Capitolul 12- Probleme la distanţă


Când m-am trezit mi-am permis să scot un mare căscat. Ochii se simţeau că şi cum ar fi cântărit tone. Amintiri din seara trecută în trecură deodată prin minte. Eram în maşină şi am adormit. Am fost şocată să văd că eram întinsă într-un pat. Cum am ajuns aici? Sau mai bine zis, ce e aici?

Abia atunci am realizat că eram în casa Salvatore. Din modul în care arata camera pară că sunt în cea a lui Damon.De ce nu m-a pus oare în dormitorul lui Ştefan? M-am ridicat din pat, lăsând să îmi scape un mic icnet atunci când am atins cu picioarele podeaua rece. Am coborât cât de silenţios am putut spre living. Ascultăm atent după un zgomot. Era foarte linişte. Mult prea linişte.

Când am ajuns în sufragerie, l-am văzut pe Damon întins pe canapea. Am început să îl privesc în timp ce dormea. Un braţ şi-l ţinea aproape de podea, iar celălat aproape de faţă. Scoase un sforăit slab. Nu m-am putut abţine să nu chicotesc. Nu semăna deloc cu Damon.

– Ce e aşa amuzant?, mormăi Damon. Bănuiesc că chicotul meu l-a trezit. Vocea îi era obosită, ca şi cum nu ar fi dormit prea mult. L-am privit cum se ridică într-o poziţie de şezut.

– Cat e ceasul?, întrebă frecându-şi ochii. M-am aşezat lângă el şi am aruncat o privire spre ceasul meu.

– 4.30 dimineaţa, am răspuns. Damon îmi oferi o încruntătură.

– Nu ar trebui să fii trează decât peste câteva ore. Du-te înapoi în pat, spuse Damon în timp ce se întindea la loc pe canapea. Îşi acoperi faţa cu pernă.
Am ridicat din umeri apucând telecomanda. Am pornit televizorul, începând să schimb canalele la repezeală.

– Poţi să îl închizi, te rog?, întrebă Damon, vocea fiind amorţită de pernă.

– Nope, am răspuns în timp ce dădea volumul mai tare. Nu m-am putut abţine să nu rânjesc. Mi-am făcut un obicei să îl enervez. Dar şi el şi-a făcut un obicei din a mă tachina. Mai ales că felul lui era mai crud decât al meu.

– Elena, închide-l, comanda Damon.În timp ce vorbea, perna îi estompa vocea, îndepărtându-i seriozitatea.

– Obligă-mă.

– Închide-l.

– Nu.

Urmă o lună perioada de tăcere. Am aşteptat o reacţie, dar am primit doar linişte. Am ţipat atunci când telecomanda îmi zbura brusc din mână. El afişă un zâmbet viclean în timp ce închidea televizorul.

– Dă-mi-o înapoi, am protestat, încercând să recuperez telecomanda.

– Nu, du-te înapoi la culcare, îmi spuse el.

– Nu! Acum dă-mi-o înapoi, am spus forţându-mă să pun mâna pe ea. Damon se ridică în picioare şi începu să fluture telecomanda în faţa mea.

– Dacă o vrei, va trebui să vii după ea, mă tachină el. Am oftat, ridicându-mă în picioare şi îndreptându-mă spre telecomanda. Nu mă ajută deloc faptul că el era mult mai înalt ca mine.

– Dă-mi-o!, am spus sărind ca să ajung la ea.

– Nu, spuse el.Se întoarse spre stânga, şi nu am ezitat să îmi fac mişcarea. Atunci când spatele lui era cu totul spre mine, i-am sărit în cârcă, încolăcindu-mi picioarele în jurul taliei sale. Damon scoase un un geamăt surprins, arătând clar că nu se aştepta la asta.

– Dă-o, am spus chinuindu-mă să o apuc. Damon se forţă să păstreze telecomanda înafara razei mele de acţiune. Am rânjit la ideea care înflori în minte. Am început să îmi las toată greutatea în jos. El se chinuia să rămâne în picioare dar am reuşit să îl dărâm pe podea. Când a lovit parchetul, am încercat să îl încalec pentru a ajunge la telecomanda.

– Nuuuuu, se plânse Damon. Mi-am izbit din greşeală fruntea de a sa.

– Auch, am gemut amândoi. Mi-a luat o secundă să realizez că stăteam peste el. Nu îmi displăcea deloc ideea de a fi atât de aproape de el. Întotdeauna mi-a dat fluturaşi în stomac. Am început să ne uităm unul în ochii celuilalt pentru o vreme.

Damon se înclină şi îşi lipi buzele de ale mele. Chiar înainte de a-i răspunde la sărut se auzi sunând telefonul. Amândoi am sărit în picioare. M-am îndepărtată rapid de el şi am răspuns la telefon. Nu puteam să cred că am făcut-o din nou. Nu era corect să îi fac asta lui Ştefan. Am găsit telefonul şi m-am uitat la numele apelantului. Era Caroline.

– Alo?

– Elena, e ceva ce trebuie să îţi spun.

__________________________

Traducator: Alexa

Corector: Theo~

3 thoughts on “Capitolul 12- Probleme la distanţă

  1. ei la 4:30 se joaca de-a telecomanda si eu stau si citesc un super capitol.nu-i corect:)) vreau su eu sa ma joc cu telecomanda.

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s