Capitolul 16


Capitolul 16

O priveam de parcă era pe cale să plece şi să mă părăsească din nou. Nu ştiam dacă mai puteam să mai îndur alte opt luni fără ea, o altă viaţă fără ea. Se mişca normal, vorbea, îmi mângâia părul şi apoi îi privea pe toţi cu ochii ei dulci şi plini de viaţă. Inima îi bătea regulat.. totul părea normal.

Le auzeam gândurile tuturor. Erau în stare de şoc cu toţii, se aşteptau – la fel ca şi mine – ca totul să dispară într-o clipită, ca totul să fie doar un vis din care ne vom trezi în lacrimi cu prima ocazie. Nu plecam de lângă ea, nu vroiam să o las singură nici măcar o secundă.

Mâna ei caldă îmi străbătea părul şi vorbea cu toţi ceilalţi…

–          E timpul să dormim. Mai e şi mâine o zi, le-am poruncit eu tuturor.

Contrar aşteptărilor nimeni nu a spus nimic, ci doar şi-au luat la revedere şi au plâns. Am strâns-o în braţe, observând că stătusem la picioarele ei în tot acest timp. Până şi Stefan a plecat zicând că are treabă. Nu îmi păsa. Ea era aici, iar eu aveam deja tot ceea ce îmi puteam dori vreodată.

–          Elena.. iubire…

Încercam să îmi formulez ideea, dar nu reuşeam..

Nici eu nu ştiu ce sunt Damon…”

Mi-a răspuns ea de parcă faptul că vorbeam prin gânduri era ceva normal.

Îmi e frică… îmi e frică că te voi pierde iar.. şi nu mai pot suporta asta încă o dată.. prinţesă..”

„Damon, şi eu te iubesc… când Vlad.. m-a omorât… nu ştiu ce s-a întâmplat. Nu ştiu dacă sunt vampir sau doar eu.. nu ştiu nimic..”

„Atunci haide să aflăm… vreau să fiu sigur că nu vei dispărea… te rog..”

„Bine…” a gândit ea.

Am luat-o de mână şi am mers uşor spre pivniţă. Acolo ţineam sângele. Pe drum mi-a arătat cine era Vlad. Acum ştiam pe cine trebuie să caut. Ştiam pe cine trebuie să distrug cu orice preţ.

Nu! Nu poţi… el e cel care m-a făcut aşa… te înţeleg.. dar sunt aici..”

„Dar nu ai fost opt luni de zile, iubire.. opt luni de zile mi te-a răpit.. opt luni de…”

„Damon.. te iubesc…”

„Şi eu te iubesc..”

Am sărutat-o şi atunci am simţit. Fiecare vampir nou născut avea acea aromă de iasomie. Am făcut ochii mari şi apoi i-am arătat o pungă de sânge. Am rupt-o imediat şi am îndemnat-o să bea.

Înghiţiturile mari cu care bea sângele m-au convins.

Eşti.. vampir!” am gândit oarecum întristat.

Eşti trist. Îmi pare rău dacă nu vei putea să mă mai iubeşti acum că sunt..”

„NU!” am strigat înnebunit! „Să nu te mai iubesc? Te voi iubi şi dacă ai fi un vârcolac sau mai ştiu eu ce. Vei fi întotdeauna a mea! Nu vreau să cred că ai gândit ce tocmai ai gândit!”

„Îmi pare rău” mi-a răspuns ea ruşinată.

O iubeam tocmai pentru că era ea. Nu îmi trebuia un motiv anume, era ea, iar asta era suficient.

Şi era atât de sexy bând acel sânge. Îl făcea şi mai apetisant.

Mulţumesc… petrecem împreună?”

Era înnebunitoare. Am rupt o altă pungă de sânge şi am băut amândoi. Am ridicat-o în braţe şi am urcat la etaj în mai puţin de două secunde. Am trântit-o provocator pe pat, iar ea şi-a dat imediat jos tricoul şi pantalonii scurţi (boxerii mei) – îi împrumutasem hainele imediat ce o adusesem. Cele vechi miroseau a pământ. Mi-a dat tricoul jos şi apoi m-a tras fulgerător de repede în baie. Eram amândoi sub duş. Săruturile ei păreau o mană cerească. Simţeam cum întreg corpul meu se trezeşte la viaţă. Fusesem mort şi eu atâta timp încât acum venea totul ca o binecuvântare. O trăgeam şi mai aproape de mine, aproape că eram unul singur. Mi-am coborât capul spre sânii ei şi am continuat să îi sărut gâtul, apoi sânii.. atât de mult. Pantalonii mei se udaseră complet, dar fără nici un impediment i-a smuls atât de provocator încât nu mi-am putut opri un surâs. Eram amândoi goi de acum. I-am spălat părul în timp ce îi sărutam gâtul, iar apoi am continuat să îi sărut spatele. Şi-a extins colţii atât de repede încât aproape nici nu am observat când m-a tras spre ea şi i-a înfipt atât de senzual la baza gâtului meu.

