Capitolul 1


Capitolul 1

Lumina orbitoare a dimineții l-a lovit direct în față, trezindu-l instantaneu. S-a blestemat pe sine pentru că nu a tras draperiile noaptea trecută, dar nu e ușor să îți amintești lucruri atunci când încerci să ajungi într-o stupoare a beției. Damon și-a întins mușchii, împingând cearșafurile afară din pat. Singurul motiv pentru care a ieșit din pat zilele astea a fost din cauza insistenței soarelui, dar îi era recunoscător inelului pentru că soarele nu îi ardea pielea, dar lumina orbitoare nici măcar nu se apropia de ceva plăcut.
Soarele îi dansase pe pieptul gol înainte de a trage draperiile cu un șuierat ascuțit, blocând astfel soarele și restul lumii. Dulapul îi era plin cu haine ce arătau familiar, toate negre, toate scumpe. Chiar și după un secol nu putea să scape de vechile obiceiuri. Să aibă cele mai bune haine era pur și simplu un lucru cu care se obișnuise.
După ce îmbrăca un tricou negru și blugi, plănuise să coboare jos, dar simțea că ceva este în neregulă. S-a uitat în lungul și în laţul camerei, cercetând totul cu simțurile lui la maxim. Totul era liniștit. Prea liniștit.
Draperiile s-au tras din fața soarelui rapid, de una singură, dând voie razelor de soare să intre în cameră. Damon ajunse la fereastră înainte de draperiile să fi avut timp să se oprească din balansat, iar o lovitură care se auzise în spate l-a făcut să se întoarcă. Sticla lui de scotch căzuse, iar acum stătea în bucățele pe podea.
– Impresionant, a spus Damon cu o voce netedă și deloc impresionată.
– De ce nu te arăți și nu încerci asta și în fața mea? A mârâit cu putere.
A așteptat o secundă, înainte ca o durere țiuitoare să îi alerge de-a lungul întregului corp, începând din picioare și ajungând până la firele de păr. S-a încovoiat, ținând marginea patului pentru a se sprijini. Pete albe îi apăreau în fața ochilor, iar vederea i se încețoșa de-a lungul marginilor până când nu mai putea să vadă deloc. Și-a scos colții din cauza furiei pe care faptul că era incapabil să se miște i-o genera, chiar înainte de a cădea în genunchi. Zăcea acum nemișcat pe podea, fiind purtat într-o inconștiență care nu avea nimic de-a face cu alcoolul pentru prima dată.
– Stăpâne, este timpul să te trezești, tatăl dumneavoastră vă solicită prezența imediat.
Damon s-a ridicat, fiind ușor agitat de vocea puternică și insistentă a servantei lui, o tânără de culoare neagră, care părea că trăiește primii ani ai adolescenței.
– Da, da, m-am trezit, a spus el căscând. Tata nu trebuie decât să aibă răbdare.
Tânăra fată s-a strâmbat la gândul de a-l ține pe tatăl lui să aștepte. S-a grăbit când i-a dat hainele lui Damon, punându-le pe pat și desfăcând nasturii cămășii crem.

– Pot să o fac și de unul singur, mulțumesc, i-a spus sumbru, oftând în timp ce o privea ieșind din cameră.

Nu vrusese să o sperie, nu vroia să sperie pe nimeni, dar în ultimul timp să rămână calm devenise o provocare pentru el. Doar să își amintească că ea – Katherine – s-ar putea îndrăgosti de fratele lui în orice secundă îl înnebunea mai mult decât credea că era posibil.

Nu s-a grăbit când s-a îmbrăcat, iar apoi s-a îndreptat spre salon, găsindu-l pe tatăl său plimbându-se calm prin fața focului mocnit. Când Damon a intrat, tatăl și-a ridicat capul pentru a-l privi, iar o privire posomorâtă i-a luat locul celei nerăbdătoare.

– Când aveai de gând să îmi spui despre asta?

Giuseppe Salvatore l-a privit pe fiul său cu ochii insistenți, așa cum erau atunci când el se înfuria, o trăsătură care i-a fost transmisă și lui Damon prin genele tatălui. Ținea în mână o scrisoare făcută ghemotoc, pe care o strângea mai tare decât trebuia.

– Nu citesc minți, tată.

