicotind.

Damon îşi arătă un rânjet.

 

D: Trebuie să recunoşti, că a fost o excursie dată dracului. Ce fată ajunge să spună că a fost la camping cu un super sexy vampir, se îmbată, şi apoi e atacată de vârcolaci.Spuse Damon râzând.

 

E: Nu multe. Am spus cu un zâmbet pe faţă. Am căscat puţin.

 

E: Ce obosită sunt. A fugi de vârcolaci, îţi i-a multă energie.

 

D: Odihneşte-te Elena. Totul o să fie bine.

 

Doar am dat din cap, apoi m-am sprijinit de fereastră. Am început să adorm. Deşi ştiam că excursia mea cu Damon cu cortul s-a terminat, ştiam că timpul cu el încă mai avea să dureze.

 

Traducător: Iulia

Corector: Simo 

2 thoughts on “Capitolul 11 – Am…pierdut cheia

  1. Mai,intr-un fel e mai bine ca au plecat de acolo,pana nu era prea tarziu . Si acum se vor duce la Pensiunee😀 [cred] : ))
    Abia astept sa vad cum vor profita ei de timpul asta ^_^

    Like

  2. Doamne am terminat de infulecat si acest capitol si acum il astept pe viitorul…Ce bine ca a salvat-o Damon…Si eu sunt contrariata in privinta omorari unui varcolac…Argumentele total diferite aduse de catre cei doi m-au bulversat…Desi tiind sa cred ca Elena are dreptate, nu pot sa nu ma gandesc si ca acel animal ar putea omora oameni nevinovati..E bine ca pana acum nu m-am intalnit cu unul…

    Si Damon e atat de dragut…Il ador, dar asta nu este ceva nou…
    Pfoaii deci astept cu nerabdare urmatorul capitol…

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s