Capitolul 15


Capitolul 15

„Uitasem cum este să simţi că tot ceea ce te înconjoară are viaţă, trăieşte, se mişcă, respiră, mănâncă… este absolut minunat

Dacă până atunci Ashley fusese cea mai puternică fiinţă de pe acest Pământ, de acum era cea mai puternică fiinţă din Întregul Univers. Atinsese apogeul odată ce Akuma îi cedase puterile lui, înainte ca totul să se distrugă, înainte ca ea să fie trimisă înapoi pe Pământ.

Tocurile de cincisprezece centimetrii o făceau să pară înaltă, iar rochiţa neagră mulată pe care şi-o alesese îi stătea foarte bine, dar se simţea ciudat. Se simţea schimbată, iar asta îi dădea o senzaţie de disconfort. Nu înţelegea ce se schimbase, nu ştia dacă mintea sau trupul i se schimbaseră, părea doar ciudat. Atinse geamul imens al aeroportului şi apoi observă, cu ajutorul văzului ei foarte fin, cum fiecare om se mişca aproape în reluare.

„Nici nu ştiu ce pierd, lumea se învârte atât de repede şi, totuşi, ei se mişcă atât de încet”, gândi aceasta înainte să îi facă cu mâna unui bebeluş.

Îşi dădu părul pe spate şi apoi îşi analiză culoarea. Avea un păr negru strălucitor superb, pe care îl privea deja de ceva secunde, dar parcă ochii ei refuzau să părăsească acea culoare, acea nuanţă de onix. Ochii ei erau de un verde profund, imposibil de bănuit cât de adânci sunt, imposibil de observat cât de provocatori erau. Felina din ea îşi făcea apariţia în orice secundă. Deşi crezuse că sacrificase partea „vampirică” din ea, puterile nu muriseră, ci doar rămăseseră în stand-by, revenind la viaţă o dată cu aterizarea ei pe Pământ. Pielea ei era mai lucioasă decât de obicei, făcându-i tenul mai alb decât îl avusese vreodată. De nicăieri o rază de soare îi atinse pielea, făcând-o să se retragă instantaneu. Nu mai simţise aşa ceva, dar soarele parcă îi înţepa pielea, făcând-o foarte uşor de rupt. Intensitatea luminii era foarte slabă, aproape insesizabilă de ochiul uman, nu era cald, dar durerea provocată de lumină o lăsă paralizată pentru moment. Întunericul din ea – întunericul cedat de Akuma – o făcea vulnerabilă la Lumină.

„Dar sunt fiica Luminii, cum pot să..”

Nimic nu mai avea sens. Ştia că fusese pângărită de Întuneric, dar nu ştia că Întunericul era atât de puternic. În spatele ei se formă o umbră, cineva se apropia. O mână caldă – extraordinar de caldă în comparaţie cu temperatura corpului ei – îi atinse umărul.

–          Bonjour, mon nom est Alexandre. Je crois que votre avion est sur ​​le point de partir, alors dépêchez-vous! (Bună ziua, numele meu este Alexandre. Am impresia că avionul dumneavoastră este pe cale să plece, aşa că grăbiţi-vă!)

–          Hei.. OK! Mulţumesc! Răspunse Ashley luând-o la fugă spre Poartă. Se mai întoarse o dată şi îi făcu cu mâna lui Alexandre.

Atunci o izbi. Femeile o priveau enervate, nerăbdătoare să plece, să dispară de lângă ele, dar bărbaţii.. cu toţii o priveau cu interes, gata să sară pe ea în orice secundă. Până şi copilaşii făceau asta. Se mai privi o dată în reflexia geamului şi nu zări nimic special, nimic atât de extraordinar la ea încât să devină venerată de bărbaţi. Avionul decolă şi totul decurse ca la carte. Aşteptarea, însă era groaznică…

În Boston…

Dacă ar fi trebuit să aleagă între o eternitate pentru a-i apăra pe oameni şi o zi alături de Ashley, Ian ar fi ales cu siguranţă cea de-a doua opţiune. Nu numai că totul i se părea fără sens, sarcastic – la o adică, dar parcă întregul Univers se enerva pe Genialitatea lui, pe Durerea lui! Alesese să îi ajute pe aceşti oameni – pe aceste creaturi fără sens, fără vreun scop sau ţintă, nu pentru că asta fusese rugat să facă, ci pentru că ştia că ea îi iubise mai mult decât se iubise pe ea însăşi.

Mâna acestuia atinse suprafaţa rece de sticlă a geamului, dar aceasta se retrase instantaneu. De parcă o altă persoană atinsese un geam în acelaşi timp cu el. Privi îngândurat terenul de sport al şcolii şi apoi văzu Căminul Pumpkin. Strânse din ochi înainte ca lichidul albastru să părăsească ochii lui şi să se rostogolească pe obrajii lui rigizi. Totuşi, un strop din acel amestec minunat părăsi locul şi îi udă faţa, apoi ajunse neîncrezător pe mâna acestuia. Ian privi lacrima ca pe ceva straniu, ca pe ceva irealizabil… ca şi când ar fi aparţinut ei.

