Capitolul 19- Unde ai fost?


Eu şi Damon ne-am urcat în maşină fără să facem zgomot. Chiar dacă îi eram recunoscătoare că mi-a salvat viaţa, tot mai eram supărată pe el. Unde a fost întreaga zi? De ziua mea sa găsit să plece. Şi chiar când eram pe punctual de a-mi da ultima suflare apare de nicăieri? Nu are sens.

-Elena eşti sigură că te simţi bine?

-Sunt bine Damon. Am răspuns instantaneu. Puteam să văd cum tresare de parcă i-aş fi dat o palmă peste faţă. Cu tonul folosit aş fi putut face asta.

-Cel puţin lasă-mă să te vindec, sângerezi şi ai răni peste tot. Sincer mă puteam lipsi de durere în momentul acesta şi ştiam că nu-l deranjează prea mult sângele meu.

-Unde ai fost? I-am cerut să-mi spună uitându-mă la el. Mi-am ţinut respiraţia când el se pregătea să spună ceva apoi se opreşte.

-Elena, lasă-mă să te vindec. Arăţi de parcă ai fi într-o mare agonie.

Am pufnit neâncrezătoare, scuturându-mi capul, am ieşit din maşină şi m-am îndreptat spre cabană. Când am intrat am trântit uşa şi m-am îndreptat spre camera mea. Sigur…mă purtam ca un copil mic şi răsfăţat, dar încercam să-mi impun punctul de vedere.

-Elena fi serioasă. Se plânge Damon venind spre camera mea. O întrebare se iveşte în mintea mea, ceva la care nu m-aş fi gândit niciodată până acum.

-Cum ai putut intra în casă? Ai spus că este a mea, iar eu nu te-am invitat înăuntru. L-am întrebat încrucişându-mi mâinile. Gâtul mă ardea, iar părul meu era murdar de sânge şi transpiraţie. Puteam afirma că nu era una dintre cele mai bune zile ale mele.

-Nu ai semnat actul de proprietate, aşadar această casă este încă în proprietatea mea. Spuse el venind mai aproape de mine. Nu mă puteam mişca…nu vroiam să o fac. Curând nu mai erau decât câţiva centimentri între noi, drept urmare îi puteam simţi respiraţia pe faţa mea.

-Elena îţi promit că îţi voi explica unde am fost, dar asta când vom ajunge la pensiune. Ştii foarte bine că nu aş fi plecat de ziua ta decât dacă nu ar fi fost vorba de ceva foarte important. Spuse el uitându-se în ochii mei. Vroiam să rup contactul vizual să mă prefac că sunt supărată pe el, dar adevărul era că nu eram supărată de aceea nici nu puteam să mă prefac măcar.

-Bine. Am spus într-un final şi un val de uşurare i-s-a aşternut pe chip, nu puteam să nu zâmbesc.

-Deeeeci, ai vrea să mă laşi să te vindec acum?

După ce Damon ma vindecat, am făcut un duş. Imediat ce am reuşit să înlocuiesc mirosul sângelui cu cel de mango, am ieşit din duş şi mi-am înfăşurat prosopul în jurul meu. Am mers în dormitor ca să-l găsesc gol. Am mers în sufragerie şi l-am văzut pe Damon uitându-se la televizor. Am venit în spatele lui şi i-am tras bărbia în sus, ca să-i pot da un sărut cu susu în jos.

-Hmmm…La mulţi ani! Spuse el după ce sărutul a luat sfârşit. Uitasem cu totul de ziua mea. M-am postat în faţa lui şi m-am aşezat la el în braţe.

-Cât este ceasul? Am întrebat într-un mod seducător în timp ce îmi dădeam jos prosopul, iar Damon doar stătea şi se holba.

-Uhh….8 sau ceva. Spuse el. Foarte blând m-am apropiat şi l-am sărutat. Mâinile mele erau în părul lui în timp ce ale lui erau pe talia mea. Dintr-o dată mă trezesc cu el deasupra mea, chiar pe canapea. Am început să desfac nasturii de la cămaşa lui. Câteva momente de sărutări fierbinţi trec, după care Damon se opreşte şi se ridică.

-Ce e?

-Trebuie să te îmbraci. Spune el repede. Doar am zâmbit.

-Nu, tu trebuie să te dezbraci. Am spus în timp ce l-am mai sărutat odată înainte să se retragă din nou.

-Nu, tu trebuie să te îmbraci şi să nu mă mai distragi, pentru că suntem în întârziere. Am lăsat un suspin de dezamăgire să iasă. Târziu pentru ce? Am decis să nu întreb.

-Bine, atunci. Am spus în timp ce mă ridicam de sub Damon.

-Nu şti ce pierzi. I-am spus după ce am ieşit din cameră.

-Oh, crede-mă că ştiu! L-am auzit mormăind.

 

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s