Era prea târziu pentru a mă mai putea abţine. Am tras-o şi mai aproape şi am făcut acelaşi lucru. Sângele ei era la fel de cald ca întotdeauna. Buzele ei la fel de moi, pielea ei la fel de fină. Am tras-o de sub duş şi am ajuns din nou în pat. Am continuat să îi masez sânii şi să îi sărut gâtul în acelaşi timp. Gemea deja, iar sunetul acela era cel mai frumos concert la care asistasem vreodată.

–          Rândul meu, maiestate…

Săruturile ei moi pe gâtul şi pieptul meu m-au făcut să gem şi eu.

Am continuat aşa până dimineaţa devreme. Eram unul singur, iar asta mă făcea mai fericit ca niciodată. Nu îmi amintesc când am adormit sau dacă am adormit vreodată.

Dimineaţa, razele soarelui m-au trezit ca şi când erau cel mai enervat ceas deşteptător inventat vreodată. Am întins mâna după prinţesa mea, dar era un gol lângă  mine. M-am ridicat panicat din pat şi am alergat la parter. Nu era nimeni. Am ieşit pe verandă şi acolo era ea. Bea suav dintr-un pahar şi vorbea cu Stefan. Purta tricoul meu negru şi o pereche de boxeri negri. Îi veneau perfect. M-am proptit în uşă şi zâmbeam. Îi priveam şi nu îmi venea să cred că e a mea în sfârşit.

–          Ah, bună dimineaţa.. m-a întâmpinat ea şi a sărit din balansoar direct în braţele mele sărutându-mă.

–          Bună dimineaţa şi ţie. I-am răspuns eu.

Atunci am realizat.

–          Elena, treci în casă! Soarele…

–          Nu îmi face nici un rău. M-a lămurit ea. M-am trezit mai devreme şi am ieşit să văd răsăritul. Vroiam să văd ce efect are soarele asupra mea, dar contrar aşteptărilor nu m-a afectat în nici un fel. M-a îmbrăţişat ca şi până acum. Presupun că sunt specială.

–          Tu tot timpul ai fost specială. Am comentat eu, iar Stefan a aprobat din cap.

–          Ştii, chiar este o fiinţă uimitoare, a completat el. Am vorbit despre ce s-a întâmplat, dar nu sunt chiar atât de multe de spus. În mare parte totul rămâne doar un mister, dar mă tem că trebuie să fim precauţi.

–          De acord! Am adăugat eu. Nu vreau să te pierd din nou..

–          Nu plec nicăieri, mi-a zâmbit ea.

Ziua a decurs normal. Prietenii venind în vizită. Remarci răutăcioase, zâmbete, glume nevinovate. Jenna era atât de fericită că totul a revenit la normal. Jeremy era din nou fericit, iar ceilalţi erau pur şi simplu fascinaţi de prietena lor. De puterea ei, de tot.

Totul era minunat.

***

Săptămânile treceau şi totul era din ce în ce mai frumos. Atinsesem fericirea, iar acum mă mândream cu ea. Plimbările prin oraş erau fascinante. Oamenii şi-o aminteau de parcă nu plecase niciodată. Vraja făcută de Elijah se disipa puţin câte puţin.

Într-una din dimineţi m-am trezit, iar îngerul meu era din nou pe verandă.

–          Te fascinează soarele mai mult decât mine.. mă face gelos asta, să ştii. Am chicotit eu.

–          Ştiu, mi-a răspuns ea şi a scos limba jucăuş.

Apoi s-a întâmplat ceva neaşteptat. A început să vomite sângele pe care îl băuse cu doar câteva secunde înainte. O priveam panicat şi nu ştiam ce ar trebui să fac.

