Capitolul 6


capitolul 6

Elena s-a trezit cu greu, întinzându-se leneşă în cel mai confortabil pat în care mai dormise vreodată. În timp ce amintirile de peste noapte îi reveneau încet-încet, privirea i-a rămas de partea cealaltă a patului. A scos un sunet de destindere când a văzut locul gol, dar imediat, i-a luat locul un sentiment de dezamăgire, care s-a intensificat repede. Ce tot fac? s-a gândit ea, Nu ar trebui să fiu dezamăgită.

Era pe cale să se ridice din pat când a auzit o mişcare pe la uşă, după care Damon a intrat în cameră, ţinând, în echilibru, într-o mână o tavă.

„Ah, ah, ah. Înapoi în pat. Ţi-am adus micul dejun” i-a atras atenţia, mişcându-se într-o parte a patului şi punând tava pe măsuţa de lângă. Elena s-a uitat la ce era în tavă; o mulţime de mâncare; clătite cu sirop, pâine prăjită cu gem şi unt, cârnaţi, şuncă şi, în sfârşit, două pahare pline cu ce părea a fi suc proaspăt stors din portocale.

„Nu ştiam ce-ţi place, aşa că am preparat mai multe” a bâiguit Damon, băgându-şi nervos mâna prin părul nepieptănat de peste noapte. „Ce-ţi place la micul dejun?” a întrebat-o Damon, arătându-i mâncarea de lângă el.

Pe tine, s-a gândit Elena. Imediat s-a scuturat; ăsta era răpitorul ei, nu vreun băiat pe care l-a întâlnit într-o seară, în oraş.

„Nimic. Nu vreau nimic de la tine” s-a răstit ea la el.

„Haide odată, Elena. Nu stai aici decât până când John ne dă banii înapoi. Ar putea să-ţi şi placă aici.”

„Să-mi placă? Cum să-mi placă? M-ai răpit! Nu am ales să vin aici” a zis ea, volumul vocii crescând cu fiecare cuvânt.

„Te rog, Elena. Nu e chiar aşa de rău aici. Dacă nu te mai gândeşti deloc la chestia asta cu răpirea, chiar ţi-ar plăcea.” Poate chiar ţi-ar plăcea de mine, şi-a spus în gând. „Aşa că ce vrei să mănânci?”

„Nimic” i-a spus Elena ursuză. Însă răspunsul ei a fost repede contrazis de murmurul zgomotos din stomac.

„Nimic, nu?” a zâmbit el şmecher.

„Bine, dă-mi ceva din mâncarea aia proastă” a oftat fata întinzându-şi mâna înspre tavă. I-a observat micul rânjet produs de acceptarea ei silită. „Asta nu înseamnă că te şi plac.”

„Ei bine, şi de ce nu am schimba situaţia asta?”

„Ce?”

„Dă-i bătaie, întreabă-mă ce vrei tu” a început el s-o convingă.

„Orice? Orice vreau eu?” l-a întrebat ea suspicioasă.

„Ei, cu o singură condiţie.” A râs în sinea lui în timp ce o auzea mormăind, Normal că e. „Nu e nimic rău. La fiecare întrebare pusă de tine, am şi eu dreptul să te întreb şi eu. De acord?” Elena s-a uitat la Damon sceptică, în timp ce mâna lui s-a îndreptat către ea. A fixat-o cu privirea câteva secunde şi apoi i-a dat mâna. A icnit scurt când Damon i-a tras mâna înspre buzele lui, depunându-i un sărut dulce pe articulaţiile degetelor. „Doamnele primele” s-a pronunţat Damon, eliberându-i încet mâna.

„Care este numele tău? Numele tău complet.”

„Damon Francesco Salvatore.”

„Francesco?” a râs Elena. Damon devenise copleşit de râsetul ei frumos şi nu s-a putut abţine să nu se holbeze la ea. Când fata l-a observat, imediat el şi-a golit gâtul.

„Este italian. Ca şi Salvatore.” I-a făcut cu ochiul. „Iar tu, domnişoară Elena?”

„Elena Marie Gilbert.” A zâmbit cu superioritate. „Elena, ce înseamnă lumină.”

„Ştiu.” Damon a zâmbit când i-a văzut expresia enervată; în mod clar, era ea cea care vroia să pară cunoscătoare de multe lucruri.

„Următoarea întrebare. Când te-ai născut?”

„Pe 31 octombrie 1987.” Din nou a zâmbit când a observat-o calculându-i rapid vârsta.

„Deci, ai 24 de ani. Eşti cam bătrân” a zâmbit ea ironic.

„Bătrân? Ai mai văzut corp ca ăsta?” a exclamat, sărind din pat şi întorcându-se ca să fie privit din toate părţile. S-a aşezat din nou pe pat şi a văzut-o cum vine înspre el.

„Ălea sunt fire albe?” a început Elena să râdă ciufulindu-i părul.

