Capitolul 21- Toată lumea a trăit fericită până la adânc bătrâneţi


Mi-a luat ceva ca ochii mei să se obişnuiască, cu lumina. Ar fi trebuit să prevăd asta, dar sinceră să fiu nu eram prea surprinsă.

Am scanat încăperea şi erau peste 200 de persoane stând în faţa mea, majoritatea din şcoală, dar mai erau şi câţiva străini.

Îmi puteam recunoaşte cei mai buni prieteni totuşi. Bonnie stătea în sttânga lui Jeremy, în timp ce Caroline şi Matt erau în centru. Tyler stătea mai în spate, dar îl puteam vedea. Am realizat că toată lumea se holba la mine. Mă simţeam cam expusă în rochia mea roşie. Se presupunea că numai Damon mă poate vedea aşa.

-Oh wow! A fost tot ceea ce am putut spune. Îmi simţeam sângele cum ajunge în obrajii mei. Mi-a luat puţin să realizez că-i strângeam braţul lui Damon ca într-o menghină, dar dacă ar fi să mă i-au după expresia feţei lui nu părea să-l deranjeze sau să observe.

-Ce părere ai? Întreabă Caroline întrerupând liniştea. Nu am ezitat să răspund.

-Cred că este una dintre cele mai tari surprize, de care am avut parte! Nu îi puteam răni sentimentele. Mi-am dat seama că ea a plănuit petrecerea după zâmbetul satisfăcut de pe faţa ei.

-Să dăm drumul muzicii! Ţipă Caroline în timp ce mulţimea începe să aclame. Încercam încă să procesez asta. Am tresărit când muzica a pornit subit. Când lumea începuse să se despartă m-am întors cu faţa spre Damon.

-Mai devreme mă minţeai nu-i aşa? Damon doar ridică o sprânceană. Mi-am ridicat umerii.

-Ei bine, se vede că Caroline a pus suflet în asta şi nu am vrut să-i rănesc sentimentele. Am ţipat încercând să acopăr muzica. Îmi dădeam seama că nu mă putea auzi pentru că şi lui Damon îi era cam greu să o facă.

-Elena, cred că ar trebui să mergem într-un loc mai liniştit ca să putem vorbi. Am aprobat şi l-am urmat afară. Am simţit mirosul de pizza din bucătărie, dar muzica era atât de tare încât nu-mi puteam auzi gândurile. Când am ajuns afară, am fost recunoscătoare pentru aerul care îmi invada plămânii. Nimeni nu era afară încă, aşa că era plăcut. Eu şi Damon ne-am aşezat pe scările din faţa uşii.

-Pentru asta ai fost plecat toată ziua?

-Da, Caroline a vrut să te facem să crezi că te-am abandonat de ziua ta. De asta nu ai primit telefoane, iar eu nu am fost alături de tine. Asta are sens, adică nu ar fi plecat dacă ar fi avut de ales, mai ales de ziua mea.

-Dar  Stefan a apărut când mă îndreptam spre pensiune. Am mormăit eu.

 

-Da când sa făcut ora 6 şi nu mai apăreai am aşteptat jumătate de oră, după care m-am dus să te caut. Lumea începuse să de îngrijoreze. Din cauză că era întuneric nu îi puteam vedea faţa.

-Când am ajuns acasă am văzut jacheta ta şi maşina în curte, apoi te-am auzit ţipând. Vocea lui suna încordată. Mi-a luat puţin să-mi dau seama că dacă nu ar fi fost el atunci aş fi fost moartă acum cel mai probabil. Asta m-a făcut să mă cutremur.

-Dacă Stefan revine? Era o întrebare logică. Într-o secundă e bun, iar în cealaltă este spintecătorul. Dacă decide că mă vrea din nou?

-Sunt destul de sigur că nu o va face. I-am văzut vina de pe chip. Odată cu trecerea timpului poate îl vom găsi şi îl vom ajuta ca înainte. Dar deocamdată este ziua ta. Şi ar trebuii să te distrezi, să bei ceva, să fumezi iarbă. Nu puteam să nu rîd la remarca lui.

-Stai puţin mă încurajezi să fumez iarbă? Am întrebat şocată. Dar dacă stăteam să mă gândesc bine nu prea eram surprinsă. Damon a chicotit.

-Este ziua ta. Fă ce vrei. Înainte să ripostez Caroline se afla în spatele meu.

-Aici erai, iar tu nu ar trebuii să păstrezi sărbătorita doar pentru tine! Îl mustră Caroline pe Damon. Acesta doar chicotea. Înainte ca eu sau el să mai spunem ceva, Caroline mă târa înăuntru.

-Haide trebuie să te îmbătăm. Spuse ea în timp ce mă ducea spre un butoi cu băutură.

-Nu cred că este o idee bună. La remarca mea aceasta pusese botic.

