Capitolul 7


672326d98cb97ad88d4666c8b376a2af

 

Deși întunericul pădurilor nu îi atrăgea pe toți, natura lor erau salvatorul Elenei. În timp ce ea cutreiera potecile de abia vizibile și necunoscute, silueta ei fără speranță ieșea în evidență. O furtună avea să înceapă și deși era una cât se poate de reală, nu putea să nu se aștepte și una metaforică. Găsind o buturugă mare pe pământul ud și întunecat, Elena se așeză pe ea și reflectă la cele întâmplate. Cel mai sumbru coșmar al ei se apropia; încă nu a avut vreo oră cu Damon de când cu galeria de artă, dar mâine aveau lecție și de fiecare dată când Elena se gândi la clasa îngustă și arhiplină și la Damon stând în fața ei, inima ei sări peste câteva bătăi. Nu fusese nicio problemă între ei, nicio ceartă, nicio indicație cum că ceva ar merge prost și dintr-o dată, Damon o părăsește fără nicio explicație logică, iar acum ea se simte nevoită să înfrunte realitatea rece. Brusc, ochii ei se umplură de lacrimi și Elena le lăsă să curgă, amintindu-și de primul sărut împărțit cu Damon sau prima dată când el a venit la ea acasă și au stat unul în compania celuilalt în fața focului. Disperată, se gândi să fugă undeva, iar o idee iscoditoare care îi înlătură lacrimile și o făcu să zâmbească.

În cealaltă parte a orașului, însă, Damon își curăța apartamentul, vrând să-și distragă atenția de la a se învinovăți pe sine însuși pentru ceea ce s-a întâmplat. Mintea lui se trezi instantaneu, când auzi un ciocănit zdravăn în ușă și când o deschise nu era nimeni alta decât Katerina, care îl privea cu zâmbet conspirativ.

” Bună, iubitule”, își scutură puțin părul și își mușcă buza de jos.” Primesc și eu un sărut?”. Damon se aplecă și îi lăsă un pupic pe obraz, dar Katerina îl apucă bine de tricou și îl trase spre buzele ei.

” Katerina, nu!”. Ea îl împinse cu brațele la o parte, intră înăuntru și se făcu comodă pe canapea. Se juca ușor cu o șuviță din părul ei, iar acel zâmbet dispăru. Părea foarte frumoasă și chiar angelică, dar Damon îi cunoștea adevăratul caracter. Nu putea să uite.

” Chiar te-ai instalat în orașul ăsta. E foarte plictisitor aici și e foarte enervant să trăiești aici cu cei mai proști oameni pe care i-am întâlnit vreodată.” Damon se stăpâni, voia să-i spună că acești oameni sunt chiar cei mai amabili oameni, iar Elena era mai femeie decât ea de 10 ori mai mult.

” Ai venit cu vreun motiv anume?”, întrebă Damon în final, iritat de prezența ei.

” Doar am venit să-ți văd micuțul apartament, dar acum plec.”, lăsă un mic râset, iar Damon fu rapid îngrețoșat. Era aproape ca și cum ea făcea mișto de el pentru că trăia unde trăia. Imediat după ce plecă, putea să respire din nou.

” Cred că este o idee minunată, dar nu vrei să aștepți până anul viitor?”, mama Elenei o întrebă surprinsă, în timp ce tatăl ei încă se gândea, dar Elena observă aceea încuviințare.

” Haide, te roog! Ar fi uimitor să petrec un an școlar în străinătate. M-am interesat, chiar e o posibilitate pentru mine să plec la Paris! Va fi la fel ca în vara asta, numai că mă pot bucura mai mult de cultura lor și gândește-te cum îmi voi îmbunătăți franceza!”. Mama o privi îngrijorată, dar mulțumită la Elena și tatăl ei și apoi spuse:

” Cred că este una din cele mai bune idei de curând, dragă și stiu cât de mult îți place Europa.”

” Du-te scumpo. Studiul în străinătate îți poate deschide multe alte uși în viitor.”, spuse tatăl ei cu un zâmbet.

Elena zâmbi extaziată. Mâncaseră împreună cina, iar apoi ea merse să facă baie. În timp ce adăuga sărurile de baie, Elena observă cum îi tremurau mâinile, dar nu se simțea îndoielnică la un an școlar la Paris, dar când se gândi că nu avea să-l mai vadă pe Damon pentru un an sau chiar pentru totdeauna, stomacul i se bulbucă și scăpă sărurile în apă, stropind pe jos. Trecându-și mâinile prin păr, își blocă toate gândurile cu el și intră în apa fierbinte.

În acea perioadă, școala era altfel. De când începuse acest an școlar, să-i vadă pe toți acești oameni devenise un fel de durere, dar știa că pleacă pentru a întâlni oameni noi și interesanți. Oameni care știau ce știa și ea și cărora le plăcea ce-i plăcea și ei. Și, oh Paris! Era ca un vis. Pentru un moment, Elena se imagină într-un din cafenelele mici, sorbind cafe au lait și savurând un croasant proaspăt. Știa că astăzi trebuia să meargă la directoare și să explice situația, dar fiind în bune relații cu ea, nu-și făcea niciun fel de grijă. După ce discută cu ea și primi confirmarea, Elena se simți încrezătoare, mergând la ore.

