Capitolul X


Capitolul X

Dacă tot aveam de gând să fac cunoştinţă cu tot supranaturalul din oraşul pe care îl clasasem drept liniştit şi privat, înainte de a afla despre secretele minunate care se ascundeau aici, am zis să fac totul în stil mare. Am pornit muzica şi am dat-o la maxim, coborând din maşină pe beat-ul lui 50 Cent în melodia Candy Shop. Toată cofetăria a întors capul să vadă cine poate să conducă un Ferrari, să asculte 50 Cent şi să poarte tocuri de zece centimetrii fără să se balanseze pe ele. Am zâmbit, iar Michelle, ei bine m-a strâns de mână şi mi-a spus că nu mai intrase de mult într-o cofetărie cu atât de mult stil.

I-am făcut cu ochiul. Era şi rândul meu să mă fac văzută şi ascultată! Mă săturasem de ipocrizia oamenilor care mă înconjurau aşa că „la dracu cu ei!”.

Am ales o masă mai retrasă, iar tipul care ne-a adus meniurile a zăbovit mai mult decât ar fi trebuit. Nu îl priveam, eram mai interesată de Michelle decât de orice altceva. Era vrăjitoare, putea să facă tot felul de chestii din alea pe care le vedeai la televizor? Gen avea o mătură lustruită după uşa de la dulap, sau avea tot felul de poţiuni şi cazane prin beci? Vroiam să ştiu mai multe!

Materia mea cenuşie se pusese pe treabă, iar eu nu mai aveam răbdare! Trebuia să ştiu cum este să fi vrăjitoare, ce puteri au, ce simţuri. Vroiam să ştiu tot!

–          Nu o să mă diseci, nu-i aşa? Mi-a întrerup şirul gândurilor Michelle.

–          Ce? Nu! În niciun caz! De unde ţi-a venit şi ideea asta? Am întrebat-o eu pe un ton acuzator.

–          Aşa mă priveşti, de parcă aş arăta mai bine pe o masă a unui spital şi cu tine având vreo şapte-opt bisturii în mână! Am oroare de chestiile alea de când eram mică şi a trebuit să merg la spital pentru a îmi pune nişte copci. M-au anesteziat decât local aşa că îţi imaginezi că am văzut şi simţit tot. Urăsc spitalele! Aşa că dacă vrei să mă diseci te rog nu folosi bisturii, OK? A adăugat ea.

–          Nu aveam în intenţie să fac asta, dar OK, am notat: fără bisturii!

Am început să râdem amândouă. Nu ştiu cum reuşisem să destind atmosfera aşa, dar îmi plăcea. Am continuat să râdem până când chelnerul nostru s-a sinchisit să vină să ne ia comanda.

–          O Cola Zero pentru mine şi specialitatea casei, am comandat eu.

–          La fel, te rog! Şi salut-o pe Olivia din partea mea. Transmite-i că dacă are timp aş vrea să întâlnească pe cineva, a mai adăugat Michelle.

–          Michelle, nu cred că..

–          Mich. Doar Mich! Michelle sună de parcă sunt vreo franţuzoaică uitată pe aici şi cu fiţe! Şi ghici ce! Nu îmi place să se creadă asta despre mine!

–          Ok, deci, Mich.. eşti vrăjitoare..

–          Iar tu eşti..

–          Un Archild. Dar nu e important! Cum e să fi vrăjitoare, ce puteri ai, ai o mătură sau poţiuni şi alte de astea? Întrebam eu pe nerăsuflate.

–          Un ARCHILD! A zbierat Mich în toată cofetăria. Capetele s-au întors automat către noi şi ne priveau suspicioşi de parcă descoperiseră că satul era invadat de extratereştrii. Adică ce Arr.. Child (Copil) frumos ai drept nepoţel! A dres-o ea. Privitorii şi-au reluat poziţiile, iar eu aproape că am plesnit-o mintal peste gură pe M.

–          Poţi să nu zbieri ca să ştie tot oraşul ce sunt?