-Dar este ziua ta! Spuse ea în timp ce-mi îndesa sticla de Vodka în braţe. Vroiam să protestez, dar m-am oprit. Avea dreptate.

-Cred că ai dreptate. Am spus învinsă în timp ce ea zâmbea satisfăcută. Mi-am turnat un shot şi l-am dat peste cap.

După o oră eram beată mulţumită ei. Băusem peste 11 shot-uri. Eram surprinsă că nu leşinasem pe aici. Am reuşit să-l îmbăt şi pe Damon. Dacă Caroline mă trăgea în jos atunci Damon venea cu mine. Totuşi nu ştiu pe unde e Damon, probabil caută mai multă băutură.

M-am dus să-l caut. Am alunecat în timp ce îmi făceam loc prin mulţime. Nu mă puteam opri din sughiţat era chiar enervant. Chiar înainte de a ieşi în hol cineva mă prinde de umăr, era Jeremy.

-Ce este? L-am întrebat sprijinindu-mă de perete. El doar chicotea.

-Wow, Caroline a reuşit să te facă să te îmbeţi, sincer sunt surprins.

-Hmmm…am început eu, dar am fost întreruptă de un sughiţ. Mă simt obosită. M-am plâns eu în timp ce îmi frecam ochii. Jeremy doar a chicotit din nou.

-Da acesta este unul dintre efectele secundare. Lasă-mă să te ajut să ajungi măcar până la canapea. Spuse el în timp ce mă conducea spre living.

-Nu, dar nu este pic de alcaoool acolo. M-am revoltat eu.

-Da, asta e ideea, cred că ai nevoie de o pauză de la băutură. Spune el în timp ce mă aşază pe canapea.

-Hmmm, ce frate buuuuuuuuuuuuuun, având grijă de mult mai, mai, mai mare surioarăăăăă. I-am reproşat eu în timp ce el râdea de nu mai putea.

-La mulţi ani Elena. Îmi spune el înainte să plece. Când îl văd plecat îmi fac drum înapoi spre petrecăreţi. Îmi pierd puţin echilibru, dar o văd pe Caroline şi alte câteva persoane stând înghesuite pe o canapea uitându-se la un film.

-Ohhhhhh, Elenaaaa, ne uităm la Activitate Paranormală. Ni-te alături şi tu? Mă întreabă Caroline. Mă îndrept spre canapea şi reuşesc să mă strecor lângă Caroline. Mi-am dat seama că filmul nici nu începuse.

Când filmul sa terminat toată lumea era mult prea beată ca să fie speriată. Aproape toţi au râs când fata a fost izbită de cameră. Totuşi câteva persoane au ţipat la scena respectivă.

După film am reuşit să-l găsesc pe Damon, era afară. Stătea pe treapta, pe care stătusem mai devreme. Ţinea o sticlă de Bourbon în mână. M-am aşezat lângă el. Nu mă mai simţeam la fel de beat cum mă simţisem cu o oră în urmă. Wow, chestia aia nu a rezistat prea mult în sistemul meu.

-Îţi place petrecerea de ziua ta? Mă întrebă el ridicând o sprânceană. Eu doar am zâmbit.

-Ştii, nu a fost chiar atât de rău, am reuşit să mă distrez. I-am spus dându-i un ghiont. El doar a chicotit.

-Asta e bine. Mormăie el. Au trecut câteva minute de linişte deplină.

-Vreau să-ţi dau cadoul de ziua ta. Spuse el, iar eu i-am oferit o privire confuză.

-Mi-ai făcut deja un cadou, casa mai ţi minte? Damon dă din cap.

-Ţi-am spus de asemenea că este doar o parte din cadou. Ţi-am mai luat şi altceva. Spuse el în timp ce scotea din jachetă o cutie micuţă.

-Oh, Doamne! Spune-mi că acesta nu este un inel de logodnă nu-i aşa? Nu-mi puteam retrage cuvintele, adică normal că vroiam să mă căsătoresc cu el, dar parcă nu atât de repede. Damon doar a chicotit.

-Nu, aşti prea tânără ca să te căsătoreşti la vârsta asta. Nu că nu aş vrea să fac asta, dar mai târziu; Ce ar crede lumea despre o fată de 18 ani care se căsătoreşte cu un tip de 22 de ani? Mă întreabă el ridicând o sprânceană.

-Dacă ar şti doar vârsta ta reală. Am început să râd, iar Damon şi-a dat ochii peste cap.

-Doar deschide-l. Spuse el în timp ce-mi ţinea cutiuţa în dreptul feţei. Am deschis-o ca să văd un lănţişor. Arăta la fel ca lanţul meu cu verbină. Excepţie făcând E-ul din mijloc, mai erau şi două diamante roz de-o parte şi de alta.

-Am pus să-ţi facă acest lănţişor cu verbină, special pentru tine, dar dacă vrei să-l păstrezi pe cel dat de Stefan, înţeleg perfect. Spuse el repede. Acest lanţ arăta muuult mai bine decât cel oferit de Stefan.

