Capitolul 6

Capitolul 6

De partea cealaltă a globului, în biroul secret din zona 51.

–          Dante, avem o problemă!

–          Leon! M-ai speriat! Ce s-a întâmplat?

–          Ashley, Stheno şi Ian, plus cei patru prieteni cu puteri supranaturale şi o vrăjitoare. Îţi sună cunoscut? Dante, tu şi cu mine reprezentăm autoritatea, reprezentăm pacea pentru fiinţele vii! Pentru oameni. Noi suntem obligaţi să îi protejăm, dar dacă tu crezi că având-o pe Stheno pe pământurile străbune absorbind puterea strămoşilor şi Ian acolo pe post de „înpământare” este un lucru bun, atunci permite-mi, partenere, să te corectez. Iar acum că Ashley a devenit vampir totul se complică şi mai mult. Să nu mai vorbesc de Sarah, Kevin, Damon şi Claire. Erica este exclusă, este suficient de mare încât să îşi dea seama singură când este timpul să fugă, dar acei copii nu ştiu. Crezi că dacă ea va afla că aşa stau lucrurile nu ne va pune la respect pentru lipsa noastră de respect faţă de ceea ce se întâmplă?

Vocea goală, fără inflexiuni a lui Leon răsuna uşor vibrantă în pereţii antifonici din birou. Dante nu se simţea tocmai confortabil pentru că Leon avusese chef să îl întrerupă din micuţul lui joc. Era un secret, unul ca se va termina rău, dar cine nu ar fi vrut să vadă ce ar fi putut face Stheno dacă ar fi fost eliberată pe un ţinut unde puterea spirituală să fie pe bunul ei plac; şi încă una de calitate. În Antarctica, locaţia curentă a acesteia, în calotele glaciare erau îngropate vechile trupuri ale şamanilor, şamani care trăiseră cu mult înainte ca Stheno şi aviditatea ei pentru putere să se nască încă. Puterea spirituală emanată de trupurile neînsufleţite ale acestora ar fi putut să readucă la viaţă până şi o persoană aflată pe pragul de moarte. Puterea de acolo nu putea fi măsurată, tocmai de aceea ea hotărâse să facă totul să dispară, să facă totul să moară, o dată pentru totdeauna, numai că nu reuşise, acum ferindu-se de ochii celorlalţi datorită repercusiunilor pe care le suferise. Faţa ei fusese complet desfigurată în încercarea ei de a pune un sigiliu pe puterea veche.

„Dante, ar fi bine dacă ai pregăti armamentul, nu ştiu cât de multe poate să facă Ashley şi trupa ei, dacă nu mergem şi noi să o susţinem. Sunt mai mult ca sigur că Stheno nu se va lăsa cu una cu două..”

„De ce vorbeşti prin gânduri? Se apropie cineva?”

„Da, vine şefu’! Nu am chef să îi ascult ordinele, aşa că eu am plecat de aici.. descurcă-te cu el!”

„Stai.. Leon, te urăsc!”

„Şi eu te iubesc frăţioare!”

Leon se evaporase, nu numai că se folosea de puterile lui în interiorul biroului, dar le mai şi folosea pentru scăpări prosteşti! Se comporta ca un copil care fuge de părinţii lui pentru că a făcut din nou o boacănă! Tipic!

–          Bună ziua domnule Alaistair!

–          Bună ziua şi ţie Dante, dar unde este Leon?

–          Nu ştiu. Nu a trecut pe la mine astăzi!

–          Dante, fratele tău este vizibil ţie şi numai ţie, îmi este imposibil să cred că ar putea fi altfel! Caută-l şi adu-l aici, am ceva urgent să vă comunic.

–          Am înţeles domnule!

„Leon! Leon! Lacrimile îmi curg în râuri spre locurile de veci în care va trebui să îmi odihnesc trupul şi sufletul, vino la mine! Vrajă de..”

–          Nu te mai obosi frăţioare! Chiar nu ştii când trebuie să nu îi mai asculţi ordinele bătrânului, nu?

–          Leon, bine te-am găsit şi sentimentul este reciproc, sâsâi Alaistair.

–          Ştiu, şefu’. Acum, despre ce e vorba? De ce nu a mai putut aştepta? Tocmai făceam o impresie bună gardianului.. sângele lui era atât de cald.

–          Mă bucur să văd că poţi să te controlezi atât de bine, spuse sarcastic Alaistair.

–          Îmi este doar foame, ce vreţi? Să mor de foame? Sau aţi uitat că eu nu am în sânge magia neagră şi albă?