–          Elena, ce se întâmplă? Elena, eşti bine? Elena..

–          Sunt…. Bine.. mi-a răspuns ea. Cantitatea de sânge de pe verandă era împrăştiată peste tot. Buzele ei erau pătate de sânge.

i-am lins uşor petele rămase pe buze şi am condus-o în casă. Numai un lucru putea provoca aşa ceva, iar acela era o muşcătură de vârcolac. Am inspectat-o din cap până în picioare şi am văzut că nu existau semne de muşcături nicăieri. O priveam pur şi simplu îngrozit. Ce puteam face?

După alte câteva zile incidentul s-a repetat din nou. Nu era ceva atât de dăunător, căci acumula energia la loc odată ce îşi revenea, dar asemenea crize o devastau, iar eu nu mai auzisem niciodată de o asemenea chestie. Am sunat-o rapid pe Bonnie.

–          Bonnie, sunt Damon! Caută ceva în cărţile tale, te rog. Serios, elena vomită sânge. Ce se întâmplă? Nu înţeleg! Bonnie, ajută-mă te rog. Numai ştiu ce să fac!

În mai puţin de douăzeci de minute Bonnie era la Pensiune cu un teanc de cărţi ponosite sub braţ. A intrat şi cu o privire înmărmurită a privit-o pe Elena revenindu-şi după ultima criză. Deveneau din ce în ce mai dese iar asta nu era bine. Nu mai avea timp suficient să îşi revină.

A deschis repede la o pagină pe care o marcase cu un semn de carte şi mi-a dat să citesc.

Citeam şi eu, de acum, la fel de înmărmurit.

–          Nu mă ajutaţi deloc! Ce se întâmplă? Bonnie? Damon? A întrebat panicată prinţesa mea.

–          Eşti.. însărcinată! Elena.. o să avem un.. copil…

Dacă aş fi putut să leşin aş fi făcut-o!

–          Însărcinată? Dar.. Damon, nu mai glumi, vampirii nu pot rămâne însărcinaţi. A glumit ea.

–          Iar tu nu eşti un vampir. Nu ştim ce eşti. Te comporţi ca un vampir, dar ai mai multă putere decât am eu, chiar dacă sunt mai bătrând decât tine. Elena… asta nu schimbă cu nimic faptul că o să fiu… tată?

–          Înainte să înceapă chirăiturile şi voia bună mai e ceva ce trebuie să citeşti. Mi-a arătat cu o expresie impenetrabilă Bonnie.

Posibilitatea de a avea un copil este de una la câteva mii, sute, milioane de vampiri… totuşi este letal în cele mai multe cazuri!

–          Bonnie, cum avortăm? Am întrebat fără să gândesc.

–          Imposibil! Mi-a răspuns ea.

–          Alo! Mai sunt şi eu aici! Damon Jr. nu o să fie avortat şi cu asta am pus punct.

S-a ridicat şi a urcat la etaj.

Bun. Recapitulăm. O să fiu tată, dar Elena ar putea muri? Niciodată! Am mers după ea, dar era imposibil de discutat cu ea.

După nici două săptămâni Elena avea deja burta mai mare decât a unei gravide în luna a cincea. Citisem în ultimele două zile mai multe cărţi despre copii decât citisem eu în întreaga mea viaţă. Nu puteam să mă înţeleg cu ea. Vroia să îl păstreze, dar crizele deveneau din ce în ce mai dese. Avea cel puţin cinci crize pe zi. O susţineam cu ajutorul sângelui meu care îi făcea bine. Sângele uman devenise imposibil de suportat pentru ea.

Nu ştiu cum a început totul şi nici cum s-a terminat. Ştiu că Bonnie a încercat în timpul naşterii să o susţină folosind noi vrăji pe care le învăţase special pentru asta. Transformasem o parte din pivniţă în propriul nostru salon medical. Stefan a fost acolo pentru a o ajuta moral. Eu doar aşteptam. Nu puteam să mă apropii de ea fără să nu îi spun că a fost o greşeală, dar nici asta nu reuşeam să spun prea mult, căci strigătele ei acopereau cu mult vocea mea. I-am transferat sânge tot timpul naşterii. A fost cumplit. Durerea care se citea pe faţa ei. Ochii ei injectaţi. Tot sângele pierdut. Pentru o secundă nu i-am auzit inima, iar atunci am intrat în panică. I-am infuzat sânge direct, am renunţat la tuburile acele enervante.

