Capitolul 11


tumblr_m2tqmeVlQz1qfqg4jo1_500Capitolul 11

 

Era copleşitor. Putea să miroasă, putea să audă. Era atât de însetată, gâtul ei începuse să ardă şi ea nici nu realizase ce se întâmplase până nu l-a auzit pe Damon.

– Jer, Ric afară acum!

Spuse exact când o prinse pe Elena îndreptându-se spre Jeremy. Ea se uită în sus la Damon şi apoi la uşa unde erau Ştefan şi Caroline care îi scoteau afară pe Bonnie, Ric şi Jeremy închizând uşa. Se uită din nou la Damon.

– Am dat-o în bară nu?

Şopti.

– Nu, nu ai dat-o, e ok te-am prins la timp. Te-ai descurcat destul de bine, ţi-a luat câteva minute înainte să îşi facă efectul.

Îi spuse Damon mângâind-o, făcând-o pe Elena să se lase pe el şi să îi zâmbească.

– Deci cum o să facem asta?

Întrebă Caroline.

– Huh?

Spuse Ştefan.

Damon îşi dădu ochii peste cap.

– Vorbeşte despre sânge şi lumina soarelui Ştefan. Şi sângele e alegerea Elenei, dar şti că o să fie mai greu o perioadă, nu?

Damon îi spuse Elenei.

– Da, ştiu… eu… nu ştiu. Ar trebui să încerc sânge de animal său uman?

– Iubito depinde de tine. Orice decizi o să accept.

– Ei bine o să le încerc pe amândouă şi o să văd ce îmi place. Trebuie să mă hrănesc cu un om sau merg şi pungile de sânge?

– E ok şi pungile sunt bune. Caroline de ce nu te duci să aduci una pentru fiecare?.

Caroline pleca şi se întoarce imediat. Îi dădu pungile lui Damon şi se aşeză pe jos în faţa lor. Ştefan stătea pe scaun lângă pat privindu-i. Damon luase sângele de animal prima dată şi îl dădu Elenei. Decise să nu îi spune ce era în caz că îi influenta părerea. O să îi spună după. Elena lua pungă şi duse deschizătura la gură luând o gură. Îi dădu drumul imediat iar mâinile i se duseră instantaneu la gură plângându-se. Ochii ei căutau ajutor disperaţi; ceilalţi se uitau la ea îngrijoraţi, în timp ce Damon începuse să îi mângâie spatele şi îi şopti ceva. Când durerea se opri mâinile îi căzuseră şi ea îşi simţi colţii cu limba.

– Doare mereu?

Întrebă ea.

– Nu, e aşa rău doar prima dată când ies. E posibil să te mai doară câteva daţi, dar nimic comparabil cu asta. Îmi pare rău ar fi trebui să te prevenim.

Replică Damon.

Elena dădu din cap şi luă punga terminând-o. Limba ei continuă să se joace cu colţii şi îşi dădu seama că începuse să chicotească apoi observă că era privită.

– Scuze, mă amuză.

Spuse zâmbind timid. Ceilalţi râseră cu ea.

– Pot să mai iau?

Damon aprobă şi îi dădu a doua pungă. O termina şi puse pungă goală înapoi în mâna lui Damon.

– Care ţi-a plăcut mai mult?

Întrebă Caroline.

– Mi-au plăcut amândouă, dar a doua a fost mult mai dulce. Dar oricum refuz să vânez animale sau oameni.

– Oh deci de acum o să mă pui să îţi aduc sângele într-o sticlă?

Întrebă Damon.

– Deci care a fost sângele de animal?

Întrebă ea.

– Primul, dacă vrei pot să prepar eu sângele pentru tine. Doar spune-mi ce preferi.

Spuse Damon zâmbind.

– Ei bine, hai să încercăm cel animal şi o să beau o pungă se sânge uman o zi doar ca să rămân puternică. Ai face asta pentru mine?

– Orice pentru tine iubire.

Dacă Elena ar fi putut să roşească ar face-o. Nu era sigură ce avea să se întâmple cu toţi, dar ştia că a făcut alegerea corectă. Avea să fie a lui Damon pentru eternitate şi el avea să fie al ei pentru eternitate, nu ar lăsa pe nimeni între ei. Uşa dormitorului se deschise arătând-o pe Bonnie. Păşi încet în cameră şi se uită la Damon care aprobase. Paşi mai aproape foarte încet. Elena nu reacţionă, dar se concentră să se controleze.

– Mă bucur foarte tare că te-ai întors Elena. Am făcut ceva pentru tine şi am vrut să ţi-o dau şi să văd dacă eşti bine.

Elena aprobă şi îşi întinse mâna. Bonnie îi dădu un inel frumos. Era aproape că al lui Caroline, dar mult mai frumos. Ceva îi spuse Elenei că inelul nu era de la Bonnie şi că avea să fie folosit pentru mai mult decât lumina zilei. Aştepta ca Damon să îi explice mai târziu. Acum voia să îi mulţumească lui Bonnie. Înainte ca cineva să vadă, Elena o îmbrăţişă pe Bonnie; Bonnie tresări pentru un moment şi apoi îi răspunse la îmbrăţişare. Damon urmărea pregătit să întrerupă orice s-ar întâmpla.

– Mulţumesc Bonnie, e frumos.

Îi zâmbi şi îşi puse inelul. Camera se scufundă în tăcere şi ea se uită în jurul ei întrebându-se ce se întâmplase.

– Elena realizezi ce s-a întâmplat?

Întrebă Ştefan. Ea se uită la el confuză, şi îşi scutură capul în semn că nu.

– Am făcut ceva ce nu trebuia să fac?

Întrebă uitându-se de la Damon la Bonnie.

Damon îşi scutură capul şi zâmbi.

– Nu, nu ai făcut şi te-ai descurcat foarte bine. Tocmai ai îmbrăţişat-o pe Bonnie, un om şi nu te-ai pierdut.

– Nici nu am realizat. Nu am simţit nimic. Nu mă deranjează acum.

Tocmai când uşa fusese lovită şi Katherine intra.

– Avem o problemă!

 

___________________________

Traducator: TA

Corector: Theo~

One thought on “Capitolul 11

  1. Pingback: The Letter – Capitole | Damon Salvatore

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s