Capitolul 9


Something Valuable – Chapter 9

Ceva valoros – Capitolul 9

– Trezeşte-te, somnoroaso! O voce murmură în urechea Elenei. Cu un oftat de protest îşi ascunse capul sub cearşafuri. – Elena…, oftă Damon încercând să tragă aşternuturile de pe ea.

– Doarme, şopti Elena, ţinând de cearşaf.

– Bine, până aici, gata cu Damon cel drăguţ, murmură el înainte să smulgă aşternuturile de pe pat.

– Bine, sunt trează, mormăi Elena.

Şi eu sunt, gândi Damon în timp ce îi privea picioarele lungi şi posteriorul rotund care era acoperit numai de o pereche de nişte boxeri roşii din dantela. Acesta îi mulţumi Cerului că ea nu observase că tricoul lui i se ridicase, lăsându-l să se bucure de întrevederile corpului pe care el îl privea. Ea se ridică încet, întinzându-şi braţele în sus în timp ce lasă să-i scape un scâncet de plăcere.

– Mmm. Damon? Murmură aceasta, legănându-şi picioarele pe marginea patului şi făcând pe inocenta.

– Da? Întrebă el, suspicios.

– Burtica mea chiorăie, se îmbufnă ea, frecându-şi stomacul.

– Ce vrei să fac eu în privinţa asta? Damon zâmbi compătimitor.

– Micul dejun, te rog! Ţipă Elena. Entuziasmul ei îl făcu pe Damon să chicotească înainte să o apuce şi să o arunce peste umăr.

– Damon, se vaită ea, de ce trebuie să fii aşa un om al peşterilor?

– Şşş, îţi place. Replică el, dându-i o palmă uşoară peste fund.

– O să îmi plăteşti pentru asta!

– Hai pisicuţo, poţi să mă plesneşti peste fund oricând. Îşi accentua afirmaţia mişcând din şolduri, smulgând un chicot de la brunetă. Damon o coborî încet pe bufetul de bucătărie, ţinând-o strâns când încerca să se mişte.

– Ah ah ah. Mă ajuţi să pregătesc micul dejun.

– Gătesc groaznic, mormăi ea. Serios, ard chestii în cuptorul cu microunde!

– Bine, trebuie să recunosc, asta-i rău. Dar, având în vedere că sunt teribil de grozav, cred că te pot transforma într-o profesionistă. Făcu el cu ochiul. O privea în timp ce ea se gândea la oferta lui şi îşi puse mâinile pe bufet lângă coapsele ei, degetele lui mari făcând cercuri micuţe pe pielea ei. El zâmbi în timp ce ei i se încreţea pielea sub atingerea lui.

– Bine, pufni ea, dar dacă va ieşi un dezastru total tu vei fi de vină pentru asta, l-a avertizat ea, agitând în aer degetul

– Bine, o să ţin cont de ameninţarea ta, domnişoara Gilbert, chicoti el, în timp ce se îndrepta spre frigider. O să începem cu ceva simplu. Pâine prăjită. Acum ştii ce-i asta?

– Damon, pe bune?

– Răspunde la întrebare, Elena.

– Este un ou, afirma ea enervată.

– Foarte bine! Exclamă Damon cu un fals entuziasm, mângâindu-i părul. Acum, spuse acesta întinzându-i un bol şi un ţel, sparge oul în castron şi bate-l spumă.

– Elena făcu rapid ce-i ceruse dar fu întreruptă de mâna lui pe ale sale.

– Am procedat greşit? Se încruntă ea.

– Nu nu. Doar nu vrei să le baţi prea tare. Explică el. O să fac eu partea murdară în locul tău. Elena îl privi în timp ce el înmuie pâinea în ouăle bătute înainte să o pună în tigaie. Se îndreptă încet spre ea, ridicând-o de pe bufet şi punând-o în picioare.

– De ce nu puteai pur şi simplu să-mi spui să mă dau jos de pe bufet? Se supără ea.

– Pentru că atunci nu mai apucam să te ţin în braţe. Acum vino, trebuie să întorci băieţii ăştia rai.

