Capitolul IX


Capitolul IX

Urma să fac cel mai nebunesc lucru din viaţa mea: să invit în oraş o fată pentru a-i câştiga prietenia. Nu avusesem niciodată prieteni aşa că asta era peste domeniul meu! Am format numărul lui Michelle şi am aşteptat până când a răspuns.

–          Bună Michelle, sunt Ellea! Am spus eu pe nerăsuflate.

–          Hei! Mă bucur că ai sunat! Vrei să ieşim la o prăjitură? M-a întrebat ea de parcă îmi citise gândurile.

–          Aa, da! Ar fi super! Trec eu să te iau?

–          Super! Îţi trimit într-un mesaj adresa mea şi ne vedem pe la şase? E bine?

–          E perfect! Super, ne vedem atunci!

Am închis, dar inima mea continua să pulseze cu o milă la oră! Nu mă puteam controla şi nu înţelegeam de ce. Adevărat că nu mai invitasem pe nimeni niciodată în oraş, dar să îmi bată inima atât de nebuneşte din cauza unei fete nu mi se mai întâmplase. M-am calmat într-un final şi am coborât pentru a mânca. Aveam în cap să îmi fac un sandwiş imens pe care să îl devorez citind ceva bun, dar ideea mi-a fost spulberată de Alexander care mă aştepta în bucătărie.

–          M-am gândit eu că o să ţi se facă foame aşa că am pregătit ceva.

Mi-a întins o farfurie plină cu piure şi o alta cu friptură la grătar. Am dat aprobator din cap şi am început să mănânc. Îmi era cu adevărat foame. Am terminat de mâncat şi m-am ridicat să îmi spăl farfuria, dar nu m-a lăsat. Am aşteptat să termine de spălat farfuriile şi să se întoarcă spre mine.

–          Găteşti foarte bine, am bâjbâit eu.

–          Mersi mult! Am avut destul timp să învăţ să fac asta. A glumit el şi mi-a făcut cu ochiul.

–          Ştii, vreau să vorbim! Legat de ceea ce suntem noi şi ce se întâmplă cu Leon..

–          Pot să lămuresc eu asta, dar am nevoie de participarea ta mai întâi! Mi-a comunicat el.

–          Sigur, am răspuns eu, orice ar fi de folos să mă facă să înţeleg ce se întâmplă cu tot.

Dar nu am mai apucat să mai continui pentru că buzele lui s-au lipit de ale mele şi au început un dans pentru supremaţie. Vroiam să mă împotrivesc, să fiu eu cea care câştigă, dar o ameţeală nesănătoasă mi-a cuprins tot corpul şi apoi am mai simţit pe cineva în capul meu. Cineva gândea la unison cu mine!

„Stai liniştită! Sunt eu!”, am auzit vocea lui Alex.

„Cum ai intrat în capul meu?”, am comentat eu alarmată.

„Suntem legaţi! Pot să fac şi asta dacă vreau, dar e mai simplu să îţi explic aşa decât să fac risipă de cuvinte, iartă-mă dacă te-am supărat.”

Să mă supere? Nu, era chiar interesant. Nici mie nu îmi plăcea vorbăria multă, iar faptul că el reuşise să găsească un mijloc mai simplu de a comunica mă făcea fericită. I-am transmis şi lui sentimentele mele şi i-am simţit răspunsul cu un alt val de fericire.

O serie de imagini mi-au acaparat mintea şi am stat să le privesc. Erau fascinante. Îmi explicau cum stă treaba cu toată chestia asta clasată sub numele de „Chevaliers” şi mai apoi îmi explica de ce se comporta Leon aşa cum o făcea. Primul pact pe care îl legam cu un Chevalier era cel mai dureros, dar şi cel mai valoros. Chevalier-ul ales putea să mă simtă cel mai bine, să mă ajute cel mai mult şi să mă iubească cel mai mult! Era cel pe care aveam să îl aleg să mă reprezinte de fiecare dată, iar asta îi punea puţin în umbră pe ceilalţi Chevaliers ai mei. Am rămas puţin amuţită pentru moment pentru că nu mă aşteptam, dar am simţit mâinile lui Alexander în jurul meu şi m-am mai calmat puţin.

„Nu te voi obliga să mă iubeşti pentru că nu pot să fac asta! Tu vei alege pe cine să iubeşti şi cum să o faci! Eu voi fi doar aici, cu tine, alături de tine, mereu lângă tine, mereu cu tine, voi face absolut orice îmi ceri. Eu sunt mai mult decât un Chevalier, sunt iubitul tău, prietenul tău, mama ta, tatăl tău, fratele tău, sunt tot ceea ce vrei tu să fiu!”

