Capitolul 7


 

Inima Elenei bătu cu putere în timp ce tatăl său îi privi amuzat. Ştia cum părea de afară. Damon având mana în jurul său, sărutând-o pe frunte. Dar întrebarea de un milion de dolari era cât de mult auzise tatăl ei. Elena nu putea spune cu precizie.

Damon arata la fel de palid ca o fantomă. Evident avea limba legată, aşa că era de datoria ei să cureţe mizeria.

– Eram puţin supărată, tati. Damon doar mă alina, minţi ea.

Grayson se apropie de ei şi îi scana cu privirea. Oare o crezuse?

– Ce anume te-a supărat?, întrebă el.

Elena înghiţi cu greutate. Pentru că Damon vrea să mă părăsească. Vrea să iasă din viaţa mea…

– E doar una din zilele alea. Am dat-o-n bară la antrenamentul de majorete. Oamenii râdeau de mine. A fost oribil. Iar apoi am venit acasă şi pur şi simplu mi-ar ars cina. Cum spuneam. O zi obişnuită. Dar Damon m-a ajutat să pregătesc ceva de mâncare.

Grayson chicoti.

– Ah, drama de a fi adolescent! Nu-i aşa Damon?

Grayson îl bătu pe umăr, făcându-l să tresară. El practic fierbea în proprii nervi.

– Sigur, aproape chiţăi el.

Îi aruncă Elenei o privire uşurată. Aparent, tatăl său nu auzise nimic.

– Deci, Damon… Eşti gata să mergem?

Damon încuviinţă, încă fiind puţin ameţit. Şi-a aruncat sorţul, punându-şi înapoi jacheta. Se mai uita odată la Elena, după care ieşi pe uşa din faţă cu Grayson.

Elena vru să îi strige numele, să îl oprească.

Ştia că nu va mai veni înapoi după asta. Sigur va încerca să o evite.

Tatăl său deschise uşa, şi Damon era gata să păşească afară. Gata să păşească afară din viaţa ei.

– Damon…, numele îi scapă de pe buze înainte de a avea ocazia să îl oprească.

Damon îngheţă pe prag. Atunci când se întoarse, ochii îi erau bântuiţi de privirea ei.

Elena îi aruncă o privire rugătoare. Spera că l-ar putea convinge, fără să îl alarmeze pe tatăl său.

– E ok Elena, spuse el într-un final.

Elena ştia de ce spusese asta. Tatăl ei va crede că încerca să o liniştească pentru faptul că îi plânse în faţa lui. Dar într-un mod mai personal, ea ştia că asta însemna că vor fi bine unul fără celălalt.Cu ce vor face cu vieţile lor.Că trebuiau să meargă mai departe, trebuiau să uite unul de celălalt.

Damon îşi smulse ochii de la ea şi închise uşa. Închizând uşa spre ei pentru totdeauna.

După câteva ore, Elena se uită la un film împreună cu Caroline şi Bonnie, după ce mâncaseră delicioasa lasagna, când auziră un sunet afară. Cineva era foarte zgomotos şi… cântă?

Şi după apropierea sunetului, Elena realiză că venea de la uşa din faţă.

– Ce naiba se întâmplă acolo?, întrebă Caroline.

Elena înghiţi în sec.

– Asta e ceea ce aşi vrea să ştiu…

Se duse prin bucătărie, gata să meargă spre uşa din faţă, când aceasta se deschise deodată. Când Elena îi văzu, ochii i se măriră a surpriză.

Tatăl său îl sprijinea pe Damon, care era destul de zgomotos şi evident, foarte beat.

– Deci partenerul tău din seara asta s-a distrat prea mult? Întrebă Elena, ridicând din sprânceană.

Grayson îşi clătină capul amuzat.

– Sincer, nu ştiu ce s-a întâmplat cu Damon toată noaptea. Era evaziv de fiecare dată când îl întrebăm ceva. Părea frustrat dintr-un motiv anume.Şi după a început să bea şampanie că pe apă.

– Şampania e BUNĂ! Exclamă Damon

Elena începu să râdă.

