Capitolul V


descărcare

Christmas with Damon

 

Capitolul v

 

Mă plimbam cu mâinile în buzunare pe străzile înzăpezite. Frigul mi se strecurase în oase, dându-mi fiori. Trecuse aproape două zile de la Crăciun şi trei de la ultimul vis. Luminiţele sclipeau, dând drumului pustnic, jovialitatea copiilor, ce în lipsă de parteneri de joacă, desenează singuri într-un colţ. Mi-am scuturat capul, buclele negre, urmându-mi exemplul. Urechile începuseră să îmi vâjâie, iar durerea îmi pătrundea uşor, uşor în cap. M-am oprit în faţa barului arhicunoscut.

 

Am deschis uşa, intrând în locul cald, îmbiat de o lumină difuză, care îi dădea o intimidate aparte. În jur plutea o aromă suavă de scorţişoară îmbinată cu mirosul dur şi brut al fumului de ţigară. Îmi rotii ochii prin încăpere, fixându-mi privirea pe corpul masiv, al vechiului meu prieten. La masa de biliard, se chinuia să marcheze câteva puncte, Alaric.

 

În această după amiază, primisem un telefon de la o persoană necunoscută, care s-a părut a fii de fapt Alaric. După cinci ani, de când terminase colegiul împreună, luând-o într-un final pe drumuri diferite, acesta trecuse prin Mystic Falls şi mă căutase. M-am îndreptat către bar, şi i-am cerut barmaniţei două pahare de burbon. Blonda mi-a zâmbit, făcându-mi cu ochiul.

 

–                    Ai revenit la vechile obiceiuri să-nţeleg. Mă bucur că ai revenit, nu te-am văzut de mult pe aici.

 

Auzind tonul familiar folosit de femeie, m-am încruntat, încercând să străpung cu privirea întunericul slab din bar. Ochii albaştri îmi râdeau, sfidându-mă. Atunci mi-am amintit de Caroline. Ea trebuia să fie, crezusem că plecase din oraş, aşa auzisem, dar de un an, realitatea mea era distorsionată, moartea lui Stefan tulburându-mă mai mult ca orice.

 

După o mică discuţie în care i-am explicat tineri, prezenţa mea în bar, am luat cele două pahare cu băutură şi m-am îndreptat către Alaric, care încă nu îmi simţise prezenţa. I-am pus o mână pe spate, iar acesta a tresărit, întorcându-se curios către mine. Despărţirea noastră nu-l afectase cu nimic, timpul trecând parcă pe lângă el. Ne-am îmbrăţişat, şi am început să vorbim, acesta invitându-mă la un joc de biliard.

 

–                    Am auzit ce s-a întâmplat cu Stefan. Îmi pare extraordinar de rău. Condoleanţe.

 

Nu ştiam ce să spun, subiectul mă afecta prea mult, am ales tăcerea pe post de răspuns, continuând jocul şi lovind cu tacul mingea roşie.

 

Alaric, îşi bea băutura, analizându-mi mişcările pe masa de biliard şi contenind cu întrebările.

 

–                    Katherine ce mai face? Ultima dată când am văzut-o spunea ca v-aţi logodit. Mi-a zâmbit cald, colţurile buzelor rotunjindu-se într-un mod blajin.

–                    Trecutul, Alaric. Nimic nu mai este la fel. Katherine a plecat şi odată cu ea a plecat şi ultima fărâma de fericire. Am rămas doar eu şi alcoolul. Dar lasă-mă pe mine, spune ce ai mai făcut tu.

 

Era trecut de miezul nopţii, iar în bar nu mai eram decât eu, Alaric şi Caroline. Băusem destul de mult capul vâjâindu-mi. Aflasem de la vechiul meu prieten, ca era încă burlac, lucrase în imobiliare un timp, dar apoi firma lui dăduse faliment, iar acum avea o afacere de redecorare interioare. Trecuse prin Mystic Falls cu afaceri, trebuind să lucreze la redecorarea fostei şcoli, ce vara trecută arsese. Avea să stea o perioadă nedeterminată de timp aici şi îşi propusese practic să mă creierească pe mine în fiecare zi.

 

– Cred că este momentul să plecăm. Ai unde să dormi? Dacă vrei poţi veni la mine.

 

I-am propus eu cu entuziasm, iar acesta îmi acceptase oferta fără a sta pe gânduri. Problema noastră era alta, casa mea se afla la ieşire din oraş, iar amândoi eram într-o stare mult prea euforică pentru a conduce. Atunci am văzut-o pe Caroline, m-am apropiat de ea si ajutând-o să închidă barul, am rugat-o să ne ducă şi pe noi la mine acasă. Am zâmbit şarmant, iar aceasta a început să râdă.

 

–                    Păstrează astfel de trucuri pentru fetele inocente şi fără creier, cu mine nu merg. Dar pentru că îmi este milă de tine, şi o să mă mustre conştiinţa dacă nu te ajut, am să te duc acasă.

 

 

După câteva minute de mers, am ajuns în faţa conacului meu. Lumina lunii sclipea uşor pe alee, dându-i un aspect şi mai înfricoşător. În ultimul timp fusesem atât de indiferent şi îmi lăsasem casa copilăriei de izbelişte. Caroline făcuse ochii mari la vederea conacului impunător metamorfozat într-o magherniţă. M-am dat jos din maşină şi alături de Alaric am înaintat către casă. Fata ne-a făcut cu mână zâmbindu-ne compătimitor. Noaptea ne îmbrăţişa, învăluindu-ne cu negura ei.

 

_____________

Traducator: Mada

Corector: Theo

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2 thoughts on “Capitolul V

  1. Am o intrebare… Eu nu am citit cartile, dar ma uit la serial. Pot sa spun ca e extraordinar, motiv pentru care am ajuns sa va citesc blogul. Vreau sa va felicit pentru munca pe care o depuneti si pentru ca ne dati cate o doza de DELENA, de data asta, in scris. Intrebarea pe care o anuntam la inceput este: Aceste fragmente se gasesc in carti?? Pentru ca sunt tentata sa incep sa le citesc…

    Like

    • Mihaela îţi mulţumim pentru cuvintele frumoase din păcate aceste fragmente nu se găsesc în cărţi ci sunt Fan Ficuri, adică poveşti scrise de fanii Delena, pe care noi vi-le aducem pentru a vă delecta cu ele. Cărţile nu au nici o legătură cu serialul, dar dacă doreşti poţi începe să le citeşti şi să vezi dacă îţi plac>:D<.

      Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s