Capitolul 04

Dimineaţa a fost una specială. Am avut parte de un meniu special: mic dejun la pat şi prietena mea cea mai bună zâmbindu-i afectuos fratelui meu. Am observat chiar că se ţineau de mână, erau atât de drăguţi împreună încât aş fi jurat că erau predestinaţi.

Totul era superb…poate prea superb.

Am mers la şcoală toţi patru, deşi Damon nu avea nici o legătură, dar a ţinut morţiş să mă conducă, aşa că am acceptat. Am dat iar ochii cu Stefan şi am alergat şi l-am îmbrăţişat. I-am urat tot ce-i mai bun după care am mers şi m-am agăţat iar de braţul perfect al lui Damon. Am zâmbit tuturor celor care au trecut pe lângă mine, chiar şi profesorilor le-am răspuns afectuos, primind chiar un B plus la matematică. Pe drumul spre cantină m-am oprit la baie pentru a mă asigura că arăt bine şi că nu o sa pufnesc în lacrimi. Dar tocmai acolo, tocmai la şcoală era Elijah rezemat de uşă. Am încremenit pentru o secundă, dar apoi i-am zâmbit şi i-am făcut semn cu capul către una din sălile libere. Cu toţii erau probabil acum, înghesuiţi la coadă la cantină.

–          Bună Elijah. Nu ne-am văzut de ceva timp. Mă aşteptam să te văd mai mort decât erai ultima dată.

–          Sarcasmul tău e chiar bun…pentru o persoană care va trebui să moară.

–          Da, dar tu  nu mă vrei moartă, cel puţin nu acum. Vrei doar să profiţi de asta, vrei să te foloseşti de mine pentru a îl găsi pe Klaus. Ce ai de împărţit cu el, Elijah?

–          Ei, se pare că regina frumuseţii chiar ştie să gândească.

–          Nu ai nevoie de prea mult creier ca să îţi dai seama de asta… dar dacă stai prea mult timp în jurul vampirilor devii obişnuit cu tacticile lor, aşa că nu este ceva nou să gândesc ca un prădător şi să văd ce ai de gând să faci înainte să ruinezi totul prin a-mi spune tu primul. O singură rugăminte am. Vreau doar ca totul să decurgă cât de repede poţi, nu vreau să am de suferit şi mai ales, Elijah, nu vreau ca familia mea să aibă de suferit, vreau ca toată lumea să fie la fel de fericită ca şi până acum. Am văzut de ce eşti în stare şi sunt pregătită să fac un târg cu tine.

–          Ai tupeu nu glumă, dar îmi place. Te ascult.

–          Vreau ca toţi din acest oraş să uite de mine. Când vrei – sunt pregătită, dar un lucru vreau: toţi cei care mă cunosc, să mă uite. Inclusiv Damon şi Stefan Salvatore.

–          O dorinţă măreaţă, dar eşti sigură? Nu tu erai cea care vroiai ca toţi să îşi aducă aminte de tine cu zâmbetul pe buze?

–          Ba da, dar suferinţa tot va fi, aşa că prefer să nu mai fie deloc. Sunt o pacifistă, Elijah, nu vreau suferinţă decât dacă suferinţa însăşi este pregătită să sufere.

–          Drăguţe cuvinte pentru cineva care va suferi din plin, dar dacă asta e tot ce îmi ceri… atunci aşa va fi. Să fii pregătită, peste doisprezece ore vei fi pierdută în întuneric.

Asta fusese tot şi se evaporase. Doisprezece ore. Eram pregătită şi totuşi inima mea bubuia în piept.. doisprezece ore. La miezul nopţii aveam să nu mai fiu. Am zâmbit.