– Ei bine, e foarte amuzant când e beat.

Grayson râse şi el.

– Vroiam să îl duc acasă, dar nu avea cheile la el. A spus că şi le-a uitat din greşeală aici, undeva în timp ce gătea cu tine. Le-ai găsit cumva?

Elena se duse în bucătărie. Văzuse nişte chei pe acolo. Doar că nu ştiuse că îi aparţin lui Damon. Le lua de pe blat şi i le înmână tatălui său.

– Uite-le aici.

– Mulţumesc. Ei bine, problema e că… am fost sună de la spital mai devreme.Au o urgenţă şi trebuie să mă întorc. Dar ce să fac cu Damon? Nu vreau să îl las aici cu voi fetelor. Poate deveni enervant odată ce alcoolul începe să iasă din el.

Elena se gândi o secundă.

– Îl pot duce eu acasă. Caroline şi Bonnie se uită la un film dar nu va dura mai mult de două ore. Voi fi înapoi înainte să îmi poate simţi lipsa, se oferi ea. Sunteţi de acord cu asta fetelor?

Elena se uită la prietenele sale care molfăiau popcorn. Amândouă au dat în cap în semn că da.

– Deci e stabilit. Te poţi duce înapoi la spital, am eu grijă de Damon.

– Mersi scumpo. Lasă-mă să îl pun în maşină pentru tine. E destul de greu, spuse tatăl său chicotind.

Damon păruse să revină la viaţa auzind asta.

– Nu sunt GREU! Am fost la sală. Mi-au văzut stomacul? E numai muşchi, îţi zic!

Grayson şi Elena izbucniră în râs. Chiar era amuzat când era beat!

– Ei bine, va trebui să mă uit la muşchii ăia într-o zi, glumi Grayson.

Elena lăsă să îi scape o lacrimă pe obraz. Râdea atât de tare!

– Hai odată, să te ducem acasă, îi spuse Grayson punându-l în maşină.

Elena le făcu fetelor cu mâna spunându-le că va veni repede.

– Eşti sigură că vei fi în siguranţă cu el? Pare foarte beat, spuse Caroline.

Elena o apucă de umăr.

– Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla?

Damon fusese tăcut în drumul cu maşina. Sforăia pe scaunul de lângă Elena, făcând-o să rânjească. Era atât de frumos când dormea. Ca un mic băieţel. Fata îi era relaxată şi lipsită de griji.

După ce parcă în faţa apartamentului său, realizase că abia atunci venise partea cea grea. Trebuia să îl scoată din maşină şi să îl ducă în clădire. Tatăl ei avea dreptate, era greu. Spera că era încă în stare să meargă.

Înconjură maşina şi deschise portiera.Se cobora la nivelul lui Damon şi îl mângâie pe obraz.

– Damon? Trebuie să te trezeşti. E timpul să mergem acasă, şopti ea. Pielea lui era atât de moale sub mâna sa.

Ochii lui superbi albaştri se deschiseră, fixându-se pe chipul ei. Inima aproape i-a sărit din piept când văzu inocenta din privirea să.De ce nu putea fi aşa mereu? Fără nici o grijă pe lume?

– Elena?, şopti el.

Elena îi zâmbi.

– Hai iubitule. Să te ducem în casă.

Ea observase apelativul pe care îi dăduse, dar din fericire el era prea beat pentru a observa. El ieşi din maşină, aproape căzând pe jos. Elena reuşi să îl susţină.

Îl cără până în faţa clădirii, deschizând uşa pentru a a pute ajunge la lift. Îl lăsă sprijinit de perete, pentru a putea apăsa butonul liftului.

Puţin după aceea, erau pe etajul lui.

Damon îşi puse braţul în jurul gâtului ei, lăsându-se greu. Elena îşi petrecu braţul pe spatele său. Avea un sentiment plăcut în timp ce îl îmbrăţişă, chiar dacă era beat.

Putea mirosi alcoolul din el, sughiţându-i în ureche, ceea ce o făcu se să întrebe de ce oare şi-ar fi făcut asta?

