Pericolul vâscului


Pericolul vâscului

 

 

–          Mă simt ri-di-col, o voce s-a auzit până la Elena din bucătărioara apartamentului ei.

–          Arăţi adorabil, îi răspunse ea ferm.

Blondă a zburat până în bucătăria mică ca să-i îndrepte coarnele de cerb iubitului ei. Sprâncenele lui Ştefan erau ridicate în sus în timp ce ea încerca să-i aranjeze coarnele de cerb anexate care vroiau să îi iese din banda de suspensie pe care ea l-a forţat să o poarte. Zâmbetul lui era crispat dar indulgent. Elena nu se putea abţine să nu-i zâmbească înapoi neavând nicio remuşcare pentru asta.

–          Araţi – bine! Elena a punctat fiecare cuvânt cu un sărut. Acum pune-ţi nasul!

Ştefan s-a uitat la materialul din plastic cu leduri roşii.

–          Chiar trebuie? Serios?

Elena şi-a înfundat un râset.

–          Tu ai spus că nu iţi pasa de costume, acum eşti Rudolph.

–          Câteodată, Elena, Ştefan şi-a scuturat capul. Poţi să fii diabolică. Doar puţin.

–          Aureola spune altceva, Elena arătându-şi inelul de beteală din jurul capului ei. În plus, putea fii mult mai rău…

Ştefan şi-a pus mâinile în jurul taliei ei, polisierul alb strălucitor alunecându-i printre degete.

–          Cum aşa?

Ea radia în timp ce nasurile lor se atingeau.

–          Te-aş fii putut face un elf.

Ştefan şi-a deschis gura ca să-i replice, dar a fost întrerupt de perechea de bătăi în uşă.

Zâmbetul lui Elena s-a transformat într-unul trist.

–          Trebuie să fie Bonnie şi Meredith. Deschid eu, tu du-te şi pune-ţi nasul în baie. Spirtul de gumă este lângă chiuveta.

Ştefan a suspinat resemnat iar Elena i-a dat un sărut rapid ducându-se apoi să deschidă uşa.

–          Oh, a-ţi venit mai devreme. Eu doar… Elena s-a oprit brusc când a deschis uşa.

Acolo, sprijinandu-se la întâmplare de tocul uşii era Damon Salvatore. El stătea acolo într-un puternic contrast între lumea albă de afară şi el îmbarcat tot în negru, ochii şi părul îi străluceau ca nişte diamante în lumina lunii. Întunecat şi periculos ca gheaţa neagră.

–          Damon! Era un salut, o afirmaţie dar şi o întrebare.

–          Elena! Era o confirmare, o ironie dar şi o mângâiere.

Imposibil să vorbesc cu el acum, gândeşte Elena.

Damon a dispărut după confruntarea cu Klaus şi Elena nu a avut şansa să vorbească cu el. Acum ea nu avea nicio idee în ce relaţii sunt.

Elena şi-a forţat un zâmbet politicos.

–          Hei… dintre toate cuvinte stupide şi inadecvate…

Damon doar i-a zâmbit.

–          Îmi plac astea, s-a întins să-i atingă aripile pufoase ataşate de spatele rochiei Elenei şi a râs când mâna i s-a oprit în pragul uşii. Ochii lui de onix s-au înclinat ca să-i întâlnească pe cei de lapislazuli ai ei.

–          Ai de gând să mă inviţi înăuntru?

–          Depinde, acum zâmbetul Elenei era veritabil dar nu politicos.

Ei nu îi mai era frică de Damon, dar sigură ca naiba nu avea încredere în el.

–          Poţi fii de încredere?

Zâmbetul de răspuns al lui Damon era orbitor.

– Bineînţeles că nu.

– Atunci, nu poţi.

Elena a început să închidă uşa dar vocea lui Damon a oprit-o.

– Aşteaptă.

– Ce?

– Uită-te în sus.

S-a uitat. Vâsc. Bineînţeles. Nu însemna nimic, bineînţeles. Doar o decoraţie. La naiba, chiar ea a fost ceea care a pus-o acolo. Ea putea să închidă uşa acum şi nu era niciun lucru pe care Damon îl putea face. Dar…

Dar asta ar fi ca şi cum ar fi pierdut. Ca şi cum s-ar retrage. Sau, ar putea termina cu asta odată. Oricum, nu înseamnă nimic.

Aşa că Elena a dat un pas înainte, l-a pupat pe Damon pe buze, aşa cum dictează tradiţia, iar în secunda următoare s-ar întoarce înapoi. Nu era nevoie ca asta să dureze mai mult decât era necesar, ea doar vroia să-şi arate punctul de vedere, până la urmă.

Acum se uita la Damon fericită, ne mai obosindu-se să-i aprecieze expresia.

– Asta nu înseamnă nimic, pentru că nu am simţit nimic.

Şi cu asta ea a dat să se întoarcă în siguranţa apartamentului ei. Apoi, chiar atunci când era să dea crucialul pas înspre uşă, o mână i-a apucat aripile şi a întors-o brus în jur.

Braţe puternice o ţineau într-o îmbrăţişare în timp ce o faţă se ghemuia lângă gâtul ei. Ea putea să-i simtă zâmbetul pe pielea ei.

– Doar nu credeai că ai să scapi aşa de uşor, nu-i aşa?

 

__________________________

Traducator: Alexandra

Corector: Theo~

Advertisements

3 thoughts on “Pericolul vâscului

  1. – Damon! Era un salut, o afirmaţie dar şi o întrebare.

    – Elena! Era o confirmare, o ironie dar şi o mângâiere

    Cred ca asta exprima si in film cand se salutau astfel:))
    app.. can apare urmatorul shoot?:(

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s