Capitolul 8


Ashley se eliberase inconştient din spaţiul paralel pe care îl crease pentru Damon şi Claire. Nu suporta să îi vadă pe cei doi în atât de multă durere, durere pe care ea nu o mai simţise de mult timp. Era îngrozitor să vezi cum două suflete se desfac în faţa ta pentru a fi măcelărite, să vezi cum încearcă să se protejeze unul pe celălalt, dar degeaba, să simţi lumina lor invadându-ţi propriul suflet, dar să le laşi durerea să te ocolească. Era pur şi simplu crud şi nemilos. Cu toate acestea asta era pedeapsa lui Ashley, pedeapsa de a fi o arrienă, să îţi priveşti toate fiinţele la care ţii cum suferă şi să te hrăneşti din durerea lor. O arrienă nu putea să îşi folosească magia decât dacă la baza ei stăteau anumite sentimente: durere, ură, singurătate. Fiecare din aceste sentimente amplificate de zece ori îi ofereau unei arriane o sursă inimaginabilă de putere, dar cel mai hrănitor lucru pentru o astfel de fiinţă este sângele albastru. Ashley aflase de curând de la Allegro că singurele fiinţe care au sânge albastru sunt arrienele. Se aşeză buimacă pe scaunul din lemn de nuc masiv al lui Ian şi îşi masa tâmplele până când Sarah o întrerupse:

–          Nu mai suport. O să stăm aici toată ziua aşteptând ca totul să se rezolve de la sine? Striga aceasta.

–          Eşti doar încăpăţânată şi nu vrei să vezi dincolo de aparenţe, Sarah.

–          Dar Ashley! Stăm aici şi aşteptăm ce? Nemurirea sufletului? Replică acid Sarah dându-şi teatral ochii peste cap şi aruncându-şi mâinile în aer.

–          Ca să fiu sinceră – da! Exact asta aşteptăm. Le-am dat celor doi o doză din cel mai puternic drog pe care îl puteau găsi vreodată şi acela ar fi dragostea lor. Este inimaginabilă, legăturile dintre ei sunt mai presus de trădare, ură, supărare, neîncredere sunt, de fapt, chiar încrederea totală, armonie, pace. Tot ceea ce nimeni nu a reuşit să mai experimenteze până acum sau a reuşit, dar foarte greu, ei experimentează în două ore. Trebuie să devină indestructibili, căci ei vor fi cei care ne vor alimenta. Am nevoie de ei aşa cum am nevoie de noi toţi să funcţionăm ca un întreg şi vreau să devin mai puternică de atât Sarah. Am cât? Două – trei zile de când am intrat în această lume? Deja cineva a murit, cât crezi că va mai trece până la următoarea victimă? Sunt conştientă de puterile mele, dar nu şi de capacitatea lor, de forţa lor destructivă, de controlul meu. Prin venele mele curge acum un sânge albastru. Lacrimile mele sunt albastre pentru că, se pare, în ochii mei se formează praf de stele care în combinaţie cu lacrimile normale se colorează în albastru. Simt cum aş putea să sar o mie de metri în aer şi să aterizez fără nici o zgârietură, simt toate astea aici, în interiorul meu şi nu pot să mă plâng despre asta sau să încep să urlu în hohote cât de mult urăsc ceea ce va urma. Tot ce pot să fac este să îi adun aici pe toţi cei care vor să ne ajute aici, să ne unim forţele şi să sperăm că Binele este de partea noastră. Ceea ce vrea Stheno e mai presus de imaginaţia oricărui copil care a citit prea mult fantasy, este o moarte sigură. Şi-a ales Antarctica Veche pentru că în acele soluri se află corpurile vechilor şamani, forţa lor spirituală, emanaţia aceea este atât de puternică încât ar putea să mai creeze o a doua Terra înainte de a o distruge pe aceasta, dar Stheno nu vrea asta, vrea să distrugă rasa umană pentru a crea una nouă. Stheno se joacă acum cu vieţile tuturor. Atât oameni cât şi fiinţe din alte lumi. Aşa că nu îmi vorbi mie de nerăbdare, căci tot ce vreau e să îl scot pe Ian de acolo şi să opresc distrugerea Terrei. Îi aruncam toate acele cuvinte în faţă, dar deja nu mai puteam suporta. Era şi aşa Iadul pentru mine.