Sâsâitul puternic aproape că sparse geamurile biroului lui Dante! Alaistair nu se mai putea controla dacă Leon avea să continue cu afirmaţiile lui prosteşti despre lipsa de prudenţă a celor bătrâni şi despre modul lor de a lăsa o descendentă arrianne să fie transformată în vampir. Era ca şi cum ai permite unui tanc să treacă zâmbit printr-un sat de oameni normali. Puterile ei erau nemărginite, nu numai că ştia magia neagră şi albă, dar avea şi puterea de a le aplica fără să piardă prea multă energie, aşa cum s-ar întâmpla în cazul unei vrăjitoare specializate numai pe una din ele: neagră sau albă! Arriannele sunt fiinţele care s-au făcut nevăzute în lumea oamenilor, sunt atât de greu de găsit! Şi asta nu pentru simplul fapt că pot să devină vampiri şi puterile lor de se amplifice de cel puţin o sută de ori, dar şi pentru faptul că o dată devenite vampiri pot folosi magia pentru a îmbătrâni la fel ca şi ceilalţi, iar apoi să fie capabile să redevină la vârsta la care au fost transformate. Nimeni nu ştie unde poate găsi o arriannă, poţi fi căsătorit cu una şi să nu îţi dai seama decât atunci când mori şi îţi absoarbe sufletul pentru a-l călăuzi în Infern sau în Rai, după cum te-ai purtat cu ea!

–          Nu toate arriannele sunt rele! Şopti Dante.

–          Corect, Adrianne face parte din Cercul Închis de mai bine de patru mii de ani! Toată lumea se poate baza pe ea, toată lumea poate să îi ceară ajutorul, va oferi ajutor, dar şi atunci când nu îl va mai oferi războaiele vor acapara lumea aceasta şi echilibrul ei fragil!

–          Ce credeţi de ce se întâmplă cu Stheno şi aviditatea ei pentru putere?

Eleganţa lui Leon de a trata lucrurile cu o indiferenţă nemărginită aproape că te făcea să îl omori pentru simplul fapt că stă şi nu face nimic. Leon şi Dante erau fraţi.. gemeni. Mama lor murise la naşterea lor, numai că ce nu le-a spus nimeni a fost că mama lor era că ei erau: descendenţi ai clanului Tsufuy. Mama lor fusese vrăjitoare, iar ei erau purtători.. se alăturaseră zonei 51 la vârsta de cincisprezece ani şi de atunci, zece ani mai târziu, încă mai sunt în slujba Cercului Închis.

Alaistair este cel de-al cincilea rege al Cercului Închis şi cel care are în subordine zona 51. Adrianne este cea de-a doua dintre regi, şi se ocupă de pacea mondială. Dacă o catastrofă are loc undeva pe glob, atunci ea va fi acolo diminuând considerabil amploarea pe care ar putea să o ia o catastrofă.

Caesar şi Kay este al treilea, respectiv al patrulea dintre regii Cercului Închis.

Iar Regele suprem al Cercului Închis este Liora! Liora este cea care a păşit prima pe acest pământ, în acest Univers! Liora este cea mai bătrână creatură! Ea reprezintă Cercul Închis, ea este cea care închide cerul şi îl începe!

***

„Nu cred că îl iubesc pe Ian, eu sunt cea care îl urăşte.. sau cel puţin ar trebui să fiu. Presupun că este doar legătura creator – procreat care s-a legat între noi, numai aşa îmi pot explica legătura pe care o simt acum.”

Gândurile lui Ashley sunt împărţite în două tabere, tabăra numărul unu care urlă aproape non – stop că ceea ce simte între ea şi Ian nu este doar o simplă legătură a unui procreat cu creatorul său, iar tabăra numărul doi nu încetează să spună că este fals ceea ce susţine tabăra numărul unu.

„Până şi propriul meu creier este o arenă de luptă!”

Arenă de luptă.. Antarctica..

–          Sufletele unor oameni mari, inexistente prin natura voastră faceţi-vă apariţia!

–          Ne-ai chemat, stăpână? Mii de voci răsunară din jurul lui Ashley.

–          Da, am nevoie de voi! Unde este Allegro?

–          Chiar aici stăpână! Din mulţimea de oameni albi răsări cel mai strălucitor dintre toţi.. Allegro.

–          Allegro, ce ştii despre Antarctica?

–          Stăpână, Antarctica Nouă sau Antarctica Veche?

–          Ce vrei să spui? Există doar o Antarctică!