„Oh, eşti chiar o comică micuţă în dimineaţa asta. Hai să continuăm, tinerico, tu când te-ai născut?”

„Pe 4 iunie 1994.”

„Ooo, deja ai făcut 18 ani acum câteva săptămâni.” Elena a dat din cap după care a început să râdă. „Hmm, cred că e bine să fiu în vârstă pentru un singur motiv: pot să cumpăr alcool” i-a replicat el, mişcându-şi sprâncenele.

„De ce să te mai oboseşti să cumperi alcool, când poţi fi de vârsta mea şi să-i faci pe băieţi să-ţi cumpere băuturi? Sau, când poţi să-l găseşti în sufrageriile nepopulate.” Şi-a ridicat o sprânceană şi a rânjit larg. Fata asta e periculoasă, s-a gândit, La naiba, îi dau şi luna de pe cer dacă mi-o cere.

„Şi apropo de asta, ce s-a întâmplat cu alcoolul meu? Nu ai fost aşa de beată când ai încercat să evadezi.” A afirmat privind-o superficial.

„Majoritatea s-a dus în chiuvetă.” Când el a rămas cu gura căscată, fata i-a spus, „Ţi-am făcut o favoare. Era dezgustător!” a exclamat punându-şi mâna la nas. Damon a avut o poftă grozavă să-i pupe faţa drăgălaşă manifestându-se, dar imediat s-a răzgândit când a procesat informaţia.

„Mi-ai aruncat alcoolul! Acel burbon costă 100 de dolari sticla” a exclamat, aruncându-şi mâinile în aer.

„Chiar aşa? Pentru o sticlă?”

„Da, doar una! Este clar că neexperimentata ta gamă nu recunoaşte băuturile de calitate.”

„Deja am deviat de la subiect” a pufăit Elena. „Acum, următoarea întrebare. Fraţi, surori?” L-a privit pe Damon cum a îngheţat. „Nu trebuie să-mi răspunzi dacă nu vrei” a dat-o ea la întors, calmă, întinzându-se înspre el şi strângându-l de braţ.

„Nu, of- Sunt bine. Poate că mi-ar face bine să-i spun cuiva. Am avut un frate. Numele lui era Stefan… dar, a murit când avea 17 ani.”

„Damon…” a spus Elena indulgentă, apropiindu-se mai mult de el, sperând să-l poată alina în orice fel.

„Sunt bine” a asigurat-o cu un mic zâmbet şi se simţea, ei bine, se simţea confortabil în timp ce degetele ei îi alunecau uşor de-a lungul braţului. „Eram cei mai buni prieteni; eram inseparabili, în ciuda diferenţei noastre de vârstă, de patru ani. Obişnuia să vină la mine cu probleme legate de fete, sau când avea nevoie de ajutor la teme. Eu eram de genul, idolul lui, sau ceva apropiat de asta. Încă nu îmi dau seama de ce mă admira aşa de mult, pentru că tatăl meu îmi spunea că sunt o dezamăgire impresionantă. Dar lui Stefan nu-i păsa de asta. Când aveam în jur de 21 de ani, am întâlnit-o pe această fată. Se numea Katherine. Era frumoasă, un pic cam falsă, dar tot muream după ea. Părul îi era blond şi lung, avea ochii de un albastru intens, şi, în mod normal, tenul îi părea palid, dar întotdeauna îşi ascundea asta dându-se exagerat de mult cu cremă de bronzat. Era sexy şi plină de distracţie, dar în acelaşi timp, mai era prefăcută şi egoistă. În ciuda tuturor defectelor ei, m-am îndrăgostit de ea. Ei bine, am crezut că am iubit-o, dar cred că eram doar aprins sexual după ea. Era genul de persoană care crea probleme, aşa îmi spune mama tot timpul, şi cred că ar fi trebuit s-o ascult. Era tot timpul la noi acasă şi s-a legat de Stefan imediat. Eram aşa de fericit; cele mai importante două persoane din viaţa mea se înţelegeau aşa de bine. Nici nu mi-am dat seama că ea venea acasă cu câteva ore înainte de a se întâlni cu mine şi şi-o trăgea cu fratele meu.” A făcut o pauză, ascultând-o pe Elena cum oftează uşor şi i-a simţit palma strângându-i braţul. „Nu asta a fost cea mai mare izbitură. Apoi, ea ajungea în camera mea, mă aştepta şi se culca şi cu mine. Exact aşa cum am mai spus, era egoistă. Ne vroia pe amândoi. Într-o noapte, literalmente, chiar ne-a vrut pe ambii. A intrat în cameră la mine, trăgându-l pe Stefan după ea, şi mi-a spus totul. Apoi, mi-a spus cât de mult vroia ca noi toţi trei să ne distrăm împreună. Mi-am pierdut controlul, în parte pentru că prietena mea se culca cu altcineva şi în parte pentru că ea se culca tocmai cu fratele meu mai mic, cu cel mai bun prieten al meu. Am ieşit furtunos din casă, nu înainte de a-i spune lui Stefan că-l urăsc. Îmi doresc să nu-i fi spus niciodată asta.” A răsuflat punându-şi capul în mâini. „Câteva ore mai târziu, am fost chemat la spital ca să identific un corp. A ieşit la iveală că tipa aia se mai întâlnea şi cu altul, unul Lee. Katherine l-a adus pe Stefan la o petrecere în cimitir, iar Lee a aflat că prietena lui se culca cu altul. A înnebunit, şi când a văzut-o cu Stefan, a scos o armă. A ţintit înspre Katherine, dar Stefan, care a fost dintotdeauna cavalerul alb, a sărit în faţa glonţului. În ultimele sale momente pe pământ, el a fost singur. Katherine a fugit rapid din Mystic Falls imediat  cum glonţul a trecut prin Stefan, iar Lee a fost arestat. Acum, el este în închisoare, şi cred că poate mă simt mai bine din cauza asta, dar dacă aş fi putut, mi-aş fi dat oricând viaţa pentru cea a lui Stefan.” Cum şi-a terminat de spus povestea, nişte braţe micuţe i s-au pus pe umeri. El şi-a ridicat mâinile să-i sprijine braţele şi şi-a lăsat capul să se odihnească pe pieptul ei.