–          Iartă-mă! Nu am vrut doar că.. m-ai şocat! Doamne Dumnezeule, Majestate, îmi cer mii de scuze pentru că nu mi-am dat seama de ceea ce sunteţi! Dacă doriţi să mă omorâţi înţeleg, am procedat nesăbuit! Îmi cer mii de..

–          Mich! Ai înnebunit! Revino-ţi! Nimeni nu omoară pe nimeni! Vreau doar să te cunosc atâta tot! Am liniştit-o eu! Ce naiba eram dacă puteam să fac creaturile să se comporte aşa?

–          Sunt o Vrăjitoare de gradul I. Lasă-mă să îţi arăt.

Mi-a atins mâna şi m-a propulsat într-o cameră de lectură veche, cu rafturi pline cu cărţi vechi de peste o mie de ani. Titluri de care nici nu mai auzisem.

„Aici este camera mea de refugiu. Atunci când sunt obosită sau nu am chef de nimic mă refugiez aici. Pot să îţi explic mai bine aici ce înseamnă vrăjitoria.”

Eram surprinsă de puterile ei. Îmi plăcea toată chestia asta care se clasa ciudat de bine sub categoria „vrăjitorie”.

„Vrăjitoarele au trei grade: I, II şi III. Vrăjitoarele de gradul III sunt cele care nu au decât un sfert din puterile unei Vrăjitoare de gradul I. Pot să facă poţiuni care să vindece, să omoare şi/sau să otrăvească o persoană, dar nu pot să folosească magia de atac, doar pe cea defensivă. Lucruri mici cum ar fi scuturi de apărare, dar nimic nu durează foarte mult având o putere limitată. Apoi vin Vrăjitoarele de gradul II cu jumătate din puterea Vrăjitoarelor de gardul I. Nici acestea nu pot să facă mare lucru. Înmulţeşte cu doi ceea ce poate să facă o Vrăjitoare de gradul III şi ai aflat puterile acestora, dar cele mai puternice şi periculoase sunt Vrăjitoarele de gradul I. Noi putem să ne jucăm cu natura, să o distrugem şi să o înviem după bunul plac! Nimic nu ne poate secătui de puteri, decât o piatră specială, dar care a dispărut de mult de pe Pământ. Putem să oferim bunătate sau răutate, nu amândouă. O dată ce ne alegem destinul nu ni-l mai putem schimba decât prin renaştere, iar o Vrăjitoare nu poate să moară decât de trei ori. Dar poate să trăiască o veşnicie dacă asta îţi doreşte. Eu, la fel ca şi bunica mea, mi-am ales destinul alb sau cel bun, folosindu-mă numai de magia bună din mine, dar mama mea, ea a ales destinul întunecat. Îmi este dor de mama, dar a fost mai bine că m-am îndepărtat de ea. Sunt mândră de mine că am reuşit să aleg ceea ce e bun pentru mine. Sunt de abia la început, dar tind să cred că o dată ce ai ales un început bun continui să ai un sfârşit la fel de bun.”

Mă lăsase pe gânduri puţin, dar nu pentru că aflasem despre Vrăjitoare, ci pentru că începusem să asemuiesc anumite chipuri pe care le văzusem cu vrăjitoarele. Nu îmi dădusem seama înainte că asta erau pentru că nu ştiusem, dar după istorisirea lui Mich, imaginile şi cărţile mi-am dat seama că mai cunoşteam pe cineva care era vrăjitor: Andrew Collins!

Ne-am dat drumul la mâini şi eu am luat o înghiţitură mare din băutura mea. Am lăsat Coca Cola-ul să îmi invadeze stomacul şi să mă facă să mă simt mai bine, dar totuşi prea multă informaţie nu poate fi niciodată prea bine venită, mai ales dacă eu nu eram, practic, perfect pregătită să suport şocul. Dar eram puternică, făceam faţă, doar că îmi dădeam seama că totul se derula mult prea repede pentru mine. Urma să mor, iar eu nu mă simţeam împlinită. Aveam o frică pentru asta, ştiam că trebuie să fiu pregătită, să mă sacrific pentru lume să accept destinul câtorva miliarde de oameni, dar să îl uit şi să îl reneg pe al meu. Vroiam să strig, să urlu, să lovesc nebuneşte pe cineva sau ceva, vroiam eliberare.