Mâinile lui Sarah se strânseră instinctiv în jurul lui Ashley. Avea nevoie de o îmbrăţişare mai mult decât îşi dăduse seama că avea. Trebuia să fie puternică, dar parcă sentimentele şi mai ales amintirea lui Ian o făceau din nou irascibilă, nervoasă, nepregătită. Erica apăru de nicăieri şi se aşeză pe unul din scaunele de acolo. Aştepta nerăbdătoare să se termine parada îmbrăţişărilor şi toţi să se gândească la o modalitate de a o învinge pe Stheno. Kevin îşi făcu şi el loc în birou şi apucă un scaun la nimereală.

Deodată o lumină puternică îşi făcu apariţia în acel birou. Ashley luase deja o poziţie defensivă. Se pregătea pentru ce era mai rău, iar ce era cel mai rău tocmai dăduse peste ea. O mână albă, slabă şi cu unghii lungi, negre, venea spre ea. O apucă de braţ şi o trase în acea lumină imposibil de albă. Pe măsură ce era trasă mai adânc lumina se întuneca. Devenea din ce în ce mai neagră, până când tot ce văzuse până atunci se transformase într-o masă de lumină neagră. Lumina creează întunericul.

–          Unde sunt? Cine eşti? Urla Ashley.

–          Bine ai venit, „fetiţa care se joacă de-a super-eroul”. Replică vocea din întuneric. Atât de plat, de imposibil de distins vreo emoţie.

–          Cine eşti? Continuă Ashley.

–          Mai eşti şi impertinentă înainte de a fi super-erou. Sunt Dianne.

Dianne. Dianne. Dianne. Dianne.

***

–          Damon? Damon? Unde eşti? Damon? Vocea fără vlagă a lui Claire răzbătea până la pereţii de cristal ai acelei dimensiuni.

–          Sunt aici. Claire? Claire, nu văd. Toată acea durere m-a orbit. Răspunse cu lacrimi în ochi Damon.

–          Damon, voi fi eu aici. Tot timpul. Ochii tăi voi fi eu, dar mai întâi lasă-mă să te dezleg. Sunt sigură că pot să vindec faptul că nu mai vezi.

Buzele lui Claire se mişcară încet spre ochii închişi ai lui Damon. Îl atinseră atât de uşor, atât de fin, atât de blând de parcă acolo s-ar fi putut rupe un adevărat fir al destinului. Claire îşi muşca acum buza şi aştepta ca Damon să îşi deschidă ochii, să o vadă din nou pe ea, să îi atingă obrazul şi să zâmbească aşa cum obişnuia. Simţea un gol imens în stomac, simţea acele sentimente năvălindu-i în obraji, în mâini, în lacrimile de pe obrajii ei uscaţi. Îşi ştearsă repede lacrimile, dar continuă să simtă.

–          Asta vroia Ashley să spună. Este minunat Damon. În sfârşit pot să îmi dezlănţui întreaga mea dragoste pentru tine fără să îmi mai fie teamă că inima mea se va dărâma sub presiunea aceasta. Dragostea mea pentru tine, iubirea mea, va fi imposibil de stins. Vorbele lui Claire se scurgeau ca mierea pe buzele lui Damon. Le repetă şi el şi se sărutară.

Finalitatea e un lucru atât de dureros. Atât de greu de înţeles. Ştii că este un sfârşit şi că urmează un nou început, dar nu poţi să nu simţi şi gustul amar al despărţirii. Te desparţi de o parte din tine cu care ai avut de-a face pentru şaptesprezece ani, în favoarea alteia mai puternică, mai frumoasă, mai arogantă. Te maturizezi fără să ştii.