„Îmi pare rău” a şoptit Elena frecându-şi bărbia de creştetul lui. I-a dat drumul încet, dar a rămas în raza de acţiune a braţelor lui.

„Mersi” i-a şoptit şi el, dându-i pe după ureche un smoc de păr.

„Următoarea întrebare?” l-a întrebat zâmbindu-i stins.

„Ai fraţi sau surori?” a întrebat-o Damon, degetele lui mâgâindu-i părul cel moale şi mătăsos.

„Nu. Mama mea, Isobel, a murit la naşterea mea şi de atunci, tata nu şi-a mai refăcut viaţa” i-a explicat.

„Mama mea, Sophia, a murit de cancer acum doi ani, iar taică-meu, Giuseppe, a urmat-o la câteva luni după. Doctorii au spus că a murit de inimă rea, dar eu niciodată nu am crezut că ar avea inimă.”

„Ţi-e dor de ei?” l-a întrebat Elena, mâinile ei legându-se de ale lui într-un mod natural.

„Tot timpul mi-e dor de Stefan. Îmi doresc să-i fi spus că-l iubesc măcar o singură dată înainte să fi murit. Mi-e dor şi de mama din când în când; anumite lucruri doar îmi reamintesc de ea, dar de tatăl meu? Nu, nu mi-e dor deloc de el” a spus Damon, mângâindu-i mâna Elenei cu degetul cel mare. „Gata, se terminară toate discuţiile morbide despre moarte.”

„Ok, întreabă-mă orice.”

„Când ţi-ai pierdut virginitatea?” Damon a fost încântat s-o vadă retrăgându-şi rapid mâna din strânsoarea lui, mormăind nişte lucruri total fără sens.

„Eu– o– de ce- Nu- Nu e treaba ta” a reuşit fata să bolborosească indignată. A văzut cum a prins-o o roşeaţă pe întreaga ei faţă. Dap, s-a gândit, clar o virgină.

„De ce, tu când ţi-ai pierdut-o pe a ta?”

„Când aveam 15 ani.”

„15? Eşti aşa de- de- curvar!” a strigat Elena.

„Curvar?” Damon a rânjit din greu, era aşa de adorabilă consternându-se.

„O ultimă întrebare. Eşti pregătită?” a întrebat-o, venind timpul să facă marele pas şi să aibă marea credinţă.

„Asta a fost întrebarea? Dacă asta a fost, e destul de uşoară” a zâmbit Elena, bătându-l uşor cu palma în piept.

„Vrei să mă acompaniezi într-o călătorie în Georgia pentru câteva zile?”

„Apuc să mă duc la cumpărături înainte de asta?” l-a interogat Elena.

„Ei bine, te poţi duce azi cu Caroline, dar de orice ai nevoie, le poţi cumpăra din Georgia. Cum ţi se pare?” a întrebat-o rapid, fiind dintr-o dată agitat de aşteptarea răspunsului ei.

„Ok” a spus Elena bătând fericită din palme.

„Cu o singură condiţie.”

„Tu şi condiţiile tale” şi-a dat ea ochii peste cap.

„Trebuie să recunoşti că îţi place de mine.” Buzele lui au afişat din nou un zâmbet superior când ea a oftat exasperată.

Bine. Nu eşti aşa de nesimţit pe cât credeam eu.”

„Asta este tot ceea ce primesc, nu?”

„Dap” a râs Elena.

 

Tradus de

Claudia

Advertisements

2 thoughts on “Capitolul 6

  1. Pingback: Capitole noi!! | Damon Salvatore

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s