Damon era conștient că era nerespectuos, dar privirea plină de ură de pe fața tatălui său îi îndepărta orice urmă de vinovăție.

– Este o scrisoare pe care am primit-o astăzi, o scrisoare a trebuit să mă anunțe că tu nu te mai întorci la studii, pentru că propriul meu fiu nu s-a deranjat să îmi spună! Vocea lui creștea, o nuanță aprinsă de roșu apărându-i mai jos de guler. De obicei Damon ar fi luat asta ca pe un semnal de alarmare, dar astăzi îl amuza până la limite incredibile.

– Nu îmi doresc să mă întorc acolo în orice caz, i-a răspuns cu o întâmplătoare ridicătură de umeri care știa că îl va enerva și mai mult pe tatăl său.

– Nu-ți dorești să te întorci acolo! A zbierat el șocat. Am cheltuit o avere ca să îți dau o educație bună și în felul ăsta mă răsplătești, prin faptul că ai fost dat afară din cauza unui stil de viață care lasă de dorit!

– Deci despre asta era vorba? Trebuia să fi știut că la mijloc este vorba de ceva mai mult decât banii, Damon a spus cu un râs secat de amuzament.

– Asta e, a țipat în timp ce cu o mână lovea masă lustruită cu o pocnitură puternică. Nu vei mai aduce niciun pic de rușine familiei ăsteia!

– Nu sunt rușinea familiei. Cât timp trecuse de la moartea mamei când ai adus stricatele alea din închisoare înapoi în casă? Două săptămâni, trei? A întrebat Damon tăios, privindu-și tatăl cu dezgust.

Ochii lui Giuseppe se micșorat, iar mâinile i se strângeau în pumni cum se apropia de Damon care pur și simplu stătea acolo cu pieptul înainte, capul sus, întărindu-şi corpul pentru a nu da înapoi.

– Vei lua înapoi ce ai spus, a spus apoi l-a plesnit pe Damon peste față. Damon s-a împiedicat, căzând pe spate, o durere fierbinte îi ardea fața, un gust arămiu invadându-i gura, un gust care aparținea chiar sângelui lui.
Giuseppe și-a strâns mâna cu cealaltă pentru a se controla, apoi s-a uitat la Damon fără nicio emoție:

– Ar fi trebuit să te trimit înapoi în război când am avut ocazia. Data viitoare nu mă voi gândi de două ori. De acum înainte nu mai am decât un singur fiu deoarece oricât de mult mi-ar păsa de tine, tu ești mort pentru mine!

Damon s-a trezit cu o durere de cap. I se părea că odaia se învârte. A încercat să își dea seama unde se află. Putea să vadă bucăți sparte de sticlă la distanță de câțiva centimetri de capul lui. Se afla în camera lui, tot corpul îl durea, dar măcar putea să se miște de data asta. S-a repus pe picioare cu grația unei pisici, dar în curând a fost nevoit să se așeze pe pat după ce cameră a început din nou să se învârtă.

– În sfârșit, credeam că nu te mai trezești.

Katherine, s-a gândit deloc încântat.

Credea că ea părăsise orașul de câteva luni bune, dar ar fi trebuit să știe că nu va fi atât de ușor să scape de ea. Îi pătrunsese în teritoriu, mergând încrezătoare și neșovăitoare în tocurile ei de cincisprezece centimetri, cu un zâmbet crud pe marginile buzelor.

– Katherine, mi-ar plăcea să-ți spun că mă bucur să te revăd, dar ar fi o minciună, el a zâmbit ștrengărește, doar pentru sine deoarece fusese nevoit să își țină capul între mâini până când a simțit că odaia se oprește din învârtit.

– Ai fost tot timpul atât de cuceritor, a spus ea sarcastică în timp ce își trecea degetele peste dulapul lui. S-a întors spre el cu un zâmbet larg, evidenţiindu-şi colții ascuțiți.

– Ce vrei? A gemut el în timp ce se punea pe picioare în ciuda durerii chinuitoare din picioare, dar făcea toate acestea pentru că ura să se simtă inferior.

– Doare ca naibii, nu-i așa? A râs ea scurt cu un sunet sinistru. Nu putea să își imagineze un asemenea sunet ieșind din gura Elenei.

