Capitolul 12


nina-dobrev-vampire-diaries-elena-gilbert-tvd-Favim.com-490124Capitolul 12

 

Toată lumea din cameră se întorsese spre Katherine cu o privire şocată şi confuză.

– Ce se întâmplă Katherine?

Întrebă Damon.

– S-a întâmplat atât de repede, nu am avut timp să reacţionez. Am crezut că am ieşit din pădure.

– Despre ce vorbeşti Katherine?

Ştefan o întrebă în timp ce se îndrepta spre ea.

– Jeremy nu mai e.

Şopti uitându-se în podea.

– CE?

Strigară toţi împreună.

Ştefan o apucă de braţ pe Katherine şi o scutură.

– Ce vrei să spui cu nu mai e? Unde naiba e?

– Rebecca.

Katherine şopti.

– Ce? Cine e Rebecca?

Întrebă Caroline.

– Sora lui Klaus şi Elijah.

Răspunse Damon.

Damon şi Elena aşteptau să panicarea, dar nu se întâmplă. Cum e o privea îşi dădu seama că arată de parcă se certa cu ea, de parcă se luptă. Rahat.

– Să nu îndrăzneşti Elena!

Ţipă la ea când apăru în faţa ei apucându-i mâinile ca să o confrunte.

– Nu o face, nu o să fiu capabil să trăiesc cu tine. O închizi şi ai putea să mă pierzi, să ne pierzi.

Se uită în ochii ei şi o imploră să nu o facă. El îi urmări ochii îmblânzindu-se şi devenind apoşi. Ea nu era sigură dacă el voia să spună că nu o vrea dacă ar închide-o sau dacă nu ar vrea să ea să o închidă.

– Îmi pare rău. Ce o să face?

Întrebă ea.

– Nu sunt sigur, dar o să îl aducem înapoi. Unde e Ric? Trebuie să facem un plan.

Katherine dădu din cap şi plecă după Ric.

 

Altundeva:

Jeremy îşi deschise ochii şi se uită în jurul lui. Nimic înafară de pereţi gri închişi, o baltă de apă jegoasă într-un colţ, o lumină atârnând din mijlocul camerei şi mirosul de mizerie şi noroi. Încerca să se ridice şi se plânse de durerea din capul lui. Îşi apucă capul cu mâinile şi când le aduse erau acoperite de sânge. Nu îşi putea aminti ce se întâmplase. Se uită în jurul lui dar nimic nu îl putea ajuta. Nu avea nicio idee unde era, ce se întâmplă sau cine l-a adus aici, dar avea să afle. Se uită la uşa când se deschise. O fată în jur de 17 ani cu părul lung şi blond şi ochii albaştri intra în cameră.

– Bună Jeremy.

Nu ştia cine era, şi nu voia să ştie, voia doar să meargă acasă.

– Ce nu ştii cine sunt?

Întrebă şi se opri în faţa lui.

El îşi scutură capul.

– Aşa credeam şi eu. Numele meu e Rebecca. Sunt surprinsă că nu mă cunoşti. După cât ai ajutat să îmi omorî fratele.

Spuse privindu-l aşteptând să reacţioneze. Nimic, doar se uită la ea şi continuă să îşi ţină capul.

– Hmmm, Klaus îţi sună cunoscut?

Ochii lui se măriseră.

– Aşa credeam şi eu, vezi tu Elena şi prietenii ei mi-au luat fratele aşa că m-am gândit că ar fi corect pt mine să îl iau pe al ei. Nu îţi face griji nu plănuiesc să te omor încă, trebuie să aştept momentul perfect.

Spuse zâmbind.

Apoi totul se întunecă. Când se trezi îşi dădu seama că durerea dispăruse şi că nu mai sângera. Probabil leşinase din cauza sângerării. Se uită prin cameră şi văzu nişte apă şi nişte haine vechi. Merse acolo şi puse puţină apă peste hainele vechi şi îşi şterse mâinile şi faţa, apoi bău puţină apă. Simt că trecuseră ore de când stătea acolo făcând nimic, doar uitându-se la pereţi aşteptând nimic. Uşa se deschise din nou.

– Văd că te-ai întors.

El dădu din cap.

– Şi ai decis să te cureţi puţin? Trebuie să te ţin viu pentru planul meu şi pentru gustări.

– Te hrăneşti cu mine?

Ţipă el.

Fata Rebeccăi se schimbă în câteva momente şi îl prinse de gât ţinându-l la perete.

– Nu ţipi la mine. Înţelegi Jeremy? Pot să te torturez, să mă hrănesc cu tine, să îţi dau puţin sânge să te vindeci şi să o iau de la capăt. În fiecare zi până mori. Şi o să o fac, nu poţi să faci nimic că mă opreşti. Aşa o să plătească pentru ce i-a făcut fratelui meu.

Atunci Rebecca îl aruncă pe Jeremy la podea şi îi căuta gâtul sfâşiindu-i pielea. El ţipa când ea făcuse asta. Apoi se opri şi o simţi lingându-I gâtul şi durerea dispăru.

– Acum am decis că de fiecare dată când Elena sau una din jucăriile ei mă supără, tu o să trebuiască să plăteşti şi ea va şti. Acum depinde de cât de tare mă supăr. Acum trebuie să fac ceva şi să văd nişte oameni. O să primeşti nişte mâncare în scurt timp. La revedere Jeremy.

Spuse zâmbind apoi dispăru.

____________________________

Traducator: TA
Corector: Theo

One thought on “Capitolul 12

  1. Pingback: The Letter – Capitole | Damon Salvatore

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s