Capitolul 7

Capitolul 7

Nu o face Elena!

Lumini slipitoare, mari şi roşii licăreau în capul meu spunându-mi să mă duc naibii departe de Damon, dar corpul meu încă nu avea puterea să se mişte. Ştiam că trebuia să fac ceva şi repede, înainte ca oasele mele să devină blocate permanent şi să nu mă mai pot mişca.

Poate că Damon mă înnebunea încet. Era doar o chestiune de timp până când jocurile lui ajungeau să îmi mănânce ultima rămăşiţă de control ca să nu mai menţionez bunul-simţ.

Dar nu a trebuit să fac nimic, Damon a fost cel care şi-a mutat privirea de pe mine primul. Asta m-a cam făcut să mă ruşinez. După toate, eu eram cea care se presupunea că trebuia să răbufnească înapoi ca răspuns şi să scap de el cât mai repede posibil. Frate, unde eram când aveam nevoie de mine cel mai mult?

În Ţara lui Damon. M-am gândit, dar m-am încruntat. Nu trebuia să reacţionez aşa. Nu eram un cap pătrat aşa că de ce acţionam aşa?

D: Poate ar trebui să ne ridicăm. Mi-au amorţit picioarele.

Nu am putut să îmi dau seama dacă glumea sau nu, suna destul de serios pentru mine.

Am roşit şi m-am uitat în jos la picioarele lui. Erau zdrobite de ale mele. Prea mult, pentru a fi sexy.

Oh băiete! Acum mă gândeam să fiu sexy în prezenţa lui Damon. Dacă i-aş spune lui chestiile astea atunci s-ar uita super ciudat la mine.

Am început să mă ridic, dându-mi silinţa să nu cad din nou. Apa se împroşca în jurul meu şi cădea de pe corpul meu. Când eram în picioare i-am întins o mână lui Damon pe care, a primit-o recunoscător.

Ma făcut să mă gândesc, care au fost adevăratele lui intenţii. S-ar fi putut ridica singur la fel de uşor cum am putut şi eu, dar totuşi păru să aibă nevoie de mâna mea să se ridice. Apoi am tremurat, ştiam exact care erau intenţiile lui. Încerca doar să mă bage în patul lui.

Poate chiar nu îi pasă de tine Elena. Poate vrea doar să câştige pariul.

M-am oprit pentru că eram în pericol să înnebunesc.

Încă nu puteam să ignor fiorii, care mi-au trecut prin degete, mână, braţ şi apoi spre inimă, când mi-a luat mâna. Exact ca atunci când am luat cuţitul de la el în bucătărie. Excepţia, a fost asta în care, atingerea, a fost mai intimă decât tăind şi aruncând ardeii în tigaie.

Împingând toate gândurile, care îmi copleşeau mintea, am ieşit din cadă, cu Damon lângă mine.

Aproape că am zâmbit la podea când am văzut dezastrul creeat, dar cum ştiind că eu am fost cea care avea să cureţe mi-a ajuns încât să scap de zâmbet.

M-am împins prin galoanele de apă care erau pe podea şi m-am întors să îl înfrunt pe Damon. Pentru probabil a 4-a oară azi, mă surprinse ca naiba.

Complet fără tricou, îndeajuns să mă topesc la picioarele lui. Şi el nici măcar nu ştia ce îmi făcea…

Fato asta îţi trebuie.

Deci, evident înainte să îşi ridice privirea de pe pantofii lui, mi-am mutat repede şi eu privirea în oglinda de pe perete.

Mdea, arătam ca una din fetele acelea din filmele alea Saw. Machiaj complet împrăştiat, ca şi când aş fi plâns ore. Părul meu era un dezastru şi îmi tremura fundul. Am încercat să curăţ cât mai bine machiajul, dar mai rău am făcut.

Mâinile mi-au căzut pe lângă corp nefolositoare, când Damon s-a uitat la mine. O singură privire de la el şi am ştiut că se abţinea să nu zâmbească.

D: Cam arăţi ca un raton. Un iepure, nebun, dar surprinzător ,ca un raton drăguţ.

Nu ştiam exact dacă era un compliment sau nu aşa că m-am încruntat la el.

M-am uitat în jur prin baie. Cu siguranţă ştim cum să distrugem lucrurile… literar.

E: E vina ta să şti.

Damon îşi ridică umerii şi îmi aruncă un prosop mov. Ar trebui să ştie că coordonarea mea mână ochi nu era cea mai bună din lume. Am privit fără ajutor cum mi-a scăpat din mâini şi şi-a făcut drum spre apa, de pe jos. Înainte să pot să spun ceva, prosopul dispăru, aproape în aer.

M-am uitat la Damon ca să văd că prosopul era înapoi în mâinile lui şi păşea spre mine.

D: Încearcă să nu scapi ăsta din nou. E singurul curat pe care, îl mai putem atinge.

Am întins mâna şi l-am strâns tare.

E: O să îţi cumpăr mai multe prosoape, asta ori o să trebuiască să nu mai faci atât de multe duşuri.

D: Ce pot să spun, sunt un om al igienei.

