Capitolul 9


223286_429324127129998_1550593330_n

 

Elena era bosumflată.. să zicem. Stătea pe un scaun înalt la bar şi îşi privea prietenii, distrându-se pe ringul de dans. Se presupunea că şi ea trebuie să danseze acolo. Dar, în schimb, stătea să se îngrijească de martini-ul ei cu măr.

 

Era un singur motiv pentru care ea se simţea aşa. Nu auzise de EL. Era ziua ei de naştere şi nici măcar un cuvânt. Cerea prea mult un cadou, o felicitare sau orice? Okay, înţelegea că are nevoie de spaţiu. Avea nevoie de timp până când avea să se lase pradă emoţiilor. Încă se simţea vinovat faţă de tatăl ei. Înţelegea toate astea! Dar ar fi putut să-i ureze la mulţi ani.

 

În ultimele 2 luni, a cam evitat-o. Încă mai ieşea cu tatăl ei, dar mereu plecau altundeva. Şi asta era naşpa! Începea să îi fie dor de el. Şi când, însă, dădeau unul peste altul, dorinţa ei o făcea aproape să se suie pe pereţi. De abia îşi puteau ţine ochii departe unul de altul. Dar el încă păstra distanţa.

 

„Elena!!! Chiar nu eşti pe distracţie în seara asta.” o repezi Caroline.

 

Elena oftă şi se uită la ea. „Ştiu. Îmi pare rău. Sunteţi aici, încercând să-mi daţi o aniversare de 17 ani frumoasă, dar eu distrug tot.”

 

Caroline se aşeză lângă ea şi o privi cu ochi îngrijoraţi. „Ce este, scumpa? De ce eşti în starea asta proastă?”

 

Elena dădu pe gât tot martini-ul şi puse paharul la loc cu forţă. „Să spunem că mă aşteptam ce cineva să-mi ureze la mulţi ani şi nu a făcut-o.” explică Elena

 

Faţa lui Caroline căzu. „O, naşpa. Şi cine e persoana?” voia ea să ştie

 

Elena îşi scutură capul. ASTA nu avea de gând să spună.

 

Pur şi simplu ridică din umeri şi se dădu jos de pe scaun, gata să plece.

 

„Nu contează. Uite, eu o să plec şi vă las pe voi să vă distraţi fără mine. Nu sunt de folos oricum.”

 

Caroline o opri. „Elena, nu. Te învelesc eu! Mereu fac asta!” spuse, făcându-i cu ochiul.

 

Elena doar zâmbi şi scutură din cap. „Nu şi de data asta. Nu-ţi face griji. O să iau un taxi, ajung acasă şi îmi deschid cadourile pe care le-am primit. Voi continuaţi cu petrecerea. Spune-le lui Bonnie şi Matt că le mulţumesc.”

 

Caroline se bosumflă, dar acceptă. „Bine, te sun mâine dimineaţă.”

 

Elena o îmbrăţişă. „Eşti un prieten foarte bun.”

 

Îşi luă rămas bun şi ieşi afară. Lovi o pietricică de la picioarele ei şi se încruntă. De ce treaba asta cu Damon e termina aşa de mult? El o înnebunea! Mai mult decât orice alt tip cu care a fost. Nici măcar Matt nu a făcut-o să simtă toate acele lucruri. L-a iubit, dar nu era pasiune. Nu avea acea intensă atracţie cu el, pe care o avea cu Damon. Nu îi făcuse corpul să ţipe. Sexul cu el a fost bun. Dar doar atât. Bun. Nu era cutremurător. Damon pe de cealaltă parte, o aducea în pragul nebuniei. Punea pariu că sexul cu el ar fi electrizant. Sexy rău. Şi aşa îi dăduse o previzualizare la cum avea să fie atunci când o atinse intim.

 

Dar după asta, nimic. O lăsa să aştepte. Cât timp avea să o ţină tot aşa? Cât avea s-o facă să mai aştepte?