–          Nu, stăpână! Există două Antarctici: Antarctica Nouă şi cea Veche. Antarctica Nouă este compusă din calote glaciare normale, pe care oamenii le studiază, de unde sufletele, spiritele şi creaturile magice au plecat pentru a nu interfera cu viaţa umană. Apoi este Antarctica Veche sau Sacră unde sunt adunate toate făpturile magice care iubesc frigul.  Acolo trăiesc arrianne aşa cum eşti tu, glomy şi chiroptere. În număr cel mai mare se află hibrizii! Glomy sunt făpturi lichide, nu au o formă anume, pur şi simplu se modelează în ce vor ei; trăiesc în frigul din Antarctica Veche pentru că acolo pot să aibă două forme: cea lichidă şi cea solidă. Când ies la vânătoare de lumină iau forma solidă, iar noaptea când întunericul ameninţă să le fure resursele de lumină se ascund în ape, sub formă lichidă. În general, nu fac nici un rău, numai dacă emani o lumină puternică, dacă aura ta este extraordinară poţi deveni un fel de viitoare pradă.  Chiropterele sunt vampiri transformaţi pe jumătate, sunt cei exilaţi de Cercul Închis. Nu pot părăsi acele locuri pentru că ar însemna moarte. Iubesc frigul pentru că îi menţine întregi, nu suportă lumina şi nici o aură caldă. Atacă doar noaptea la miezul nopţii, doar atunci este cel mai frig şi se simt că sunt în siguranţă. Himerele trăiesc doar o zi. Sunt suflete rătăcite care se reîncarnează în alte creaturi magice furându-le puterea şi controlul asupra corpului. Dacă gazda lor se dovedeşte a fi puternică, pot trăi până la zece decenii. Dar asta numai dacă câştigă lupta cu o arriannă, luându-i locul. Arriannele sunt ceea ce eşti şi tu, fiinţe care mânuiesc atât magia neagră, cât şi pe cea albă. Totuşi încă nu se cunoaşte o arriannă care să le fi stăpânit pe amândouă, majoritatea căzând în capcana magiei negre şi nicidecum a celei albe. Arriannele care sunt transformate în vampiri, primesc viaţă veşnică, pot să trăiască o eternitate şi încă ceva. Puterile lor sunt nemărginite, sunt aproape egale cu cele ale Liorei. O arriannă dispune de ceea ce nici o altă creatură magică nu dispune, viaţă veşnică cu posibilitatea de a-şi schimba forma, de a îmbătrâni şi reveni la tinereţe. De aceea mai există doar trei arrianne pe tot globul! Tu, mătuşa ta – Adrianne, care este de altfel al doilea rege al Cercului Închis şi Ynez – stăpâna Antarcticii Vechi. Ynez urăşte himerele, dar mai presus de toate iubeşte magia neagră! Magia neagră este cea care i-a oferit putere de-a lungul celor patru mii de ani pe care îi are.

–          Allegro! Povesteşte-mi despre Cercul Închis, despre implicările pe care le are mătuşa mea acolo, despre tot.

–          Desigur, stăpână!

***

–          Credeţi că Ashley este în regulă? Întrebă neliniştită Sarah!

–          Da, este bine! Se află în spaţiul ei! Nimeni nu o poate scoate de acolo până când nu decide că ştie destule. Este o arriannă până la urmă!

–          O ce? Erica nu suntem enciclopedii magice ambulante, îţi aduci aminte? O întrerupse enervată Claire.

–          Da, scuze! Uit tot timpul că nu sunteţi altceva decât nişte puşti!

Cearta ar fi devenit şi mai aprinsă dacă Kevin nu s-ar fi transformat chiar în acel moment. Era unul dintre cele mai frumoase exemplare de vârcolaci de iarnă!

–          Superb! Gânguri Sarah..

–          Frate, arăţi minunat, duse la bun sfârşit o propoziţie Damon.

Restul erau cu toţii năuciţi de minunata transformare a acestuia. Blana lui era lungă şi argintie. Reflexiile de argintiu aproape că te hipnotizau. Ochii săi erau de un auriu lichid perfect. Nu numai că te făcea să îţi doreşti să o atingi, să îi simţi căldura, atingerea de catifea de care ai fi beneficiat.

Coada lui era aproape la fel de lungă ca trupul imens. Era un câine uriaş, după cum ar fi spus mulţi. Colţii lui păreau mai mult decât fioroşi, erau perfect adaptaţi să ucidă, să sfâşie orice fel de carne, de corp cu o duritate mare.

***

Lacrimile albastre care se prelingeau pe obrajii lui Ian erau oribil de reci.