Elena reuşi să întoarcă pâinea prăjită cu numai un mic ajutor din partea lui Damon.

– Sunt bună, murmură ea, mâncându-şi micul dejun lihnită.

– Bine, asumă-ţi tu toate meritele, o certă Damon. O să plecăm cam într-o oră. Poţi să îţi pui hainele şi orice altceva mai ai nevoie în valiza mea.

– Bine, pentru cât timp vom fi plecaţi?

– Pentru câteva zile, mai mult sau mai puţin, zâmbi Damon. Acum du-te şi pregăteşte-te.

 

O oră mai târziu, Damon şi Elena erau pe drum, valiza lor închisă în siguranţă în portbagajul albastrei Carnero. Elena a încercat subtil să ascundă câteva piese de lenjerie intimă deocheată pe care i le adusese Caroline printre hainele pe care şi le-a împachetat. Ceea ce nu ştia însă, era că Damon îşi ascunsese de asemenea unele din cele mai nebunatice articole de îmbrăcăminte, mulţumită indiciilor Carolinei despre unde şi le ascunsese Elena pe-ale ei.

Elena a râs zgomotos ascultându-l pe Damon cântând pe melodia lui Taylor Swift. Nu se putea abţine să nu se holbeze la ea. Era foarte frumoasă în blugii ei mulaţi albi şi topul ei turcoaz vaporos. Picioarele ei păreau încântătoare în blugii ei strâmţi şi dorinţa lui era înălţată numai de tocurile ei lungi argintii pe care le purta şi îi alungeau picioarele într-o manieră aproape imposibilă.

– Serios, cum de ştii toate versurile? Reuşi Elena să întrebe printre hohote de râs.

– Sunt un om cu multe talente, dintre care multe ţi le pot arăta în dormitor, flirta el, ridicând sprâncenele la ea.

– Eşti excitat? Îl luă ea în râs.

Damon zâmbi, uitându-se între picioare – foarte.

– Ai de gând să fii la fel de enervant întreaga excursie?

– Oh. Asta a fost josnic. Îţi voi prezenta multe persoane care ar plăti pentru a fi în compania mea, o sâcâi Damon.

– Deah, poate un gigolo, murmură ea încet, dar totuşi Damon auzi fiecare cuvânt.

– Ştii, nu te-aş pune să plăteşti, scumpul meu boboc de floare. Rânji când văzu că o clipă i se oprise respiraţia.

– C-cum ai ştiut? Murmură ea, coborându-şi privirea în pământ.

– Ai o aură în jurul tău, eşti pură şi inocenţă. O privi în timp ce ea roşea. Nu trebuie să îţi fie ruşine. De fapt, eu cred că e grozav să aştepţi pe cineva cu care să te simţi bine. Eu mi-am pierdut virginitatea pe bancheta din spate a unei maşini cu o fată pentru care nu simţeam nimic. Îi spuse în timp ce îi luă mâna, mângâindu-i palma.

– Mulţumesc.

– Pentru ce?

– Ai o putere ciudată de a mă face să mă simt bine, deci, îţi mulţumesc. Îi zâmbi ea, întinzându-se pentru a-l săruta uşor pe obraz.

– Cu plăcere, şopti el, înmărmurit de ceea ce făcuse ea. O privi în timp ce ea încerca să-şi ascundă un căscat dar eşua groaznic. Hai, dormi. Trebuie să te odihneşti. Damon zâmbi în timp ce ea îşi închise ochii, cu mâna în continuare în mâinile lui.

 

– Trezirea, frumoasă adormită, şopti Damon, scuturând-o uşor pe Elena până când aceasta începu să geamă somnoroasă. Dacă nu te trezeşti acum, va trebui să încerc toată tehnica prinţesei şi să te sărut. Zâmbi superior când buzele sale se strânseră uşor. Se juca cu el, se gândea el, păcat că el era cel mai bun la jocul ăsta. Se aplecă uşor, respiraţia lui adiind peste buzele ei şi privi cum acestea se deschiseră uşor. Apoi îşi lăsa buzele să treacă la câţiva centimetri de buzele ei şi o sărută zgomotos pe obraz.