–          Iar eu ştiu cum poţi să faci asta! Eşti tensionată, vrei să te eliberezi, Archild! Iar eu ştiu cum să o faci. Urmează-mă!

Vocea care se ridicase peste gândurile mele nu îmi aparţinea, era o voce reală venită de undeva din dreapta mea. Era un alt supranatural, era probabil Olivia.

–          Olivia, mi-a confirmat gândurile Michelle, ce surpriză plăcută! Văd că eşti fericită să îţi marchezi teritoriul, a comentat răutăcios Mich.

–          Michelle Anastasie! Ce surpriză plăcută! Ce i-ai făcut Majestăţii sale de a ajuns aşa? Scoate-o de aici înainte să arunce lumea în aer pentru că ai suprasolicitat-o! Haide, urmează-mă Archild!

–          Urmeaz-o, Ell! Mi-a comandat panicată noua mea prietenă vrăjitoare.

Am urmat-o pe Olivia afară, era plăcut. Rece, dar plăcut. Vântul intra în contact cu părul meu şi îmi ridica coada de pe umeri, lăsându-mă dezgolită şi neputincioasă în faţa lui.

Olivia şi-a dat puloverul jos şi apoi pantalonii şi bluza. Rămăsese doar cu adidaşii de care s-a descotorosit imediat. Stătea într-un frig îngrozitor îmbrăcată în chiloţi şi sutien. Era nebună?

–          Ştii, e mai bine aşa. Sunt vârcolac, eu nu simt lucrurile aşa cum le simt oamenii, eu simt totul ca fiind cald şi bine. Nu simt frigul, nu simt răceala, nu simt lucrurile care m-ar putea răni. Sunt doar o maşinărie de luptă care nu poate să simtă, iar asta mă face să am un avantaj crud şi nemilos în faţa adversarilor mei. Mă transform ori de câte ori vreau. Sunt un sânge pur, un vârcolac care nu a fost diluat de un om sau un alt supranatural. Mai suntem foarte puţini, dar încercăm să conservăm specia şi să nu o lăsăm să se autodistrugă. Îţi pot arăta adevărata mea formă, dar nu mi-am adus lenjerie de schimb azi aşa că nu pot, dar dacă Majestatea sa doreşte asta pot să renunţ şi să vă arăt.

–          Nu! Te rog, îmbracă-te! Nu vreau decât să stea cineva lângă mine. Îmi pare rău, ştii, pentru că m-am enervat în cofetărie. Eu nu mă enervez, dar eram furioasă pe mine, pe faptul că am fost oarbă până acum, că m-am lăsat înşelată de alţii, că am uitat să văd în jurul meu, eram pur şi simplu la o limită legată de propria mea stupizenie! Nu înţeleg de ce nu am văzut până acum! După ce Michelle mi-a spus că este vrăjitoare mi-am dat seama că mai cunoscusem un vrăjitor înainte, o persoană pe care o respectasem foarte mult şi pe care o îndrăgisem aşa cum ştiusem eu, o persoană care m-a asigurat că nu sunt decât un copil normal cu puţine calităţi, că pot să fiu normală şi să trăiesc o viaţă normală. Din cauza lui m-am mutat aici pentru că mi-a dat încredere în mine, dar acum îmi dau seama că a plănuit asta de la bun început. Ştia de voi, nu avea cum să nu ştie, ştia că vă voi întâlni şi ştia că voi afla în sfârşit cât de puternică sunt. Care este scopul meu şi că bătălia a început.

–          Corect! Nu ştiu despre cine vorbeşti, dar bătălia a început!

–          Olivia Iskra, vrei să mă însoţeşti în această luptă? Vrei să fi de partea mea şi să mă ajuţi să salvăm omenirea?