„De ce? De ce a trebuit să o înşel! Pe ea, dintre toate am înşelat-o pe ea!”

Ian îşi plângea singur de milă, nu ştia de ce căzuse de acord să facă un pact cu pasiunea, cu dorinţa, cu nevoia din acel moment. Lacrimile de acum dovedeau că totul se prăbuşea şi era numai vina lui. Istoria avea să moară o dată cu el, avea să moară încercând, dar tot avea să moară. Ghearele îmbibate cu venin îl zgâriaseră deja. Stheno nu numai că îl ţinea prizonier, dar şi profita de acele câteva rămăşiţe rămase de regret aflate încă în sufletul lui.

–          Liora o să fie tare mândră de mine! Am să distrug această planetă, am să o distrug până când nici un lucru magic nu v-a mai putea trăi pe ea, decât eu şi cu tine.

–          Nu vreau să trăiesc într-o lume în care irealul a fost distrus! Nu vreau să domnesc o lume moartă! Mârâi Ian.

–          Nimeni nu ţi-a cerut să o domneşti cu acordul tău! Te voi ucide, apoi te voi readuce la viaţă ca soţ al meu, vei fi obligat să mă urmezi, la fel cum Euryale este obligată să moară în tăcere în interiorul meu.

–          Chiar nu îţi pasă de ea? Te-a ţinut în viaţă tot acest timp..

–          E doar o târfă! O trădătoare! Cât timp am fost înăuntrul ei am reuşit să aflu ce fel de persoană este. La început nu am fost supărată că nu şi-a luat şi ea viaţa, chiar dacă şi eu şi Medusa murisem, dar apoi am văzut motivul pentru care a trădat pactul nostru de surori! Am văzut de ce a continuat să trăiască. Puterea specială a lui Euryale era să vadă profeţiile. În a doua noapte de la sinuciderea mea un cal înaripat, cu aripi de foc, a coborât din cer. I-a spus ce profeţie urmează să se întâmple, iar ea a acceptat să îndeplinească profeţia. Euryale nu vroia să omoare fiecare om de pe această planetă, aşa cum doream eu, nu vroia asta, ea vroia să aducă pacea în lumea oamenilor, să creeze o graniţă între real şi magic, să distrugă magia oamenilor ca ei „să poată trăi fericiţi”, aşa cum spunea ea. Aproape că reuşise! Am văzut ce avea de gând să facă din lumea de dincolo şi am reuşit să mă întorc cu ajutorul unui hibrid. Am chemat-o la mine şi m-am aruncat în corpul ei, iar apoi ai intrat tu în peisaj! Ai crezut că dacă te dai mare că poţi să protejezi lumea cineva te va aprecia. Dar te-ai înşelat! Ai crezut că sigiliul tău nu poate fi înfrânt, doar că atunci când m-ai sigilat erai doar un om nesăbuit! Acum că ai fost transformat puterile tale au crescut, aşa că am vrut să mă asigur că nu ai de gând să mai sigilezi încă o dată dorinţa mea de a distruge totul! Trupurile vechilor şamani mă vor ajuta! Energia lor va deschide portalul dintre lumea de dincolo şi lumea oamenilor! Voi reuşi să distrug fiecare om cu ajutorul creaturilor de pe tărâmul de dincolo, iar apoi mă voi folosi de noua ta achiziţie – Ashley să distrug fiecare creatura magică de pe Pământ. Voi crea locul perfect pentru noi doi!

–          Nu îmi doresc locul perfect, îl vreau aşa cum e!

–          Oamenii sunt nişte proşti! Creaturi josnice care nu au pic de valoare în faţa noastră! Nu ne putem atinge de ei pentru că ar însemna moarte din partea Cercului Închis, dar putem să îi distrugem folosindu-ne de „cauzele naturale sau magice, invizibile ochiului liber”. Într-un cuvânt îi voi eradica fără ca cineva să poată să observe la timp. Liora îmi va mulţumi că am ajutat-o să se elibereze de creaturile acestea patetice!

–          Ba nu! Liora te va vâna şi te va ucide!

–          Liora este mai coruptă decât crezi tu! Ea a creat oamenii şi tot ea poate să îi omoare! Liora i-a crescut pe oameni, s-a săturat de ignoranţa lor, de distrugerile pe care le provoacă mediului în care trăiesc! S-a săturat de ţâncii proşti pe care i-a creat. Vrea alţii! Pentru Liora oamenii sunt doar nişte jucării, doar nişte lucruri care pot fi înlocuite foarte uşor!