***

–          Stheno, ai rănit-o. M-ai distrus. Ai distrus şi ultima bucăţică de fericire din mine, şi ultimul strop de adevăr din ochii mei. Ai distrus tot ce era bun la mine. Te rog, omoară-mă! Nu vreau să mai trăiesc pe acest pământ ştiind că şi ea trăieşte aici, ştiind că am rănit-o atât de mult încât s-ar putea rupe în mii de bucăţele. Am distrus-o. Am reuşit să omor cea mai fină creatură din lume. Am omorăt-o, Stheno! Nu o să îi mai văd niciodată zâmbetul, n-o să îi mai ating niciodată buzele, obrajii, fericirea ei era pur şi simplu contagioasă. Nu am să mai pot să îi observ pur şi simplu zâmbetul şi să zâmbesc doar pentru că ea a făcut-o. M-am transformat în cea mai rea creatură în care puteam să mă transform vreodată. Într-un distrugător. I-am zdrobit inima. E doar o adolescentă, una puternică, dar numai o adolescentă.

–          Eşti patetic, Ian. Patetic! Nu o iubeşti. Tu nu ştii ce înseamnă să iubeşti, să ţii la cineva, eşti doar un alt sclav al sistemului. Nu poţi să ai dreptul să fi fericit mai mult decât am eu. Ai distrus-o pentru că ai vrut, nu pentru că te-am obligat eu. Ai ales să faci ceva ce ştiai clar că o va distruge, iar eu nu pot decât să îţi mulţumesc pentru asta. Nu numai că mă vei ajuta să distrug lumea, dar mă şi vei ajuta să o distrug pe ea. Totul va fi perfect! Peste câteva ore va fi ceea ce eu numesc „Ignorance is bliss”. În seara aceasta totul va fi ignorat. E noaptea în care pot folosi puterea şamanilor fără nici un fel de problemă. Totul va fi perfect, Ian. Perfect!

Râsul hidos al lui Stheno se propaga enervant de repede datorită stâncilor din jurul lor. Era frustrant să auzi cea mai hidoasă persoană din univers bucurându-se de sfârşitul tuturor.

***

–          Ashley, am venit la tine pentru că nu mai pot face nimic. Am încercat să îi vorbesc, să o ajut să o pună la pământ, dar nu a funcţionat. Eu voi muri peste ceva timp. Simt asta undeva în interiorul meu aşa că am decis că mai bine să îţi spun singurul lucru care o poate face pe Stheno să moară pentru totdeauna. Chiar dacă sunt sora ei, nu sunt de acord ca toţi oamenii să sufere din cauza obsesiei tâmpite a lui Stheno. Aşa că îţi voi spune tot ceea ce trebuie să ştii.

–          Nu ştiu ce să spun… tremura vocea lui Ashley.

Euryale îngenunche în faţa lui Ashley. Îşi întinse mâna spre aceasta după care îi ceru un ultim lucru:

–          Se spune că o arrienă este capabilă să trimită sufletele acolo unde aparţin, să trimită sufletele în locuri mai bune. Te rog, stăpâna mea, trimite-mă înapoi în Grecia veche, să fiu din nou cu Medussa.

–          Nu ştiu dacă pot, Euryale, dar voi încerca tot ce îmi stă în putinţă. Este o promisiune. Mâna dreaptă a lui Ashley atinse creştetul acesteia.

–          Atunci, stăpâna mea, lasă-mă să îţi arăt…

***

–          Unde este Ashley? Unde a dispărut? Erica, ce ne facem? Se isterizase Sarah.

–          Calmează-te! Am încercat să merg după ea prin spărtura lăsată în timp şi spaţiu, dar m-a avertizat să nu intru acolo. Este bine. Se va întoarce în curând. Calmează-te! Kevin, ia-ţi iubita după mine! Ordonă rece Erica.

–          Imediat doamna profesoară. Vă rog să o scuzaţi..

–          Fără formalităţi, Kevin. Sunt doar Erica şi atât. Am vorbit cu directorul şi s-a rezolvat în legătură cu dispariţia voastră. Sunteţi la studii cu mine în Europa. Totul se va rezolva, o să vedeţi.

Stăteau cu toţii foarte tensionaţi aşteptând ca totul să revină la normal. Simţeau deja căldura întoarcerii lui Ashley, dar inimile lor erau umbrite de tristeţe pentru ea. Cu toţii încercau din răsputeri să înţeleagă măcar puţin din durerea ei, dar nu puteau. Le era imposibil să suporte aşa ceva, de aceea cu toţii o respectau foarte mult, chiar dacă până atunci poate nici nu o băgaseră în seamă. Lumina apăru brusc şi se stinse la fel de repede.