 

Când ajunse acasă, se descălţă de tocurile sale şi se puse pe canapea.

 

Din moment ce toată lumea credea că ea e afară cu prietenii, familia ei deja dăduse o petrecere în acea după-amiază. Aşa că ea a putut să meargă în club. Fratele ei era de asemenea cu nişte prieteni, părinţii ei erau la o strângere de fonduri. Era singură acasă.

 

„La mulţi ani mie.”, bolborosi ea, uitându-se la baloanele din sufragerie.

 

 

DPOV

 

Nu ştia de câte ori a luat telefonul ca să o sune. Dar mereu îngheţa. Era prea suspicios dacă îi ura la mulţi ani? Ce ar fi zis Grayson?

 

Îi luase chiar şi un cadou. Încă îl avea în buzunar. Îi era frică să i-l dea si pe acela. Din nou, era îngrijorat de ce zic oamenii.

 

Şi aici era el, mergând grăbit prin apartament cu telefonul în mână. Poate era cu prietenii ei pe undeva. Nu ar avea cum să audă telefonul sunând.

 

„La naiba!” îşi spuse şi lăsă telefonul la loc pe masă.

 

Ăsta nu era el!!! El era mereu cuceritorul. Se culca cu el, apoi le lăsa baltă. Nu era genul să se poarte ca un căţeluş bolnav de amor.

 

A încercat. Chiar a încercat să-şi menţină distanţa. Să aştepte până la momentul potrivit. Dar când avea să vină şi ăsta?

 

Au trecut 2 luni de când îi spuse să aştepte. 2 luni lungi şi agonizante.

 

Îşi păstrase distanţa ca să îşi ţină sănătatea în regulă. Dar mereu încerca să ia informaţii despre ea de la Grayson. Subtil evident, prietenul lui nu bănuia nimic. Trebuia să aibă cu grijă cu emoţiile în preajma lui.

 

Îşi aminti o conversaţie ciudată pe care au avut-o cu câteva zile în urmă. Bineînţeles că Grayson nu a observat cât de ciudată era. Damon îşi simţise limba legată şi nu ştiuse ce să spună.

 

„Cred că Elena e o singuratică”, spuse Grayson dintr-o dată. „Va împlini în curând 17 ani. Ultimul băiat cu care a ieşit a fost Matt. Şi asta a fost acum câteva luni. Hei, nu că mă plâng. Un tată mereu vrea să-şi încuie fata până când va avea cel puţin 30 de ani, până când să înceapă cu întâlnirile. Dar sunt puţin îngrijorat. E singură şi totuşi îi împinge pe toţi cei care se apropie de ea.”

 

Damon se simţi uşurat la gândul că Elena nu se vedea cu nimeni. Dar nu putu să-l lase pe Grayson să vadă asta. Aşa că urmă jocul…

 

„De ce crezi că face asta?” întrebă el.

 

Grayson ridică din umeri. „Sincer, nu ştiu. Dar e supărată. Mi-e dor de Elena cea veselă.”

 

Damon înghiţi cu greu la ce spuse Grayson. Ea nu era fericită din cauza lui. El o făcea nefericită.

 

Încă un motiv pentru care să nu o sune. Poate că se înşelase. Poate chestia asta dintre ei nu era cum trebuie.

 

Oftă şi îşi trecu o mână prin păr. Dacă era deştept, ar pleca.

 

Dap, asta era ceam mai bună opţiune. Dar atunci de ce luă iar telefonul şi o suna?

 

Până când să realizeze mai mult ce face, ea deja răspunse. „Aloo??”

 

Damon îşi simţi gâtul uscat la auzul vocii ei. Îşi deschise gura ca să zică ceva, dar nici un sunet nu voia să iasă. „Aloo? Cine este?” îi auzi vocea dulce.

 

Damon trase adânc aer în piept şi rămase tăcut. Nu putea să vorbească.

