Capitolul 8


 

Damon mormăi, întorcându-se pe partea cealaltă în patul său. Nu se simţea atât de bine. A încercat să-şi deschidă ochii, dar a regretat imediat ce îi lovi lumina. Era ca o explozie în spatele pleoapelor sale, iar capul începu să-l doară. Ştiu ce însemna asta.

Era mahmur.

La dracu! Ce naiba făcuse la cina aia?

Mintea lui trecu pe automat, încercând să-şi amintească ce se întâmplă noaptea trecută. Din păcate, gândindu-se aşa de mult şi de intens, îi creă o stare de ameţeală. Ar fi mai bine dacă nu s-ar mai gândi deloc şi ar sta pur şi simplu până ziua avea să se termine. Acum asta chiar suna ca un plan!

Îşi ghemui nasul în pernă şi inspiră adânc pentru a-şi potoli stomacul. Sunetul asurzitor al telefonului său îi țiuie în urechi, iar capul lui explodă din nou.

”La dracu!!” înjură el.

Mâna lui se întinse către acel obiect enervant, gata să-l arunce pe geam. Dar se răzgândi și răspunse.

”Lo?” gemu el în telefon.

Un râset putea fi auzit de la celălalt capăt, iar Damon voia să omoare pe oricine îl irita.

”Nu pari prea bine.” se auzi vocea lui Grayson.

Damon oftă la auzul vocii prietenului său și încercă să se ridice. Își înclină capul peste marginea patului și își închise ochii, ascultând.

”Păi, nici bine nu mă simt. Ce am făcut noaptea trecută?” voia el să știe.

Grayson râse din nou. Damon se încruntă la telefon. Dacă avea să se poarte așa, avea să închidă. Prieten sau nu!

”Îmi pare rău, Damon. Doar că erai așa de amuzant!!” explică Grayson.

Damon își scutură capul cu rușine. ”Ce am făcut, Gray?” întrebă.

”Nu-ți amintești?” spuse Grayson surprins.

”Nop.” Zise, accentuând p-ul.

Grayson oftă. ”Ei bine, ai băut mult prea multă șampanie la cină. Așa că am vrut să te duc acasă. Dar ți-ai uitat cheile la mine acasă. Am mers să le iau, iar tu cântai în gura mare pe scaunul din dreapta. A fost senzațional! În fine, am fost solicitat la spital pentru o urgență, așa că Elena a sfârșit să te ducă acasă. Va trebui s-o întrebi pe ea dacă ai mai făcut ceva rușinos între timp.”

Ochii lui Damon se deschiseră brusc. Elena îl duse acasă??

La naiba!!! Acum își amintea.

Îl cărase către apartamentul lui, în timp ce el îi respira în ureche. Frate!! Zisese anumite lucruri, făcuse anumite lucruri…

LA NAIBA!!!!

Ok, acum dintr-o dată nu se mai simți confortabil să vorbească cu prietenul său. Îi sedusese fiica noaptea trecută.

”În fine, am sunat să văd ce mai faci. Acum odihnește-te. Ai toată ziua liberă așa cu nu te grăbi. Fă un duș. Ne vedem mâine.” Cu asta, închise.

Damon oftă, își puse telefonul înapoi pe noptieră și se lungi în pat.

Amintiri de noaptea trecută îi veneau una după alta. De gândurile sale cele mai intime spuse Elenei. De săruturile ei…De mărturisirea iubirii sale… La naiba!! Când era beat, era prea vorbăreț.

Cum avea să dea ochii cu ea acum?

Se uită în jos la el și observă felul cum adormise. Încă mai avea pantalonii pe el, dar șosetele și pantofii fuseseră dați jos, probabil de Elena. Și tricoul lui lipsea. Dar își aminti că el însuși îl dădu jos și practic o imploră pe Elena să-l atingă.

La nai-ba!

Se rostogoli din pat cu mult efort și se târî până în bucătărie. Aspirina suna ca și raiul atunci. Imediat luase 2. Și un pahar cu apă.

Stomacul lui tresăltă când apa îl atinse. Damon se sprijini de tejghea și luă câteva respirații calmante. Nu avea să mai bea NICIODATĂ. Cauzase prea multe probleme. Probabil deja era într-o mizerie adâncă cu Elena.

Damon se îndreptă către canapea și se prăbuși pe ea. Își cufundă capul în mâinile sale, contemplând la cum să iasă din acea mizerie.

Un ciocănit la ușă îi întrerupse șirul gândurilor. Fir-ar, tot ce voia era liniște și pace! Dar bineînțeles că nu primea niciuna din astea. Mai întâi telefonul, acum ușa…

Nervos, se ridică, mergând către ușă și o deschise. Ochii lui se măriră când văzu cine era de partea cealaltă.

”Elena.” șopti el.

Ea îi zâmbi blajin. ”Pot să intru?” întrebă ea nervoasă.

Damon se simțea la fel de nervos. Tocmai își calmase stomacul. Iar acum avea să înnebunească din nou, făcând vârtejuri.

Când îi mai făcuse o femeie vreodată stomacul să se contorsioneze? El se dădu la o parte, iar ea intră.

Voia cumva să vorbească de ce s-a întâmplat? Nu știa dacă el era în stare. Se simțea ca moartea. Probabil arăta ca moartea. Nu era niciodată conștient de cum arăta. Dar acum, în preajma Elenei, era.

Ea se duse la fereastra lui și se uită lung pentru o secundă, până să-l confrunte.

”Ce mai faci?” întrebă ea.