„Trebuie să fac ceva! Nu pot să fiu aici doar pentru că aşa trebuie! Ea m-a iubit! Eu încă o mai iubesc! Iar omenirea va fi mereu în pericol.”, gândi acesta înainte să spargă geamul atât de curat din faţa sa. Luă în mână câteva bucăţi de sticlă şi le zdrobi atât de rapid încât mâinile lui aproape că stătură pe gânduri dacă să se taie sau nu, dar sângele curse atât de rapid, atât de vulnerabil – de parcă dorea să iasă la iveală, să îl facă să realizeze adevăratul lui scop pe Pământ.

***

În avion totul era liniştit. Oamenii păreau mult prea liniştiţi. Ashley mearsă la baie de unde se analiza pentru a mia oară. Pur şi simplu nu înţelegea ce naiba era diferit la ea. Apoi se afundă singură în ochii ei verzi profunzi şi realiză! Nu mai era Ashley. Era… diferită. Corpul ei era diferit, faţa ei, mâinile ei, părul ei, totul era diferit! Până şi aluniţa ei de pe umăr nu mai era acolo. Era Ashley, ştia asta, dar corpul nu îi mai aparţinea. Nu ştia cine este această nouă figură a cărui corp îl luase, dar nici unde se afla corpul ei. Cineva trebuia să îi explice asta, aşa că se întoarse la locul ei – un scaun de la clasa întâi – unde se afundă în meditaţie.

„Mamă, sunt eu! Mamă!”, strigă aceasta în gânduri! Eileen trebuia să fie acolo pentru ea, dar nimeni nu îi răspundea. Mai încercă o dată, apoi o lumină puternică o lovi!

„Ashley?”, întrebă vocea familiară a mamei ei.

„Da, sunt eu! Mamă, unde eşti?”

Eileen îi povesti cum de acum avea un trup al unei fetiţe de paisprezece ani şi cum se înrolase la şcoală. Nu îi venea să creadă că Ashley mai trăia încă. Aceasta îi povesti tot ceea ce se întâmplase cu Akuma şi unde era acum. Apoi îi spuse de corpul ei.

„Este ceva normal! Ai fost, practic, într-o altă dimensiune, iar trupul tău s-a evaporat din momentul în care ai păşit acolo. Iar puterea lui Akuma ar fi fost mult prea puternică dacă ai fi păstrat un corp atât de plin de energie spirituală ca acela. Aşa că, un fel de alt cadou de la fratele meu, a fost un alt trup. Oh, Ashley! Mi-a fost atât de dor de tine! Stai să audă ceilalţi. Cu toţii sunt atât de supăraţi pe faptul că ai murit… Oh, fiica a mea!”

„Mamă”, o întrerupse Ashley, „Nu vreau ca nimeni să ştie despre mine! Mă voi întoarce la Boston, dar totul va fi un mister. Vreau să îmi fac o intrare în scenă grandios de genială!”, răspunse Ashley cu calmitate.

„Dar…”, continuă Eileen.

„Nici un dar! Totul va fi ca mine. Ştiu de puterea pe care o am, ştiu că nu o pot controla şi mai ştiu că dacă ceilalţi află că m-am întors vor fi dezamăgiţi dacă nu voi reuşi să supravieţuiesc în acest corp nou. Nu totul trebuie jucat după reguli, mamă”, termină aceasta.

„Fie cum vrei tu, dar îi vei trăda…”

„Ba nu! Îi voi proteja. Merită măcar atâta lucru. Trebuie să vorbesc cu tata! Cred că mă va crede nebună dacă îi spun cine sunt, dar trebuie să mă creadă.”

„Va înţelege. Tatăl tău este un om puternic.”, o linişti Eileen.

„Ştiu! Vorbim când ajung. La revedere, mamă.”

„Pa scumpo!”

De acum totul avea să fie la mâna destinului. Nu mai exista cale de întoarcere, cum nu mai exista nimic care să o determine pe Ashley că într-un fel sau altul cineva tot va suferi. Era decizia pe care nu putea să o ia decât dacă ştia că durere avea să fie una mare pentru una din părţi. Alesese să fie ea cea urâtă, decât să mai simtă toţi ceea ce au simţit cu atâta timp în urmă. Închise ochii şi se afundă într-un loc al ei.

Totul avea să fie un alt mod de a spune „M-am întors!”.

Advertisements

One thought on “Capitolul 15

  1. Capitolul e superb!!!!Iar Ashley arata…wooow!!
    Abia astept continuarea!!Cand vor afla toti ca este bine si se va reintalni cu Ian….
    Ma intreb cu ce ne vei mai suprinde….?
    Multa bafta in continuare.
    Te pup dulce.

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s