 

„Damon?” murmură ea brusc în telefon.

 

El închise şi aruncă telefonul de parcă tocmai fusese ars. Cum de a ştiut? O. la dracu!! I-a închis. Acum chiar că ştia cine era!!!

 

Începu din nou să meargă grăbit. Se comporta iraţional.

 

„Revino-ţi, Damon!!!” se dojeni ei singur.

 

Îşi turnă nişte cafea tare. Avea nevoie. Aproape o jumătate de oră mai târziu, un sunet neîncetat putea fi auzit. Cineva bătea la uşă, şi nu era prea gentil.

 

Damon se încruntă şi se îndreptă către persoana aia impacientată, care încă mai bătea în uşă. „Imediat!! Ai răbdare!!” ţipă el.

Deschise uşa şi fu uimit când Elena Gilbert trecu pe lângă. Era nervoasă.

 

„Ei bine, de ce nu intri, Elena?” glumi la intrarea ei bruscă.

 

Ea se învârtea în jur, iar ochii ei împroşcau foc către el. „Aş vrea să ştiu ce DRACULUI crezi tu că faci?” sparse ea liniştea.

 

Damon fusese puţin surprins de eruperea ei. „Eu.. ăăăm..”

 

Nici nu putu să-şi termine propoziţia. Se repezi la locul unde se afla el şi îl înghionti în piept cu un deget, gata să-l termine.

 

„Mă ignori!! Nu mi-ai spus cât de mult trebuie să te aştept!! Şi nici măcar nu-mi laşi un mesaj de NENOROCITA mea zi de naştere!!!!”

 

Se întoarse şi începu să se mişte agitată. „Şi apoi, mă suni şi închizi. Nu te mai înţeleg, Damon. Eşti cald un moment şi rece următorul. Hotărăşte-te odată!! Vrei să te aştept, dar mă dai la o parte la fiecare pas. Am obosit, Damon. Dacă o ţii tot aşa, nu mai aştept nimic şi plec!”

 

Pentru un moment îşi trase respiraţia şi continuă.

 

„Am terminat aici. La revedere, Damon.”

 

Aceste cuvinte îl puseră în acţiune. Se repezi la ea, când era gata să iasă pe uşă, din viaţa lui şi o întoarse. Trânti uşa cu o singură mână în timp ce cu cealaltă o propti pe suprafaţa acesteia.

 

„O, nu, n-ai să faci asta!!” spuse furios. „Crezi că nu vreau? Crezi că nu mă gândesc la asta în fiecare tâmpită secundă din fiecare tâmpită zi?”

 

Elena îşi ridică bărbia provocator. „Atunci dovedeşte! Arată-mi cât de mult mă vrei!”

 

Se holbară unul în ochii celuilalt pentru câteva secunde. Unul provocator, altul ezitant.

 

Nu dură mult. Damon îşi lipi buzele de ale ei, făcând-o să geamă de contactul brusc. Îşi vărsă toată frustrarea în acel sărut, ea îşi deschise gura pentru a-i lăsa limba înăuntru. Îşi duse braţele după gâtul său, iar el o aduse mai aproape. Elena şuieră când îi simţi membrul tare.

 

„Am nevoie de tine. Am nevoie de asta.” şopti ea.

 

Damon mârâi şi aprobă cu toată inima. Era prea departe pt a se opri acum. A aşteptat prea mult. S-a minţit singur prea mult. El lăsă un mormăit când ea îşi înfăşură picioarele în jurul lui. O împinse cu forţă în uşă, frecându-se de ea. Mâinile Elenei au început să patruleze. Trecu peste pieptul lui, vrând să ştie fiecare milimetru din el. Era disperată pentru atingerea pieilor lor, aşa că îi sfâşie tricoul.

 

„A fost scump.” spuse Damon printre sărutări.