M-am holbat cu sprâncenele în sus când el ieşi din baie. Nu era un om care ştia cum să îşi facă intrări şi ieşiri spectaculoase.

D: Ce faci?

Întrebă când eu mâzgăleam o foaie de hârtie.

E: O listă cu ce îmi trebuie.

D: Şi de ce faci o listă?

E: Pui prea multe întrebări. Fac o listă de cumpărături. Rămânem fără fructe.

Damon îşi dădu ochii peste cap.

D: Bineînţeles că da.

E: Şi. Urăsc să o spun, dar ai nevoie de mai multe prosoape. Nu o să apară prin magie.

Dar adevăratul motiv era că nu vroiam să mă prindă fără un prosop prins de corp. Ciudat.

D: Prosoapele sunt demodate.

E: Nu e nevoie să faci comentarii dinastea.

Damon îşi flutură mâna şi mă lăsa să termin de scris bucăţica de hârtie.

D: Numai zile însorite am avut în ultima vreme.

Mergeam spre maşina lui Damon. Avea dreptate, era o zi superbă.

E: De ce ar pare să te deranjeaze?

D: Soarele îmi răneşte ochii.

Spuse simplu. Şi ca să demonstreze, şi-a scos ochelarii apoi i-a pus la loc.

Am aprobat, când am deschis uşa pasagerului aşezându-mă jos pe scaun.

E: Am crezut că inelul trebuia să te protejeze de soare.

D: Da, mă protejează să nu ard, nu să nu mă doară ochii.

Am aprobat din nou şi mi-am mestecat buza, pierdută în gânduri.

E: Altceva ce ar trebui să ştiu?

Damon zâmbi scurt şi spuse.

D: Sângele de virgină are un gust oribil.

Am putut să simt cum mi-a picat faţa.

E: Vorbeşti serios?

Râse de data asta.

D: Nu, sângele e sânge. Are acelaşi gust, Elena. Ei bine, cu excepţia ta poate. Sunt destul de sigur că al tău are un gust mai bun decât al altora.

Mă tachina şi eu l-am lovit peste umăr.

E: Nu e amuzant.

Nu m-am putut abţine să nu râd.

D: Da e. De fapt, nu râdeai aşa, dacă nu era amuzant.

Îmi flutură un zâmbet de milioane.

Îmi plac zâmbetele de genul ăsta. Îi luminează toată faţa. Şi chiar dacă nu puteam să îi văd ochii din cauza sticlei, ştiam că străluceau. Genul de luciu, pe care îl vezi pe faţa unui copil. Pentru că în anumite feluri, încă era un copil. Un vampir mare, copil.

Ei bine, cred că nu era atât de mare. Are doar 21, doar tânăr.

Atunci am realizat că ura nu te face urât, Damon nu era urât, ura te face bătrân.

Nu fizic, dar mental da.

Am continuat să mergem în acelaşi fel în liniştea asta ciudată. Genul de linişte unde sunt prea multe lucruri de spus pe care, nimeni nu vrea să le spună pentru că fiecare e prea ocupat întrebându-se dacă cealaltă persoană are să spună ceva primul. Sună confuz pentru că era şi cu, cât mai mult liniştea se aşeză pe drum, începusem să mă întreb dacă şi el se gândea. Era greu de spus cu ochelarii ăia de soare. Poate că vroia să fie aşa, să nu aibă ce să spună.

Era ca o bulă gigantică cu tensiune construită datorită unei tensiuni mari, care ne presa gurile încât să nu putem vorbi.

Atunci am realizat ce fel de tensiune era.

Ceva legat de tensiunea sexuală.

Super…

Chiar ce îmi trebuia, încă o chestie de bifat. Aveam o listă plină de chestii, pe care nu le puteam face cu Damon dacă stătea. Stefan ar fi trebuit să ştie că avea să se întâmple ceva.

El era cel care era îngrijorat de “prietenie” dacă asta era. Deci tehnic orice s-a întâmplat între noi a rămas între noi.

Sper măcar. Nu aş vrea ca ceva să iasă la iveală. Ce avea să se întâmple oricum, când Stefan se întoarce şi o să întrebe ce am făcut?

Un pariu cu Damon care ar putea să ne distrugă relaţia, am ignorat şocurile electrice pe care mi le-a dat, m-am uitat la pieptul lui, am tăiat ardei cu el, am împărţit o nedorită baie cu el şi oh să nu uit că am cam vrut să mă culc cu el în cam, aceeaşi perioadă.

Nup, nu cred că asta ar merge.

Curând Damon s-a uitat la mine rapid.

D: La ce te gândeşti?

Am lăsat să iasă o expiraţie lungă pe care, am ţinut-o de ceva timp relaxându-mă ştiind că tensiunea era spartă. Sau nu?

E: Nimic, mă gândeam doar la chestii.

D: Te referi la mine?

M-am răsucit pe scaun. Ce, acum putea să citească şi minţi?

Dar apoi m-am uitat înapoi şi am realizat că glumea şi eu am forţat un zâmbet slab.

Era prea târziu să râd.

Am fost prinsă.

Traducător:Turquoise addiction

Corector: Simo