Capitolul 18


Capitolul 18

Capitolul 18 – Can You Treat Me Right?

Am deschis uşa atât de euforică încât m-am împiedicat instantaneu, rămânând suspendată la un milimetru deasupra podelei. Noroc cu AJ. Dacă nu era el nu ştiu cum aş mai fi aterizat.

Am făcut în dans al beţiei în drum spre bucătărie punând la treabă filtrul de cafea. Nu ştiu câtă cafea am pus la fel cum nu ştiu nici dacă am nimerit unde trebuia. M-am întors către AJ. care părea mai mult decât fascinat de tot ceea ce făceam. M-am apropiat de el şi l-am rugat să mă scuze puţin. Aveam nevoie la baie. Urgent!

Am urcat scările să îmi folosesc propria baie “ concepte de om beat “ după care m-am schimbat în aceeaşi pijamaluta transparentă şi scurtă de mai devreme. Nu gândeam, asta era clar!

Când am coborât scările l-am văzut pe AJ. pe canapeaua din sufragerie bându-şi cafeaua şi afişând un zâmbet de încantare, poate o nimerisem totuşi bună. M-am dus să mă aşez lângă el, dar până acolo îi fusese ceşcuţei doamnei Jenkins. Băiatul perfect de mai devreme tocmai scăpase ceaşca pe jos, împrăştiind cafea peste tot şi spărgând ceşcuţa doamnei J.. Eram îngrozită. Ce putea să îi cauzeze un asemenea şoc?

–                    AJ., eşti bine? Ce naiba s-a întâmplat? Acum trebuie să curăţ!

Mă plângeam de parcă era cine ştie ce inginerie, dar cum spuneam, conştientizam, dar nu însemna că mă şi controlam.

–          Jessie! Ai Înnebunit!?!?!

–          De ce?!

–          Mai întrebi?

–          D-Da! Ce am făcut rău?

–          De ce te-ai schimbat?

–          Pentru că îmi era cald, de asta.

–          La dracu, cu tot!

–          Poftim?

–          Merg cu tine în club să te mai destinzi, dar tu ce faci? Te îmbeti şi te comporţi din ce în ce mai sexy şi mai vulgar. Mă inviţi la tine acasă sub pretextul să beau o cafea şi tu ce faci? Te îmbraci într-o rochiţă transparentă şi coborî scările de parcă ai fi o zeiţa? Cât crezi că mai rezist?

–          Poftim?

–          Nu mai contează. Am plecat. Du-te să dormi.

–          Ce naiba te-a apucat? Ce am făcut?

–          Eşti beată. Nici nu ştii ce vorbeşti, doreşte-ţi să uiţi totul până mâine dimineaţă.

–          De ce? Ce fac? Stai jos, nu pleci nicăieri, îţi aduc acum altă cafea.

–          Ba plec!

–          Mai încet o trezeşti pe doamna J..

–          Nu mă interesează, vreau doar să plec cât mai repede de aici, altfel risc să fac ceva ce o să regretăm amândoi.

–          Adică ce vrei să spui mai exact?

–          Văd ca nu o pot scoate la capăt cu tine.

–          Atunci taci şi fă ce zic eu.

–          Dar ce eşti tu? Stăpâna mea?

–          Nu! Sunt prietena ta.

–          P-Prietena mea?

–                    Da! Ceva gen Fred şi Barney, dar momentan suntem Tom şi Jerry.

Un singur oftat mi-a oferit drept răspuns. Am strâns bucăţelele rămase din ceşcuţa doamnei J. dorindu-mi să nu fie cumva una din preferatele sale, apoi m-am dus în bucătărie să mai umplu două ceşti, aveam şi eu nevoie de ceva tare.

Când m-am întors AJ. stătea întins pe canapea cu ochii închişi. Probabil lui îi era somn, dacă mie nu îmi era. L-am ridicat încet şi l-am sprijinit de mine. Se vedea că aţipise, dar l-am convins să urce scările. În final am ajuns şi la destinaţia finală – camera mea. L-am întins pe patul meu, după care l-am învelit cu o pătură şi l-am descălţat. Razele lunii rabateau prin fereastră camerei mele, ajungând direct la faţă lui. Îl făceau să pară mai mult decât un simplu muritor, să pară că el însuşi nu este după planeta asta.

Mi-am aşezat capul pe marginea patului, analizându-i fiecare răsuflare şi fiecare poziţie a mâinilor, a capului, a trupului său în general. Mă asiguram că încă îi mai bate inima din când în când sau că mai respiră, mi se părea o veşnicie de când nu mai făcea nici o mişcare. Somnul m-a vizitat şi pe mine în curând aşa că am aţipit acolo, lângă el.

Dimineaţa când m-am trezit, capul mă durea îngrozitor, aproape mă zdrobea sub greutatea lui. Eram încă pe podea, iar AJ. încă dormea. M-am ridicat încet şi am mers la baie, aveam nevoie de apa rece, dacă voiam să mai trăiesc şi după ziua de azi. M-am spălat pe mâini, pe faţă, apoi încă o data. La final am ajuns la concluzia ca un duş rece ar fi mai bun. Am pornit duşul şi am stat sub el fără să mă mişc mai mult de cincisprezece minute.

Când am ieşit pielea mi s-a făcut că de găina, o simţeam aşa de rigidă sub mâini. M-am înfăşurat într-un prosop albastru şi am ieşit să îmi caut de îmbrăcat. M-am schimbat după care am încercat să îmi amintesc ce am făcut noaptea trecută şi cum naiba a ajuns AJ. la mine în pat. Mă gândeam la tot ce era mai rău. Îmi apăreau doar frânturi de conversaţie şi constietizarea faptului că eram beată. Mi-am reluat locul iniţial lângă pat, aşteptând că AJ. să se trezească. Când am închis ochii întrega noapte şi-a făcut apariţia.

–                    La naiba! Mă urăsc!

Vorbeam în şoaptă, măcar să am puţin respect faţă de el acum dacă aseară nu am fost în stare. Am aruncat o privire spre faţă lui, era plină de brobonite de sudoare, poate îi era cald. M-am ridicat încet încercând să nu fac nici un zgomot şi m-am apropiat de el. Aseară nu am observat că avea şi o vestă peste cămaşa lui albă. Am încercat să îi dau vesta jos, dar era imposibil. Până la urmă -folosindu-mi forţele supranaturale de alungare a gândurilor negative -am reuşit! L-am descheiat la doi nasturi încercând să las aerul să ajungă la el cât mai repede. Am deschis puţin fereastra şi i-am îndepărtat pătura, lăsând-o să îi învelească doar picioarele. Era atât de palid. Sigur se simţea bine? Voiam să îl trezesc şi să mă asigur. M-am apropiat de el, dar m-am oprit când am văzut că nici nu îi scosesem telefonul din buzunar. Am băgat mâna încet fără să îl trezesc şi am scos din unul un pachet de Kent, iar din al doilea un telefon Iphone. Eram sigură pentru ca ştiam să recunosc lucrurile cele mai scumpe! Nu voiam să fiu indiscretă aşa că nu m-am uitat în interiorul lui, doar l-am admirat din exterior pentru circa patruzeci de minute. Când am vrut să mă aşez din nou pe podea am observat un pătrăţel mic alb. L-am ridicat cu faţă în sus. Probabil îi căzuse din buzunar. Nu era orice fel de pătrăţel, era o poză de-a mea, o copie a pozei mele de la dosarul pe care i l-am dat directorului Anthony!

Cine naiba era AJ.?

Corectat de: Corinna!

Multumim Corina!

Advertisements

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s