Când intră în clasa lui Damon, îl văzu singur la catedră și își dădu seama că încă nu se sunase de intrare, dar nu voia să plece pentru că ar fi fost nepoliticos din partea ei. El își ridică ochii înspre ea, iar când Elena se așeză în bancă, el se holba la ea stăruitor. Odată ce ea se instală, el se ridică de pe scaun, se apropie de ea și se așeză pe masa unui elev, privind-o cât se poate de serios.

” Trebuie să știi că în această clasă ne comportăm ca și cum nu s-a întâmplat nimic. Nu pot să stau cu grijă la tine tot timpul.”. Elena se înfurie subit și își pierdu calmul interior. Dădu din cap și forță un zâmbet.

” Înțeleg, dar nu era nevoie să mă avertizezi.”. Damon pufni și îi aruncă încă o privire serioasă, apoi se întoarse la locul lui și așteptă ca toți elevii să sosească. Pe toată durata lecției, furia Elenei crescu de fiecare dată când Damon făcea sau zicea ceva, așa că atunci când clopoțelul sună, ea fu prima care ieși din clasă, deși banca ei era aproape de fundul încăperii.

Când prima parte a zilei trecu, Damon se relaxă în cancelaria profesorilor și își luă o cafea. Așezându-se lângă fereastră, încercă să pară calm, deși întâlnirea cu Elena nu îi picase bine deloc. Sorbind din cafea, fu brusc întrerupt de o bătaie pe umăr, iar când se întoarse, o văzu pe directoarea școlii. Căpătă imediat o figură serioasă.

” Domnule Salvatore, vreau să vorbesc un moment de unul dintre elevii dumneavoastră: Elena Gilbert.” Lui Damon îi pică fața și se mișcă nervos.

” Tocmai ce m-a informat că pleacă în Franța la studii, iar știind că pe dvs. vă respectă, mă gândeam dacă puteți vorbi cu ea dacă chiar asta este ceea ce vrea și dacă are totul aranjat.” Damon simți un mare nod în gât și era incapabil de a schița ceva. Practic, o forțase pe Elena să plece în cealaltă parte a lumii și ironic era faptul că nu se simțea în stare să trăiască fără ea. Avea nevoie de ea aproape de el pentru a-i aminti de noua persoană care a devenit datorită ei. Și avea nevoie să se bucure de prezența ei, de zâmbetul ei și de tot ce însemna Elena.

” Mă voi ocupa cu plăcere de acest lucru și este foarte păcat că ne părăsește; era un elev foarte bun”, Damon spuse eventual și chiar îi aruncă directoarei un zâmbet fermecător. Apoi plecă în grabă și zărind-o pe Elena la dulapuri, o rugă să vină după el în clasă.

Când intră în clasă, realiză că nici nu știa ce să-i zică sau cum ar fi putut să-i explice purtarea lui dezgustătoare. Au stat acolo împreună, amândoi fascinați unul de celălalt, dar Elena încă părea excesiv de nervoasă, așa că Damon spuse:

” Am auzit că pleci.”

” Da și sunt fericită și dacă te întrebi, nu este din cauza ta, să știi…”, Elena simți că avea dreptul să fie mai înțepată cu el acum.

” Nu pleca!”, spuse Damon, făcând un pas spre ea, ochii lui privind-o cerșetor. O apucă de mâini și o trase rapid spre el, vrând să o sărute, dar ea îl împinse. Prostia lui nu mai avea limite pentru felul cum se purtase cu cineva pe care îl iubea. Crezuse că fiind un imbecil, lucrurile ar fi mers OK.

” Damon, dă-mi drumul! Mi-ai spus că trebuie să renunțăm la relația asta și că tu iubești pe altcineva, așa că nu îi trăda încrederea doar pentru că eu plec. Nu are rost din moment ce tu ai luat o decizie și eu pe a mea.”, Elena încercă să-l îndepărteze, dar chiar dacă îl ura în acel moment, tânjea ca el să o sărute și să nu-i mai dea drumul. Își dorea mai mult să revină la relația lor de dinainte decât să meargă la Paris. A fost sublim, dar viața are mereu o turnură pregătită pentru toți, și deși Elena a fost de-a dreptul surprinsă de ce s-a întâmplat între ei, poate asta era menit să se întâmple. Elena fu eliberată din strânsoarea lui și cu o privire sensibilă plecă, Damon privind-o încontinuu cu ochii umezi.

Îmbrăcată cu blugi și jachetă și cu geantă în mână, Elena era gata de călătorie, dar îi aștepta pe părinții ei și pe Jeremy să-și ia la revedere. Veniseră toți de la bucătărie cu un cadou, pe care i-l dădură Elenei și apoi fiecare îi dăduse o îmbrățișare și un sărut. Elena plecă și mergând cu taxiul până la aeroport, desfăcu cadoul și găsi 3 cd-uri cu cântece franțuzești și muzică jazz.” Perfect pentru relaxare”, se gândi Elena și cu un zâmbet pe chip se uită pe geam, admirând copacii și munții din zonă.

În același timp, Damon își deschise ușa apartamentului și cu un geamantan în mână și cu cheile în cealaltă, aruncă o ultimă privire locuinței sale și cu un speranță, închise ușa. Coborî și luă un taxi, spunându-i șoferului destinația sa. Aeroportul. Scoțând biletele din geantă, Damon văzu destinația finală:

PARIS

___________________________________

Traducator: Anca

Corector: Theo~

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s