 

Când el îşi trecu degetul peste vârful sânului ei, nu îi păsă nici dacă ar fi costat un milion de dolari. Asta era mult mai important. O luă de lângă uşă şi se îndreptă cu ea până în dormitorul său, ea căţărată încă pe el. Îi dădu drumul pe pat, admirând-o pentru o secundă. Pielea ei arată îmbujorată, buzele ei erau umflate şi ochii sclipitori. Toate pentru el. Se întinse lângă ea şi îi mângâie braţul de sus în jos.

 

„Vreau să ştiu dacă eşti sigură. Dacă nu…” propoziţia lui fusese lăsată în aer. Ştia ce voia el să spună.

 

„Glumeşti?! Aştept asta de luni.”

 

Damon zâmbi şi se aplecă să o sărute. Se puse deasupra ei şi trase rochia cât mai sus, dezvăluind câte puţin din pielea ei. Sărută fiecare parte descoperită până când ea se agită sub el.

 

În cele din urmă, scăpă de rochie complet şi o aruncă pe podea. Era aşa frumoasă, întinsă pentru el. Părul ei răspândit pe toată perna. Pieptul ei palpita. Îi sărută calea de la stomac în sus, oprindu-se la sânii ei acoperiţi. Îndepărtă materialul şi îi mângâie sfârcul, făcând-o să-şi împingă pieptul către el.

 

Damon rânji şi încercând să dea atenţie ambilor sâni, mâna lui găsi acel loc dulce dintre coapsele ei. Îşi cufundă degetul mai adânc, tocmai pentru a o găsi perfect udă. Elena îşi înfipse mâinile în părul lui, mişcându-se sub el. Atunci el introduse unul din degetele în ea, ea ţipând tăcut. El îi sărută iar gura, degetul său desfăşurându-se înăuntru şi afară.

„Nu te opri!! Să nu te opreşti vreodată!!”

 

El nu avea nicio intenţie să se oprească. Nu acum. Nu mai avea nimic. Un glonţ putea să treacă pe lângă el şi tot nu avea să plece. Elena se întinse către blugii lui, voind să-i facă să dispară. Dar îi era foarte greu cu el sărutând-o ca un nebun şi cu degetele sale lucrând-o lasciv. Dar Damon o ajută puţin. Cu mâna sa liberă desfăcu nasturele şi încercă să îi lase cât mai în jos peste coapsele lui.

 

„Sunt gata.” îi spuse ea.

 

Era sigur de asta. După ce mai adăugase nişte degete, nu găsise vreo „rezistenţă”.

 

Dezbrăcându-se de ultimele haine de pe ei, Damon îşi puse un prezervativ şi se poziţionă la intrarea ei. Şi apoi lumea se dezechilibră de pe axele sale. El se simţea de parcă ajunse în Nirvana, intrând tot mai mult în ea. Lăsă un mârâit puternic, eliberând luni de tensiune sexuală.

 

Au stat nemişcaţi o vreme, simţind toate acele senzaţii noi. Dar dorinţa de a se mişca devenise prea mare şi Damon se găsi împing tare în mai puţin de câteva minute.

 

„Ooh, Doamne, Elena!!!” gemu el tare.

 

O sărută carnal, în timp ce mâinile ei se deplasară către fundul lui. Îl strânse bine, ajutând la fricţiune. Luni de negare a transformat situaţia într-o cursă lungă şi sălbatică. Şi a sfârşit printr-o explozie puternică pentru amândoi.

 

Damon se dădu jos de pe ea, obosit complet. Lumea deveni tăcută pentru câteva secunde, ei respirând greu.

 

„Ştiam că va fi aşa!” şopti Elena cu un zâmbet implantat pe chip.

 

Damon se ridică puţin şi o privi. „La mulţi ani, Elena.”

 

________________________________

Traducator: Anca

Corector: Theo

One thought on “Capitolul 9

  1. Pingback: Capitole | Damon Salvatore

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s