„Liora nu poate să creadă asta! Atunci Ashley! Ashley v-a trebui să moară? Dar.. Ashley este a mea!”

Furia era cea îi acaparase faţa acum lui Ian!

–          Nuuuuuuuuuuuuuu!

***

–          Kevin, văd că ţi se potriveşte argintiul. O voce din umbră, rece, inflexibilă, dar totuşi familiară îi făcu pe toţi cinci să tresară, dar apoi o recunoscură pe Ashley.

–          Mrrrr!

–          Da, ştiu! Să înţeleg că ai descoperit puterea veche care stă în tine?

–          Mrrr!!

Mârâiturile lui Kevin erau de neînţeles pentru ceilalţi, dar Ashley le putea înţelege, putea să facă asta.. putea să o facă pentru că ea se afla pe cea de-a doua treaptă din lanţul trofic al creaturilor magice.

–          Mă bucur că ai descoperit puterea care stătea în tine! Spune-mi cum arată? Este un fluture sau este un colţ?

–          Mrrrr! De această dată răcnetul lui Kevin răsună atât de tare în urechile tuturor încât aceştia aproape că se aplecară la pământ din cauza intensităţii.

–          Un colţ deci! Mă bucur Kevin, chiar mă bucur! Acum dacă nu te superi, îmi permiţi?

Ashley îşi întinse mâna şi îi mângâie capul lui Kevin blana lui sclipind din cauza luminii albe pe care o emana Ashley. îi alina durerea pe care o simţea după transformare, făcându-i corpul să se simtă mai relaxat. Kevin o răsplăti trecându-şi limba lui udă peste mâna în care Ashley ţinea strâns de gâtul unei sticle cu sânge nobil.

–          Ştiu! Dar e mai bine să mă hrănesc cu asta decât cu voi, remarcă aceasta cu un zâmbet amar pe buze. Ian e bine, chiar mai bine decât credeţi, le spuse celorlalţi. Kevin deja ştie la ce mă refer pentru că puterea lui sacră este să vadă trecutul, prezentul şi viitorul. Luna din fruntea lui, îi dă puterea aceasta. Tocmai de aceea i-am absorbit din putere, pentru că am vrut să îi alin durerea pe care o simţea venind dinspre ea. Luna este încă la început, aşa că puterea ei încă nu s-a acomodat la un corp atât de mic, o să îl doară multe zile, poate chiar luni, dacă nu ani. Tocmai de aceea Sarah, voi doi sunteţi făcuţi unul pentru celălalt. Aşa cum Damon o are pe Claire, aşa îl ai tu pe Kevin. Puterea lunii poate deveni foarte dureroasă, iar Kevin are nevoie de tine ca să mai diminuezi din ea cu ajutorul absorbţiilor tare de puteri. De aceea iubirea voastră este una tăcută.

–          Dar… Sarah se înroşise toată.

Urletul lui Kevin o făcu pe Ashley să râdă.

–          A zis că şi el te iubeşte! Traduse aceasta.

–          Merci. Şi eu!

Sarah sări pe spatele iubitului – ei – vârcolac şi îl îmbrăţişă atât cât putu. Şi atunci observă stupefiată că dacă este suficient de aproape de el poate să înţeleagă mârâiturile, erau vorbe în spatele acestora. Era fericită că şi ea putea să înţeleagă, nu numai Ashley care avea un fel de decodor pentru toate chestiile astea magice.

–          Te descurci minunat, Sarah! Bravo! Acum, Damon, Claire ce aţi reuşit să faceţi?

–          Ne-am îngrijorat teribil pentru tine! Am uitat complet de antrenament! Se scuză Claire.

–          Claire, mâna rece a lui Ashley o atinse pe cea caldă a acesteia, ce aveţi voi de făcut este să vă recunoaşteţi lanţurile care vă leagă, să puteţi să înţelegeţi că sunteţi inseparabili, că nu vă poate distruge nimic, că sunteţi printre cei puternici. Puterea voastră este aceea de a purifica un lucru, de a-i reda viaţa nu de mult pierdută, de a aduce la viaţă bunătatea dintr-o creatură, dar dacă voi nu vă acceptaţi latura nu aveţi cum să reuşiţi! Aşadar.. căutaţi înăuntrul vostru şi descoperiţi piatra care vă uneşte.

Ashley plecă spre locul ei. Vroia doar să îi observe acum că ştia cine este şi ce are de făcut. Allegro o lămurise în foarte multe privinţe. Era timpul să pună la cale un plan de salvare pentru cel care îi rupsese fericirea în două.

 

---

Comment & Rate Please! Enjoy!

Theo~