„Iar eu sunt fericită că eşti alături de mine!”

L-am strâns şi eu în braţe şi apoi i-am şoptit că îmi pare rău că nu am ştiut asta înainte să îi ofer sângele meu.

„Îmi pare rău dacă tu nu ai vrut să fi primul Chevalier, dar asta am simţit! Îmi pare foarte, foarte rău…”

„Şşşşttt! Nimeni nu m-a obligat să accept sângele tău. Am făcut-o pentru că te iubesc, pentru că sunt al tău şi pentru că nu contează ce vei alege în viitor! Voi fi alături de tine!”

Nu ştiam cum ar fi trebuit să reacţionez! Eram pur şi simplu bulversată! Până acum ceva timp avusesem impresia că îl iubesc pe Leon, acum aveam impresia că îl iubesc pe Alexander. Sentimentele mele nu erau o platformă sigură pe baza căreia să poţi construi un algoritm de a cărui viaţă să depindă realizarea celui mai sofisticat program! L-am îmbrăţişat pe Alex şi i-am arătat ce aveam de gând să fac. M-a aprobat şi m-a susţinut! Asta mi-a dat încredere.

Când am revenit la realitate eram obosită, dar nu pregătită să cad jos din picioare, ci doar ameţită.

–          Haide să vedem cu ce te îmbraci pentru „întâlnire”!

–          Nu e o întâlnire! Am ţipat eu în urma lui Alex!

Mă trăgea de mână spre camera mea. Când am intrat m-a ridicat în braţele lui şi m-a aruncat pe pat. Şi-a lipit pentru o fracţiune de secundă buzele de ale mele şi apoi a deschis şifonierul. Mi-a ales o pereche de pantaloni mulaţi negri, o bluză albastră, o geacă şi o pereche de pantofi cui.

–          Eşti conştient că este foarte frig afară, nu? Am comentat eu.

–          Da, dar mai ştiu şi că vei lua maşina cea mai bună deci nu va avei avea timp să suferi de nicio degerătură de vreun grad avansat, dar dacă totuşi o vei face, voi fi aici să am grijă de tine.

De ce făcea totul să sune atât de pornografic? Iar momentul când şi-a lins buzele, ah! Fir-ar! Mi-am tras câteva palme mintal şi am început să mă dezbrac pentru a lua noua ţinută la purtat.

–          Nu mă supăr! Chiar deloc! Frumoasă privelişte!

–          Evident! L-am provocat eu. Vino!

I-am făcut semn către baie şi înţeles imediat. Era în spatele meu ajutându-mă să mă descotorosesc şi de ultimele accesorii vestimentare care mai erau încă la locul lor. A dat drumul la apă în cada imensă şi până când avea să se umple s-a jucat cu umerii mei, relaxându-mă complet!

Care era faza cu Vindecătorii şi abilităţile lor de a face masaj? Mă simţeam în al nouălea cer, nici nu mai vroiam să mai plec vreodată din casă. Vroiam doar să stau acolo şi să mi se facă masaj până când aveam să cad în inconştienţă şi aveam să mă trezesc. Şi din nou, şi din nou…

–          Vreau o tartă cu mere, Alex! M-am trezit vorbind!

–          Ei bine, la asta chiar nu mă aşteptam, mi-a răspuns el, dar dorinţa ta este poruncă pentru mine!

Şi s-a evaporat. M-am instalat în cada plină cu apă fierbinte şi m-am lăsat cuprinsă de căldura ei. Am stat aşa câteva minute bune după care l-am auzit pe Alex deschizând uşa. Mirosul de mere calde mi-a invadat fosele nazale făcându-mă să mă simt atâââât de bine!

–          Nu îmi vine să cred că decât un singur magazin în tot oraşul face tartă cu mere, a comentat el. Scuze de întârziere, mi-a zâmbit el.

–          Glumeşti? Îţi mulţumesc!

Dar nu am mai avut timp să mai spun altceva deoarece o felie de tartă îmi zbura deja spre gură. Nu puteam să pun mâna pe ea pentru că aş fi udat-o, dar pe Alex nu părea să îl deranjeze că trebuia să mă şi hrănească asemeni unui copil mic. Zâmbeam după fiecare înghiţitură. Era delicioasă!

–          Îţi mulţumesc! Nu ştiu ce m-aş face fără tine! Am glumit eu..

–          Eu ştiu! Ţi-ar fi dor să faci asta, a comentat el şi m-a sărutat.