–          Da, Majestatea voastră! Voi fi alături de dumneavoastră!

S-a înclinat în faţa mea după care s-a îmbrăcat şi m-a condus înăuntru. Mich era tot la masa unde ne instalaserăm de la bun început. I-a făcut loc şi Oliviei şi am rugat-o şi pe ea acelaşi lucru. Câştigasem două aliate de care aveam nevoie. Câştigasem două prietene şi doi pioni de care aveam foarte mare nevoie.

Am condus-o pe Mich acasă şi i-am urat noapte bună. Am refuzat politicos ceaiul pe care dorea să mi-l ofere, dar nu mai aveam chef de nimic. Am condus nebuneşte până acasă şi am parcat maşina fără să fiu prea atentă în jurul meu. Când am coborât, o pereche de mâini cu miros de vanilie s-au încolăcit în jurul meu. Leon.

–          Mi-a fost dor de tine, Ellea, m-a întâmpinat vocea caldă a lui Leon.

Şi mie îmi fusese dor de el, dar mă abandonase. Era Chevalier-ul meu, avusesem nevoie de el, mă împinsese practic în braţele lui Alexander, iar acum nu făcea decât să îmi şoptească „mi-a fost dor de tine..”. Dar nu puteam. Şi mie îmi fusese dor de el şi cu toate astea îi oferisem spaţiul pe care îl ceruse, îl lăsasem să simtă el, nu să simtă prin mine, îl lăsasem să înţeleagă el, nu să înţeleagă înţelesurile mele. Am închis ochii şi am răsuflat.

–          Şi mie mi-a fost dor de tine, Leon. Să intrăm, Alexander mă aşteaptă.

Vroia să spună ceva, dar felul în care pusesem problema ne rănea pe amândoi. Nu puteam să aleg pentru că nu aveam ce să aleg. Leon mă formase într-un fel sau altul, dar Alexander, mă modelase aşa cum ştiuse el. Fusese acolo când idioata de mine avusese nevoie de el. Am intrat în casă cu Leon în urma mea, fără să mai spunem un cuvânt. Tocmai când vroiam să mă arunc pe canapea şi să strig după Alex şi un pahar mare de Cola am auzit-o pe mama strigând:

–          În bucătărie, domnişoară! Acum!

Serios? Nu putea să mi se întâmple mie asta, nu-i aşa? La naiba cu tot!

_______________________________________________________________

Autor: Theo~

All Rights Reserved

Licenced under Theo~

Advertisements

5 thoughts on “Capitolul X

  1. :O:O:O:O:O a venit masa??/
    vreau sa citesc nextuuuuuu
    cand il pui?:))) cred ca abea te-ai gandit la cum o sa sune dapoi sa il scrii
    scuze..impulsu de a dori mai mult a scris mai sus
    te las sa scrii in ritmul tau..
    bafta in continuare,pupici

    Like

  2. bn deki sfarsitul a fost tare :X
    foarte tare faza cu Olivia si Mich se pare ca o respecta
    Nu stiu parca mie mi-ar placea sa ramana cu Alex dar intr-un fel imi place si Leon
    Esti grozava la scris si mereu ma lasi cu gura cascata ceea ce nu mi se prea intampla bafta cu scoala si nu ne trebuiesc capitole imd ca nu suntem obsedati suntem doar hipnotizati de talentul tau scz ca m-am lungit cu vb oricum bafta in continuare !

    Like

  3. deci au mai aparut personaje…si oare pe cine iubeste mai mult?Leon sau Alex.a inceput sa imi fie mila de Leon,dar si Alex este foarte dragut.spor la scris in continuare!

    Like

  4. am citit capitolele pe care le-ai postat cu sufletul la gura! abia asteptam sa postezi! doi cavaleri, o vrajitoare si un varcolac oau si “majestatea sa” si mai bine ! felicitari ! iti iese din plin ficare capitol pe care il postezi si te apreciez foarte mult!
    spor la scris si multi pupicei!!!

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s