El ridică o sprânceană, auzindu-i cuvintele.

”Ce pare să fac?”

Elena începu să se înroșească și își lăsă capul în jos.

Lui Damon mai că îi veni să se plesnească peste frunte. Acum o făcu să se simtă prost. Nu asta fusese intenția lui.

Merse spre locul unde stătea ea, îi apucă bărbia și îi înălță capul pentru a se uita la el.

”Hei, îmi pare rău. Nu am vrut să sune așa. Doar că nu sunt în cele mai bune momente acum. Aș putea părea cam înțepat.” Explică.

Ea îl privi de sub genele sale lungi și înghiți în sec.

Doamne, de ce trebuia să se uite la el în felul acesta? Se simțea de parcă mai avea puțin și exploda.

Ea se ridică pe vârfurile degetelor, înclinându-se pentru un sărut. Damon imediat se dădu în spate, fața ei pică. Era dezamăgită.

”Nu-ți amintești ce mi-ai spus noaptea trecută? Sau era de la alcool?” voia să știe.

Damon se întoarse cu spatele și așezându-se pe canapea, își trecu mâinile prin păr.

”Îmi amintesc. Știu ce am spus. Vorbeam serios.”

Îi văzu ochii, luminându-se la cuvintele sale.

”Dar, ” continuă el, ”tot cred că trebuie să dăm înapoi. Ești tânără. Ai multe de experimentat și vezi tu… Timpul nu este potrivit.”

Elena rămase unde era, la fereastră și își mușcă buza. Îi frângea inima și se simțea mizerabil, făcând asta.

”Vrei să o spune? Sunt mahmur acum și nu pot lua înapoi ceea ce deja am spus.” începu Damon.

Elena se uită la el confuză, nesigură de ce avea el de gând să facă.

”Sunt îndrăgostit de tine, Elena. Sunt complet și fără speranță îndrăgostit de tine. Nu am mai simțit așa ceva în toată viața mea.”

Elena rămase uimită, iar un zâmbet uriaș îi lumină trăsăturile. Merse către locul unde el stătea și îngenunche în fața lui.

”Ce spun aici…ce ofer…Chestia asta dintre noi. Este corect. Dar nu este corect acum. Cu timpul, dacă vom mai simți aceleași lucruri unul pentru altul, atunci voi lua în considerare următorul nivel. Acum nu.” explică.

Elena încuviință. lacrimile rostogolindu-i-se pe obraji. Nu știa dacă era de fericire pentru că îi dăduse spațiu sau de dezamăgire pentru că nu-i dădea absolut nimic.

”Cât va trebui să aștept?” murmură ea.

Damon ridică o sprânceană, văzând că era gata să aștepte pentru el.

”Ești sigură că vrei să accepți? Pun pariu că sunt sute de băieți care vor să iasă cu tine!” Damon sugeră, ignorând sentimentul de gelozie la acel gând.

Elena se înfurie.

”Băieți? Te plac…deci, cât trebuie să aștept, Damon?” repetă.

Se înclină mai mult, lăsând doar un centimetru între buzele lor.

Privirea lui Damon căzu pe buza ei plină care ieșea înafară. Cerșea să fie sărutată.

Își drese glasul. Care fusese întrebarea ei?

”Cât timp, Damon?” suna atât de doritor, Damon de abia o mai auzea. Nu-și putea auzi decât sângele, grăbindu-se la urechi.

Când Elena își linse buzele, el era dus. Închise distanța dintre buzele lor și el aproape mârâi la contact.

Voia să se întrebe același lucru: ”Cât de mult ai de gând să negi, Damon?”

Elena își înfipse mâinile în părul lui și îl trase mai aproape, forțându-și limba în gura lui. Deși Damon se simțea ca o epavă în acea dimineață, Elena îi făcu trupul să se simtă mult mai bine. Pielea lui învie la atingerea ei, starea de amețeală dispăru. Stomacul lui făcea vârtejuri din cauza ei.

Și mai era o parte a anatomiei lui care nu era bolnavă deloc!!!

Din păcate, Elena se îndepărtă brusc. Se ridică și merse către ușă, legănându-și șoldurile pentru avantajul lui. Se întoarse chiar când să pună mâna pe clanță.

”Consideră asta un fel de pre vizualizare a ce va veni.” Îl sâcâi ea.

Un rânjet îi apăru pe față când ieși pe ușă, lăsându-l pe Damon deranjat pe canapea…

______________________

traducator: Anca

Corector: Theo~

Advertisements

4 thoughts on “Capitolul 8

  1. Pingback: Capitole <3 | Damon Salvatore

  2. Nu gasesc cuvantul potrivit sa descriu scena dintre ei doi…dar mi-a placut comportamentul Elenei,macar in fanfic-ul asta e o persoana hotarata si stie ce vrea(nu ca si in serial). Hai sa spunem ca modul in care l-a sarutat a fost hot,dar eu m-as gandi la ceva mai mult .. 🙂
    Oricum ma bucur ca s-au mai tradus capitole,e o dovada a faptului ca blogul inca poate continua !
    Va multumim pentru munca voastra,fetelor ! 🙂

    Like

  3. capitolul a fost extraordinar,mi-a placut foarte mult.sunt de acord cu comportamentul Elenei de aici fata de serial dar….fiecare are farmecul sau.revenind….imi pare foarte bine ca blogul continua si eu cred in continuare in el.
    felicitari autoarei/traducatoarei si nu in ultimul rand tuturor pentru ce faceti aici. >:D< 🙂

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s