Avea dreptate. Mi-ar fi fost foarte dor de buzele lui. Erau catifelate şi se mulau perfect peste ale mele. Dar nu ştiam ce suntem noi.. pentru că nu ştiam ce însemna „noi” cu adevărat.

M-a ajutat să îmi spăl părul şi apoi să mă îmbrac. Mi-a prins părul într-o coadă într-o parte şi l-a ondulat puţin la vârfuri. Arătam drăguţ, chiar îmi plăcea. Nu ştiam de unde ştia toate chestiile astea despre fete, dar adoram asta la el.

Când mi-am aruncat ochii spre ceas era aproape cinci şi jumătate. Mai aveam puţin şi trebuia să fiu la Michelle. Am alergat spre garaj – dacă poţi alerga foarte repede purtând o pereche de pantofi cui de zece centimetrii – şi am ales să scot Ferrari-ul la o scurtă plimbare.

–          Să conduci cu grijă, m-a rugat Alex.

Am încuviinţat din cap şi am închis portiera. Eram doar eu şi micuţul meu motănel roşu. L-am trezit la viaţă şi aproape că se transformase într-un tigru după prima accelerare. Am introdus prin comanda vocală a GPS-ului adresa lui Michelle şi în mai puţin de douăzeci şi cinci de minute eram deja în faţă la ea. Mă aştepta pe verandă, iar când a zărit maşina a început să alerge spre mine. Alerge? Hmm, nu chiar, dansa mai mult..

A intrat în maşină şi s-a scuturat. Îi era frig aşa că înainte de a o întâmpina cu normalul „bună”, i-am oferit jacheta mea.

–          Nu, nu e nevoie! Sunt bine! E doar mai răcoare decât de obicei, a comentat ea.

–          Stai liniştită, mie oricum nu îmi este frig aşa că poţi să o iei tu!

–          OK, mersi mult. Chiar îmi era frig!

Am zâmbit şi am pornit căldura. Se simţea bine.

–          Unde vrei să mergem, am întrebat eu în cele din urmă.

–          Ah, iartă-mă eram doar şocată de maşină! Unde vrei tu este bine! Mi-a răspuns ea.

–          Ce zici de o prăjitură la Andy’s? Am sugerat eu.

–          E OK, sper că Olivia a mai învăţat să îşi controleze mirosul altfel o să vomit în loc să zâmbesc.

–          Olivia?

–          A, da. Tu nu ştii totul, aşa-i? Tu nu ştii multe! Dar eşti legată.. cum ai reuşit asta? Ce eşti, Ellea?

–          Să lăsam asta pentru prăjitură. Explică-mi care este chestia cu Olivia.

–          Păi, Olivia Iskra este director la propria ei firmă de bijuterii. Este de treabă şi îi place să se distreze făcând prăjituri, iar lui Andy îi convine de minune pentru că nu o plăteşte, dar îi face prăjituri de două-trei ori pe săptămână. Iar Olivia, ei bine, şi ea face parte din supranatural. Este un vârcolac. Da nu ţi-am spus eu şi nici nu ştii de la mine!

–          Vârcolac? Serios? Ce mama dracului este în neregulă cu oraşul acesta?

Am întrebat eu exasperată! Urma să îmi spună că Baba Yaga era domiciliată pe strada X, la numărul Z! Serios? Ce naiba făcusem de meritasem una ca asta? Am oftat şi am pornit motorul accesând din nou comanda vocală a GPS-ului şi pornind spre Andy’s. Briliant! Absolut briliant!

______________________________________________________________________

Autor: Theo~

All Rights Reserved

Licenced under Theo~

Advertisements

5 thoughts on “Capitolul IX

  1. Da, frumos capitolul, dar chestia cu Alexander vreau aia, ba nu aia sau eu stiu ce fel de pretenti o sa mai aibe ii umpic prea deplasat. Adica nu mi-o lua in nume de rau, am inteles ca ei sunt sclavi ei si ca ea este Stapana, dar cum si ea a zis daca vrea ceva se duce si isi ia singura… Era mai placut daca avea si el umpic de taria aia de caracter care defineste un barbat…

    Like

  2. Dar din cate am observat in ficurile tale…Mi-ai lasat impresia ca iti place ca femeia sa detina controlul in cea mai mare parte, dandu-le umpic de control si barbatiilor, dar intr-un final tot Femeia ajunge prima la apogeu… Sau ma insel ?

    Like

  3. super….cate stress pe ell..ma bucur mult ca il are alaturi pe tipu de ciocolata,nu imi place deloc vanilia si cand mi-l imaginam pe leon imi venea in cap mirosul de vanilie:)) dar oricum imi place mult capitolul asta..ma duc la urmatorul

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s