– Ah, Damon, eşti dezgustător! Strigă Elena, folosindu-şi mâneca bluzei ca să şteargă saliva lui de pe obraz.

– Haide, trebuie să luăm o cameră de hotel, insistă el, deschizând uşa. Aştepta ca ea să iasă afară din maşină când deodată ea se întinse după el.

– Ce e? Întrebă el

– Du-mă tu. Îl rugă ea, zâmbind.

– Serios? Întrebă el ironic în timp ce o privea cum dă afirmativ din cap. Hai atunci. Oftă, întorcându-se ca ea să poată urca pe spatele lui. Elena îşi puse mâinile în jurul gâtului lui şi picioarele în jurul taliei, lipindu-se de spatele lui. Damon închise uşile preţiosului sau Carnero, lua valiza din portbagaj şi încuie uşile. Mergea uşor prin parcare când simţi un sărut uşor în spatele urechii. Zâmbi. Un zâmbet adevărat şi sincer.

Damon zâmbi ironic la privirile care îl urmăreau purtând-o pe Elena prin recepţia hotelului. Reuşi să asculte câteva din şoaptele lor şi, potrivit unui cuplu bătrân de lângă standul de reviste, „ei erau tabloul tinerilor îndrăgostiţi”

– Bună, putem închiria o cameră pentru următoarele câteva zile? Îl întrebă pe tânărul recepţionist. Damon urmări cum privirea plictisită a tânărului se schimbă în una veselă şi copleşita când o zări pe Elena.

– Da, o cameră. Păi, nu prea ne-au mai rămas camere cu pături simple, deci presupun că tu şi sora ta va trebui să împărţiţi o cameră dublă. Rosti băiatul, Tommy, ignorându-l complet pe Damon, cu privirea aţintită spre Elena.

– O cameră dublă este în regulă. Şi, ca să ştii, ea nu e sora mea. Crede-mă, am fi comis un incest foarte mare dacă ar fi. Zâmbi superior, apropiindu-se. Poţi să faci rost de un pat matrimonial, e un animal în pat când se porneşte.

– Damon! Ţipă Elena, ascunzându-şi faţa de ruşine.

– Mulţumesc. Damon zâmbi când Tommy îi întindea cheia cu o privire nemulţumită.

– De ce i-ai spus asta? Mormăi Elena printre dinţi pe când erau singuri în lift.

– Avea de gând să flirteze cu tine. Meriţi mai mult decât un băiat cu faţa plină de coşuri, mormăi el.

– Erai gelos? Îl tachină Elena, neascunzându-şi un zâmbet pe faţă

– Pe el? Te rog, pufni el.

– Nu ştiu, mie mi s-a părut drăguţ.

Drăguţ? Exclamă Damon dar fu întrerupt de râsul Elenei. Vai ha, ha. Foarte amuzant Elena. Bombăni el încet. Bine, am fost gelos.

– Ştiam eu! Zâmbi în timp ce Damon se îndrepta spre camera lor de hotel. Bagă cardul în aparat şi intră în cameră, făcându-i loc să treacă prin spatele lui. Se întoarse cu faţa la ea prinzându-i mâinile strâns în mâinile lui. Elena se uită la expresia lui gânditoare

– Damon? S-a întâmplat ceva? Dădu ea din cap, studiindu-l.

– Ieşi la o întâlnire cu mine mâine seară.

– Serios? Întrebă ea, cu un mic zâmbet pe faţă.

– Serios.

– De acord! Zâmbi ea, sărutându-l pe obraz.

Damon şi Elena se pregătiră de culcare, lunga lor zi de călătorie îi extenuase pe amândoi. Amândoi stăteau întinşi în pat în aceeaşi poziţie ca şi în noaptea precedentă, Damon pe spate cu Elena aşezată deasupra pieptului său când aceasta oftă deodată.

– Sunt aşa uşuratică!

– Poftim? Întrebă el sceptic.

– Nici măcar nu am ieşit la o întâlnire şi deja mă culc cu tine.

 

________________________________________

Traducere: Narcisa

Corector: Theo~

One thought on “Capitolul 9

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s