– Cum faci asta? A întrebat-o în timp ce își scrâșnea dinții.

– Magie. Nu ești singurul care cunoaște o vrăjitoare, a dat ea din umeri în timp ce se apropia de el. Va deveni chiar și mai rău dacă nu ai de gând să cooperezi.

– Ce vrei? A repetat Damon cu mai multă forță de data asta.

– Stefan, a răspuns ea simplu, iar pieptul lui Damon s-a strâns din cauza unei dureri diferite de data asta. Da, o ura pe Katherine acum, dar faptul că îl respingea încă îl durea și nu conta din partea cui venea. Totuși, nu avea de gând să o lase să afle vreodată.

– Atunci de ce nu îi dai înainte și nu îl torturezi?

– Nu mă va asculta, nu acum că este iubit de „Lena”, a spus Katherine dându-și ochii peste cap. Nu înțelesese niciodată de ce Stefan a ales-o pe Elena când ar fi putut avea cel mai bun lucru.

Damon însă, putea să înțeleagă. Dacă ar avea șansa ar alege-o pe Elena înaintea lui Katherine oricând.

Unul dintre motive era și faptul că Katherine îi frânsese inima, dar în adâncul lui știa adevărul: o iubea pe Elena.

Katherine părea că vede asta mai bine decât el, așa că avea de gând să utilizeze avantajul ăsta.

– O vei face pe Elena să îți mărturisească că te iubeşte, de nu durerea va deveni și mai insuportabilă.
Damon a dat din cap cu neîncredere.

– Vrei să o constrâng.

– Nu, niciun pic de constrângere, odată ce ea acceptă faptul că te iubește, ea și Stefan vor fi terminați, ține minte cuvintele mele, a spus ea cu un zâmbet încolăcit. Apoi Stefan va avea nevoie de un umăr pe care să plângă și, ghici ce? Katherine s-a apropiat, vocea ei transformându-se într-o șoaptă. Eu am doi, a râs de data asta copios.

– În caz că nu ai observat nu mai fac de mult ceea ce vrei tu.
Katherine a oftat exasperată.

– O, haide, tot ce ai de făcut este să o faci pe Elena să admită. V-am urmărit pe toți de ceva vreme, iar ea deja te iubește, trebuie să fi fost un idiot să nu îți fi dai seama.

– În primul rând, tot faptul că ne-ai urmărit este incredibil de înfricoșător, iar în al doilea rând, ieși afară, a râs el la ea cu ochii mijiți și cu o privire amenințătoare foarte puternică.

– O vei face, Damon, pentru că dacă nu o faci tu vei fi cel care va suferi. Pot să îi fac asta și Elenei, nu știai?
Zâmbetul lui a dispărut, dar a apărut pe fața lui Katherine, iar triumful strălucea în ochii ei.

– Ai o săptămână. Până când o vei face să recunoască, vei suporta această micuță dureroasă și imobilă situație, ai înțeles?

El a dat cin cap, strângându-și cu putere mâinile pentru a se abține să nu o omoare chiar atunci și acolo.

– Bine, atunci începi, s-a apropiat ea, atingându-i uşor buzele într-un mod jucăuş, unghiile umblându-i peste tricoul negru.

El și-a închis ochii, luptându-se cu nevoia de a o scoate cu repeziciune  de acolo și să o lovească de cel mai apropiat zid. Și-a deschis ochii câteva secunde mai târziu și a văzut un spațiu gol unde ea stătuse odată. S-a aruncat pe pat, mușchii relaxându-se ușurați în timp ce durerea dispărea. Vocea ei încă îi mai rămăsese în cap, ea deja te iubește, trebuie să fi fost un idiot să nu îți dai seama. O parte din el simțea nevoia să zâmbească, dar vocea puternică din mintea lui îl făcea să înlăture cuvintele lui Katherine exact ca pe amintirile pe care le eliminase. Unele lucruri erau mult prea dureroase pentru a fi amintite.

____________________________________________________________________

Traducator: Arina

Corector: Theo~

 


Advertisements

8 thoughts on “Capitolul 1

  1. Pingback: Updates :) | Damon Salvatore

  2. superb primul capitol … abia astept sa vad ce se va intampla in continuare … bafta multa multa la tradus si la corectat … kiss

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s