–          E băiat! A strigat entuziasmată Caroline.

Bonnie s-a oprit din murmurat, iar eu continuam să o privesc cum doarme. Adormise după atât de multă durere. Am privit copilul şi am rămas şocat de frumuseţea lui. L-am strâns în braţe, dar nu ştiam ce era. Nu era vampir, nu era om… nu ştiam ce e, dar era superb. L-am luat în braţe şi în acelaşi timp o sărutam pe frunte pe Elena. Merita somnul. Totul se derulase atât de repede. Mult prea repede.

Jenna era entuziasmată, făcuse în Pensiune propria cameră pentru copil, iar Alaric era oarecum îngrozit de iubirea Jennei vizavi de copii. Jeremy scosese o sticlă din colecţia mea de scotch şi tocmai îşi turna un pahar, dar Stefan îl oprise ferm ţinându-i o predică despre alcoolul la vârsta lui. Era modul lui de a se descărca de presiune.

Eu… eu… eram tată.

Mi-am privit fiul şi apoi am realizat că vroiam să îi spun Elenei soţie, dar nici măcar nu o cerusem…

14 thoughts on “Capitolul 16

  1. Pingback: Capitolul 16 « Damon Salvatore

  2. Wooooooooooooooooooooooooooooooooooow!!!!Damon?Tata?I-mi vine sa plang de bucurie!!Sper ca si Elena sa fie bine!!
    Abia astept next-ul1!!!!!Mor de nerabdare1!!!!!
    Doamne,Damon tata!!!!Inca nu-mi vine sa cred!!!
    Superb,superb,superb,de o mie de ori superb,capitolul,ficul,ideea,totul e superb!!!!
    Multa,multa bafta in continuare,si multi,multi pupici,dulci ca mierea.

    Like

  3. woooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooowwwwwwwww!!!!!!!!
    Superbbb!!!superRR!!!!!
    Nici mie nu mi vine sa cred::DAmo0n tata!!
    Oricum ee superrr!!!!!
    Abia astept nextul
    Multa BAfta in continuare!!!

    Like

  4. Theo, e grozav. Faci o treabă minunată şi cred că noi, toţi ar trebui să îţi spunem asta mai des.
    Îţi apreciez mult fanficurile !

    Like

  5. Superb capitol!Felicitari scriitoarei.MI-a placut mult scena de sex dintre Damon si Elena..in felul cum ai descriso.:xBv.Si la faza cu Damon ca tata am ramas…:X:XYeppii.Sunt fericita.

    Mersi ca ma faci sa zambesc.>:D<xoxo

    Pupici:*

    Like

  6. Minunat capital…ideea e superba…esti absolut geniala….pot sa te rog ceva…daca nu e prea mult poti te rog sa continui “Too Late..” te rog ….vad ca esti geniala ai idei,inspiratie,si de cand am inceput sa citesc am stat 4-5 ore nemiscata..este absolut fabuloss te rog,te rog,te rog,te rog….imparte cu noi din gandurile si ideile extraordinare pe care le ai(Too Late m-a lasat cu gura cascata si intr-un suspans total)

    Daca vei continua sau nu Too Late …..este decizia ta,eu sunt doar o cititoare care isi dezvaluie admiratia si respectul fata de tine.Multumesc ca ne faci sa zambim si sa ne simtim bine(in acelasi timp traind emotiile pe care ni le transmiti prin ceea ce scrii)!

    Cu stima si respect,Raluca! >:D< 😀 🙂 😉

    Like

  7. e stilul de la Amurg o.o dar makar elena nu moare:) Orkm eu nu-s aja de bucuroasa ca damon e tata o.o Mereu milimgainez ca tipul sexos , care ademenste orice fata si o vrajeste si totusi e tipul rau , care nu suporta oamenii si nu le pasa de vietzile lor
    CUM SA MIL IMAGINEX PE VAMPIRUL ALA SEXOS SI RAU … TATA????? :-O :))
    Felicitari Theo Ai Lansat Bomba 😛

    Like

    • Mil imaginez* imaginez* cum sa scriu corect dak bomba lui Theo ma lovit aja de repede?:P :)) II BESTIAL FICU :)) mai ales ca e facut de o romanca ^^ “Tati Damon” =))

      Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s