–          Ashley, te-ai întors! Ce s-a întâmplat? Întrebară cu toţii în cor.

–          Am aflat cum să o omor pe Stheno. Dar pentru asta a mai fost nevoie de încă o moarte. Lacrimile albastre luaseră locul uscăciunii pe obrajii lui Ashley.

Trei perechi de braţe se aruncară în jurul ei. Cu toţii o strângeau în braţe. Nu puteau înţelege durerea ei, dar puteau să fie acolo să o aline, să fie lângă ea.

–          Merg după Claire şi Damon. Revin imediat. Răspunse aceasta îmbrăţişării. Răsuflă şi dispăru.

De fiecare dată când dispărea cu toţi simţeau posibilitatea de a nu se mai întoarce, iar asta îi înnebunea, îi arunca într-un abis de unde nu ar mai fi ştiut cum să iasă. Sarah îl apucă pe Kevin de mână, iar Erica îşi puse mâna protectiv în jurul taliei ei. Rămaseră aşa pentru câteva minute, înainte ca stomacul lui Sarah să îşi facă de cap.

–          Acum că tot ai menţionat.. şi mie îmi este foame! Spuse Erica.

–          Şi mie! Merg să cumpăr ceva. Staţi aici. Răspunse Kevin şi plecă, dar nu înainte de a o săruta pe frunte pe Sarah.

***

–          Ashley, am reuşit! Am aflat! Strigară cei doi în cor.

Arătau foarte bine, mai bine decât se aştepta Ashley. Le strânse mâinile şi trecu rapid prin amintirile a ceea ce se întâmplase, nu putut să nu se strâmbe de durere când simţi nici măcar cinci la sută din cantitatea ei, dar trecu repede mai departe. Văzu apoi cum Claire îl vindecase pe Damon şi îşi puse mâna pe umărul acesteia, oferindu-i un zâmbet cald.

–          Totul va fi bine!

Sunase atât de încrezătoare, dar lacrimile o trădară atât de repede. Le şterse repede şi le oferi alt zâmbet. Aceştia o luară de mână şi se întoarseră în birou. Erau cu toţii acolo.

–          Ashley, şi acum cred că vorbesc în numele tuturor, vei găsi în noi mereu un punct de sprijin, un loc unde să poţi plânge dacă asta te face să te simţi mai bine, eşti perfectă pentru noi şi nu eşti singură, noi suntem aici pentru tine şi vom fi mereu. Nu trebuie să suporţi totul singură, trebuie doar să ne vorbeşti.

–          Vă mulţumesc, dar haideţi mai bine să ne gândim la un plan, la cum să o distrugem pe Stheno şi cum să îl salvăm pe Ian al meu.

 

 

________________________________________

Autor: Theo~

Licenced under Theo~

All Rights Reserved!

Advertisements

7 thoughts on “Capitolul 8

  1. Mai cam nenorocit cu scrisu asta:( Tinand cont ca de la ora 3 citesc, mi-au cam obosit ochii. Ora 4, fiind ora Romaniei. Ora 3 la mine ( Germania ) … Oricum ca anterioarele capitole foarte fain, de fapt…Unu mai fain ca altu…:x
    Pupici

    Like

  2. Theoo esti geniala :X
    Ador capitolul asta :X este pur si simplu perfect :X
    Si Ian s-a indraogstit da Ashley huh? :> asa mai vii de acasa :X
    Deabea astept urmatorul cap :X
    Te kiss-uiesc si ma bucur ca te-ai intors :X

    Like

  3. “aberatii”?????????? tu GLUMESTI,da?(sper ca glumesti..defapt sunt sigura ca glumesti)…..deci ce scrii tu este foarte frumos si chiar stau nopti intregi sa citesc pentru ca nu ma mai pot opri…pe bune……imi place mult sa citesc ce scrii iar gandul ca te-ai putea opri ma ingrozeste… sper sa nu o faci…

    Pupici si succes in continuare…bafta la scris si la tradus…

    Like

  4. ai MAAAARRREEE dreptate(nu sunt abertii)…..sunt diferite,in bine si sunt chiar frumoase…si transmit sentimente reale…chiar ma simnt bine si cand citesc,adica traiesc sentimentele….este super sa te simnti asa…:D

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s