Capitolul 6


 

                                                  Capitolul 6 – Hold Me

 

 

Când a intrat s-a uitat la ea cum zăcea pe patul acela şi plângea. Plângea din nou. Nu suporta să o vadă plângând. Nu din cauza lui! S-a apropiat încet de ea şi i-a spus:

– Nu mai plânge! Te rog, încetează!

Când a auzit din nou vocea aceea caldă, care îi încălzea sufletul, parcă îi luă o piatră de pe inimă, a tresărit şi a încercat să îl atingă. A pus uşor mâna pe faţa lui, era rece, dar nu conta. A început să îl atingă tot mai jos până a ajuns la buzele lui. L-au trecut toţi fiorii. Atunci şi-a dat seama că nu poate să o omoare! Pentru sânge a omorât până acum mulţi oameni fără să aibă vreun sentiment de milă! Dar fata aceea avea ceva special. A luat-o în braţe şi a dus-o până în camera lui.

A învelit-o cu toate păturile pe care le-a găsit şi a întrebat-o:

– Ţi-e cald?

– C.cc.. cald? Adică?

– Adică atunci când te simţi bine, trupul tău se dezgheaţă încet, încet până te simţi bine. Eu acum trebuie să plec, mai am ceva treabă şi…

– Stai! Nu mă lăsa! Mi-e f. ff. Frică! Nu mai vreau să fiu închisă! Te rog!

Cum ar fi putut să o lase? S-a aşezat şi i-a dat jos bucata de material de la ochi pentru a vedea şi ea culorile, lucrurile. Dar a făcut o mare greşeală! Când a dat jos bucăţică de material, s-a pierdut în ochii ei de culoarea oceanului. Erau cei mai frumoşi ochi pe care îi văzuse până acum în viaţa lui!

– Ce s-a întâmplat? Sunt.. sunt urâtă nu?

Atunci s-a trezit la realitate. S-a depărtat de ea şi i-a spus:

– Nu! Ai cei mai frumoşi ochi pe care i-am văzut până acum!

– Ochi?

– Da. Adică aceştia! Şi i-a arătat cu degetul spre ochii ei!

– Te rog. Apropie-te! Vreau să te văd mai bine!

– Nu! Nu vrei să mă vezi! Sunt un monstru! Vei fugi de mine! Te vei ascunde!

– Nu! Nu o voi face! T.. Te rog!

Atunci el să apropiat de ea! A făcut ochii cât cepele după care a simţit un impuls să îi atingă buzele! Nu era ea! Nu ştia ce făcea sau de ce făcuse asta! Pur şi simplu a simţit că trebuie să facă asta! Când i-a simţit buzele ei pe ale sale, a simţit cum totul dispare din jurul lor şi au rămas numai ei doi! În propria lor lume!

Atunci el s-a despărţit de ea şi a spus cu o voce groasă:

– Ce faci? De ce m-ai sărutat? Nici nu mă cunoşti!

– Sărutat?

– Adică ceea ce am făcut noi acum! Ne-am unit buzele! Asta înseamnă!!

– Îmi pare rău! Şi a început să plângă din nou.

 

“Ce am făcut atât de rău? Adică ne-am unit buzele! De ce ţipă la mine?”

 

I-a auzit gândurile, acum şi ea credea că este un monstru. O va ucide şi nu îi va mai pasa. Nu îi pasă de nimeni şi de nimic! S-a întors către ea pentru a o omora, dar se uita la el cu nişte ochi mari şi albaştri iar din ei curgeau lacrimi din nou. I s-a înmuiat inima, s-a aşezat în genunchi şi i-a şoptit:

– Îmi pare rău! Nu ar fi trebuit să ţip la tine! Îmi pare sincer rău!

– D.. da!

– Acum, odihneşte-te puţin cât timp eu mă duc să îţi aduc ceva de mâncare!

A plecat spre bucătărie şi a dat cu pumni în masă şi în tot ce a mai găsit. De ce îi făcea asta? De ce ţinea atât de mult la o străină? „O străină care era atât de frumoasă şi… ah la ce mă gândesc?”

 

I-a făcut nişte cartofi cu salata apoi s-a dus din nou în cameră. Ea dormea! Dormea ca un înger! Şi era îngerul lui. A aşezat încet tava şi s-a aşezat lângă ea. După câteva secunde ea l-a cuprins şi s-a ghemuit la pieptul lui. Era cea mai deosebită fiinţă pe care a cunoscut-o.

Următoarele două săptămâni au decurs cât de cât normal. A dus-o prin oraş, i-a cumpărat haine, i-a explicat absolut totul din jur, au mers la restaurant. Într-o dimineaţă, el a întrebat-o dacă vrea să facă baie.

– Baie?

– Da. Adică te pui în apă şi te relaxezi.

– Da, vreau să fac baie.

Începea să priceapă totul din jur şi să nu se mai bâlbâie aşa de des. A mers şi i-a pus multă spumă după care a îndrumat-o spre baie. El s-a gândit să mai meargă într-o celulă sa mai bea nişte sânge. Când s-a întors ea stătea într-o cămaşă care era a lui şi o pereche de chiloţei negri. S-a uitat la ea mai bine de 3 minute fără să clipească. Avea un corp superb!

– Îmi pare rău, dar altceva nu am găsit cu ce să mă îmbrac. Dar…

– Nu. Este bine aşa. Deci trebuie să punem pe listă şi o pajama…

– Ştii? Mă cam plictisesc! Vreau să fac ceva. Să mergem afară… nn.. nu ştiu.

– Bine. Dar doar pentru câteva minute. Este destul de periculos.

Ea a zâmbit după care şi-a luat noua rochie din satin pe care el i-o cumpărase în prima seară. Au ieşit afară şi s-au aşezat pe o bancă în timp ce se uitau la luna. Ea s-a uitat la el şi a văzut ceva care nu băgase de seamă. Avea ceva roşu la gură.. cum a spus el că se numeşte? Sânge?

– De ce ai sânge? P.. pe buze?

 

Groaza că uitase să îşi şteargă buzele se instalase în trupul său.

 

– Păi, pentru că… ah.. nu o să îţi placă ce am să îţi spun. Dar, nu sunt o fiinţă umană.

– Cum adică?

– Adică sunt un vampir. Beau sângele oamenilor pentru a mă hrăni. (Ea s-a depărtat de el) De asta ţi-am spus că sunt un monstru. Dar ţie nu pot să îţi beau sângele. Ai ceva special… Haide, să mergem în casă.Se face târziu.

– Stai! Atunci ea a prins curaj şi a făcut-o din nou! I-a atins buzele şi la îmbrăţişat. Un sărut pe care în cei 120 de ani ai săi nu a mai simţit acei fluturaşi în stomac şi dorindu-şi mai mult. I-a luat fata în mâini şi a sărutat-o din nou, cum nu a mai sărutat pe nimeni!

 

~To be continued~

 

Autor: Roxana

 

4 thoughts on “Capitolul 6

    • imi place la nebunie ce ai scris..abea astept urmatorul capitol esti talentata..si cu ajutorul lui theo scrii un fic superb bea astept sa vad ce se intampla in continuarebafta la scris in continnuare si pupici

      Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s