– Miroşi delicios, ştiai asta? Îi şopti Damon. Îşi presa nasul în părul ei, inhalând adânc. Mereu ai mirosit delicios.

Elena zâmbi. Ce îl mai putea tachina atunci când va fi treaz!

Deschise uşa din faţă, ducându-l până în dormitor şi dându-i drumul pe pat.

Asta a fost! Victorie!

Îl privi întins în pat. Mâna aruncată aievea, picioarele căzându-i peste marginile patului. Părea că deja adormise. Arata absolut adorabil.

Elena se aplecă şi îi scose pantofii şi şosetele. Putea la fel de bine să îl facă să se simtă confortabil.

Dar ea se gândi brusc şi la alte lucruri pe care le-ar putea scoate de pe el. Nu era nevoie să se joace cu focul!

Ok, venise vremea să meargă acasă.

Se mai uita la Damon încă odată, deschizând uşa dormitorului său.

– Elena? Nu pleca. Vocea lui ameţită făcu să se oprească şi să se întoarcă. Damon se ridicase în şezut privind-o.

– Mai ai nevoie de ceva, Damon? Întrebă Elena.

Damon încuviinţă făcând ochii mari.

– Am nevoie de tine. Am nevoie de tine atât de tare încât mă doare.Mă sperii, ştiai asta?, se confesă el.

Elena se apropie mai tare de Damon, aşezându-se pe pat şi uitându-se la el.

– De ce te sperii?, şopti ea.

Damon înghiţi vizibil.

– Pentru că nu pot rezista fără tine. Pentru că eşti atât de frumoasă, încât de fiecare dată când eşti în aceeaşi camera cu mine, nu îmi pot lua privirea de pe tine.Mă înnebuneşti. Te vreau atât de mult, încât tot trupul meu arde după asta. Dar nu pot… şi nu e nimic de făcut în privinţa asta. Dar eu VREAU să fac ceva în privinţa asta.

Inima Elenei îi bubui în piept la auzul cuvintelor sale. Aşteptase atât de mult să le audă.

Este beat Elena, aminteşte-ţi!

– Şi atunci de ce nu faci nimic?, îl provocă Elena.

Damon se apropie puţin de ea, ca şi cum ar vrea să îi şoptească ceva la ureche.

– Pentru că mi-e frică de tatăl tău.

După ce spuse asta aproape chicoti, amintindu-i ei că el era încă beat.

Se apropie şi mai mult de ea.

– Dar lasă-mă să îţi spun un secret. Câteodată gândesc:”La naiba cu taică-tu” şi vreau doar să tăbărască pe tine. Vreau să ştiu cum e. Vreau să ştiu dacă eşti la fel de bună ca şi în visele mele.

Elena înghiţi cu putere când Damon era atât de aproape încât îi putea simţi respiraţia în ureche.

– Doar odată, aşi vrea să ştiu cum e să te am înfăşurată în jurul meu arzând înăuntrul tău, aproape gemu el.

Trupul Elenei aproape tremura de nevoie.

Sfinte Sisoe, el nu îi mai vorbise niciodată aşa până acum! Putea bănui doar că oamenii beţi erau brutal de sinceri. Iar el era unul dintre ei.

Brusc, Damon îşi scoase tricoul. Elena aproape că îşi simţi gura deschizându-se la vederea bustului sau gol.

– Vreau să îţi simt mâinile pe mine, gemu el, iar ochii ei se întunecară.

Elena se simţi dintr-o dată uscată. Era evident că el nu ştia ce face. Damon cel sobru nu ar fi făcut niciodată asta. Dacă ea ar fi făcut asta, probabil el ar fi dojenit-o dimineaţa.

Se ridică de pe pat, făcând câţiva paşi înapoi, gata să plece.

Damon fu mai rapid, ceea ce era surprinzător pentru o persoană în stare de ebrietate. O împinse în perete uitându-se adânc în ochii săi.

O mână şi-o propti pe perete lângă ea, iar pe cealaltă o trecu peste trupul ei.