-Nu, îl iubesc pe acesta. Mi-am scos lanţul de la Stefan.

-Te superi dacă? L-am întrebat în timp ce-i întindeam noul lanţ.

-Nu, deloc. Mi-am dat părul la oparte ca să-i fie mai uşor să-l închidă. Îi puteam simţi respiraţia pe gâtul meu.

-Cum arată? L-am întrebat după ce m-am întors spre el.

-Minunat, spuse el în timp ce-mi dădea un sărut.

-Ce spui dacă uităm de petrecere, dar nu înainte să ne luăm la revedere de la invitaţie. Propune el după sărut. Am zâmbit.

-Am crezut că nu mai întrebi.

Ne-a luat aproape o oră să eliberăm pensiunea, când m-am uitat la ceas era trecut de 3 noaptea. M-am uitat la Damon în timp ce închidea uşa în urma ultimului invitat. După ce uşa sa închis Damon se întoarce spre mine.

-Acum ce? L-am întrebat ridicând o sprânceană. Damon vine spre mine, fiind doar la câţiva inci distanţă.

-Cre că asta este partea, în care te duc la mine în dormitor. Damon şopteşte destul de tare încât să-l aud. Îi simţeam respiraţia pe faţa mea. Mirosea a băutură, dar probabil şi a mea la fel.

-Dacă nu vreau asta? L-am provocat eu. Eu şi Damon stăteam foarte aproape unul de altul.

-Presupun că ar fi cam naşpa. Şopteşte el. Am stat nemişcată în timp ce el se apropia să mă sărute, când mai avea puţin, picioarele mele nu mai erau pe pământ, iar eu am ţipat surprinsă. Mi-a luat puţin să realizez că eram pe umărul lui Damon.

-Hey pune-mă jos. Protestam eu în timp ce el mă ducea la etaj. Am încercat să-l lovesc dar nu puteam să nu râd. Damon continua să tacă.

-Dacă mă scapi, te voi face să plângi, l-am avertizat eu, dar el doar a râs.

-Nu-mi vine să cred că tu chiar ameninţi un vampir. L-am văzut cum deschide uşa camerei lui şi intră înăuntru, dar eu şi el suntem surprinşi de ceea ce vedem.

-Ce crezi că faci aici? Întreabă Damon consternat punându-mă jos. Încercam să nu râd văzând cuplul sărutându-se în patul său. Cei doi s-au retras ruşinaţi şi şocaţi, erau pe jumătate dezbrăcaţi, hainele lor fiind pe podea.

-Ne pare rău nu am vrut să-bărbatul a fost întrerupt de Damon.

-Petrecerea sa terminat acum o oră ieşiţi afară! Le ordonă el, aruncându-i hainele femeii. Trebuia să-mi muşc buza ca să nu râd de feţele celor doi care erau roşii de ruşine. Imediat ce cuplul a plecat, iar Damon trânteşte uşa după ei, se întoarce spre mine.

-Unde rămăsesem? Am chicotit în timp ce buzele noastre s-au întâlnit. Sărutul a început lent, dar apoi a devenit mai pasional. Am reuşit cumva să ajungem în pat fără a întrerupe sărutul. Am căzut pe pat în timp ce Damon se urca deasupra mea. Am încercat să-i desfac nasturii de la cămaşă în timp ce el îmi desfăcea fermoarul rochei.

Damon a întrerupt sărutul, pentru a-mi plasa alte mici sărutări pe gât. Respiraţia mea o luase razna, dar nu-mi păsa.

-Te iubesc. Am spus subit. Mi-a luat o secundă să realizez ceea ce am zis. Nu am vrut să o fac dar sa întâmplat. Parcă nu aveam control. Îmi puteam simţi inima îngheţându-mi în timp ce Damon se oprise şi se holba la mine. Oh, nu, am spus-o prea devreme?

Priveam îngrozită cum Damon se trage înapoi pentru a mă putea privi mai bine. Ochii mei erau blocaţi de cristalele lui albastre. Aveau o culoare atât de frumoasă. Îmi muşcam interiorul obrajilor neştiind ce va urma să spună. Am suspinat când şi-a lipit fruntea de fruntea mea, odihnindu-se acolo.

-Şi eu te iubesc, şopteşte el. Am expirat uşurată, nu am realizat că îmi ţinusem respiraţia. Un zâmbet îmi apare pe chip în timp ce îmi reuneam buzele cu ale lui. Ştiam că nu puteam fi cu altcineva în afară de Damon. Damon era singurul şi unicul meu suflet pereche pe veci şi puteam afirma cu încredere că de acum încolo, lucrurile aveau să fie din ce în ce mai bune.

 

Sfârşit

 

 

3 thoughts on “Capitolul 21- Toată lumea a trăit fericită până la adânc bătrâneţi

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s