– Aveai dreptate despre gânditul la asta 24/7. Mi-ai chinuit mintea. Spune-mi, eu ţi-am chinuit-o pe a ta, Elena?, întrebă el intens.

Elena respira agitată când mâna lui îi alunecă pe interiorul coapsei.

– Ştii că o faci, gemu ea.

Damon rânji, încântat de răspunsul ei.

O atinse sub lenjerie, făcându-i capul să se împingă în perete.

– Doar odată, respira el răguşit, Doar odată. Aproape că se auto convingea să facă asta. Dar înainte ca ea să aibă vreo şansă să zică ceva, mâna i se strecura de tot pe sub lenjerie.

Elena îşi muşcă buzele pentru a-şi opri un geamăt.

– Damon, şopti ea reţinută.

Damon îşi îngropă faţa în gâtul său.

– Iubesc când îmi spui numele în felul ăsta.. E ca o mângâiere. O spui că şi cum ar fi cel mai frumos lucru din lume, aproape şopti el în pielea sa.

– Tu eşti cel mai frumos lucru din lume, îi răspunse Elena.

Atunci când el introdu-se un deget înăuntrul său, înceta din a mai vorbi. Se lăsă în voia simţurile, în timp ce el o fierbea încet. Gura lui se lipi peste a ei. Dându-i cel mai senzual sărut pe care îl experimentase vreodată.

Îşi deschise picioarele mai mult, dându-i mai mult acces. El îl folosi imediat introducând un al doilea deget.

Mâna lui se mişcă mai rapid acum, şi Elena îşi petrecu braţul în jurul gâtului său pentru a se menţine dreaptă. Îşi mişcă buzele înainte şi înapoi, intensificând aroma lui delicioasă. Îşi simţi picioarele începându-i să tremure, fluturii zburându-i prin stomac.

Atunci când Damon apăsă pe clitoris, exploda cu o bubuitură. Îi tipa numele, muşchii interni strângându-se în jurul degetelor lui. O ajută să se liniştească înainte de a-l dobora şi se aşeză pe pat.

Elena îşi aranjă rochia înainte de a merge până la el. O privea puţin palid în timp ce se întindea.

– Eşti bine?, întrebă ea îngrijorată.

Damon începu să privească în gol spre tavan.

– Nu ar fi trebuit să fac asta.

Elena se aşeză lângă el, mângâindu-i obrazul.

– E ok Damon, mi-a plăcut, îl asigură ea.

Damon se uită puţin confuz la ea, apoi realiză.

– Nu, nu m-am referit la AIA, mă refeream la faptul că nu ar fi trebuit să mă îndrăgostesc de tine. Nu ar fi trebuit să fac asta, şopti el distrus.

Inima Elenei bătu cu putere şi lacrimi i se adunaseră în ochi. Tocmai zisese că…?

– Te-ai îndrăgostit de mine?, icni ea.

Damon continua să privească spre tavan.

– M-am luptat atât de mult, dar am pierdut. Am încercat să plec de lângă tine aseară. Dar am sfârşit înecându-mă în băutură. M-am săturat să lupt. Am nevoie de tine, îi dezvălui el. Se întoarse să se uite în ochii săi.

Elena simţi cum lacrimile i se rostogolesc pe obraji. Se ridică din pat aplecându-se pentru a-i da un sărut pe frunte.

– Noapte bună, Damon…

Închise toate luminile înainte de a pleca, uitându-se la el pentru ultima oară. Doar timpul va putea confirma adevărul din vorbele lui din acea seară…

__________________

Traducator: Lexy

Corector: Theo

2 thoughts on “Capitolul 7

  1. Doamneeee a fost minunat :X e printre fic-urile mele preferate ! Ce bine ca Grayson nu si-a dat seama de ce se intamplase acolo,dar mi-a placut muult mai mult scena din casa lui Damon :> uhh au o chimie astia doi ❤ chiar si in fic-uri,si numai cand le sunt mentionate numele… love Delena ! :X
    Daca puteti,imi dati si mie adresa fic-ului in engleza,poate sunt mai multe capitole postate,va rog ?

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s